Identitate naţională şi război istoriografic în Ucraina sau care sunt rădăcinile actualei situaţii de azi

O ţară frontieră situată la confluenţa dintre UE şi Rusia, o fostă republică sovietică având o populaţie de 46 de milioane de locuitori, independentă din 1991, cunoscută în afara graniţelor prin stereotipii de genul „grânarul fostei URSS”, „catastrofa de la Cernobîl”, „criza gazelor” sau „revoluţia portocalie”, Ucraina încearcă să-şi construiască o identitate.

Dificultatea de a găsi această identitate provine din faptul că multă vreme Ucraina a fost fragmentată între imperiile Rus şi Austro-Ungar, frontierele actuale fiind trasate de Iosif Stalin. Este drept că ideile naţionaliste îşi fac loc şi aici în secolul al XIX-lea, dar abia după dezmembrarea URSS, Ucraina devine independentă, exceptând o scurtă perioadă, între 1917 şi 1920.

În ultimul deceniu, autorităţile ucrainiene au pus un accent deosebit pe o unitate culturală şi lingvistică: ucraineana devine limba principală din şcoli, fiind invocată tot mai mult figura poetului Taras Şevcenko, considerat creatorul acestei limbi şi a conceptului naţiunii ucrainene. În 2004, ţara pare să ia cotitura proocidentală prin „revoluţia portocalie”, dar Viktor Iuşcenko, eroul acestei revoluţii, înregistrează o cădere în opţiunile alegătorilor. Glorificarea combatanţilor antisovietici şi încercarea de a determina recunoaşterea foametei din anii ’30 drept un genocid orchestrat de ruşi au amplificat divergenţele dintre vestul naţionalist şi estul pro-rus.

Continuarea pe historia.ro