Fascinaţia islamului

Orhan Pamuk (n. 1952) primeşte Nobelul, fiind singurul scriitor turc onorat vreodată cu acest premiu. Distincţia i-a fost acordată autorului pentru că, „în căutarea sufletului melancolic al oraşului său natal, a descoperit noi simboluri pentru înfruntarea şi împletirea dintre culturi“.

Tălmăcitor al interacţiunii complexe dintre valorile tradiţionale ale Islamului şi cultura europeană, scriitorul turc Orhan Pamuk s-a născut în Istanbul în 1952, într-o familie înstărită, emancipată şi pro-occidentală. Şi-a primit educaţia numai în şcoli private şi, influenţat să calce pe urmele bărbaţilor din familia sa, ingineri de succes, s-a înscris la Facultatea de Arhitectură, dar după trei ani s-a convins că luase calea greşită.

Înclinaţiile sale erau artistice, picta de la vârsta de 7 ani. Abandonând arhitectura, s-a înscris la Institutul de Jurnalistică din capitala Turciei, hotărând să devină scriitor. La 22 de ani, renunţând şi la pictură, s-a dedicat exclusiv scrisului şi a început să lucreze la primul său roman, „Cevdet Bey şi fiii".

După primirea premiului Nobel în 2006, Pamuk afirma că, în toată cariera sa, marcată de succes dar şi de muncă intensă, cel mai dificil lucru dintre toate fusese să găsească un editor pentru acest prim roman al său. În ciuda faptului că „Cevdet Bey şi fiii" câştigase un premiu naţional pentru romane nepublicate, lui Pamuk i-au trebuit patru ani pentru a reuşi să găsească o editură care să acorde atenţie cărţii sale. Aceasta vedea lumina tiparului abia în 1982.

Dorul de ISTANBUL

La fel ca şi „Cevdet Bey şi fiii", „Casa tăcută", al doilea roman publicat de Pamuk un an mai târziu, este saga unei familii, parţial inspirată de propriul trecut al autorului: „Îmi place să descriu întâlniri familiale mari, mesele la care participă membrii acesteia, certurile, disputele lor". Dar abia cu al treilea roman - „Cartea neagră", la redactarea căruia Pamuk a început să lucreze în 1985 -, autorul şi-a descoperit vocea proprie:

„Aveam 33 de ani, mă aflam în New York, unde beneficiam de o bursă la Columbia University, şi îmi puneam întrebări serioase despre cine eram cu adevărat şi despre istoria mea".

Dorul de Istanbul i se preface într-o fascinaţie pentru cultura islamică, arabă, otomană şi persană, ce avea să transpară în toate romanele sale ulterioare. „Cartea neagră" (1990) este povestea unui tânăr avocat ce porneşte în căutarea soţiei sale dispărute şi descoperă, într-un Istanbul copleşit de istorie, intrigi tulburi ale Turciei moderne, dar şi ale propriei vieţi şi a celor apropiaţi lui.

Inovaţie literară

„Viaţa cea nouă" (1994) este o explorare lirică a istoriei fascinante a Turciei recente. Romanul a avut un succes imens în Turcia, câştigându-şi reputaţia de cea mai rapid vândută carte din istoria acestei ţări.

Probabil cel mai deconcertant roman publicat de Pamuk până acum, „Mă numesc Roşu" (1998) porneşte de la povestea unui miniaturist turc ucis de colegi de breaslă, undeva la sfârşitul epocii otomane. Deosebită în construcţie şi tehnică, cartea este narată din multiple puncte de vedere, inclusiv din cel al cadavrului miniaturistului ucis, cel al unei monede, cel al Diavolului şi cel al culorii Roşu.

Romanul a câştigat numeroase premii internaţionale, printre care  International IMPAC Dublin Literary Award, Prix du Meilleur Livre Étranger şi Premio Grinzane Cavour, şi i-a adus lui Pamuk renumele internaţional.

Despre succesul romanului „Zăpada", publicat în 2002 şi tradus repede în majoritatea limbilor de circulaţie internaţională, Pamuk a afirmat că l-a uimit cel mai mult. Cartea, care amestecă abil intriga politică şi cea sentimentală, oferind un tablou nuanţat şi captivant al confictului actual dintre tradiţie şi modernitate în Turcia, nu avea cum să nu fascineze publicul internaţional. 

A luptat pentru libertatea de expresie

Începând din anul 2006, acelaşi în care Pamuk a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură, scriitorul predă literatură la Universitatea Columbia din New York.

În ciuda vânzărilor impresionante înregistrate de cărţile autorului şi de aprecierea de care se bucură, atât în rândul criticilor, cât şi al cititorilor, Pamuk rămâne una dintre cele mai controversate figuri publice din ţara sa. Este frecvent ţinta atacurilor ultra-naţionaliştilor turci, în special din cauza unei remarci făcute în public cu privire la uciderile în masă ale armenilor şi kurzilor în timpul Imperiului Otoman.

Procesul intentat scriitorului a scandalizat presa internaţională şi a determinat un număr impresionant de autori de renume să îi ia acestuia apărarea în mod public. Orhan Pamuk rămâne astăzi cel mai citit scriitor de origine turcă.

Un proces fabricat

După afirmaţiile lui Pamuk cu privire la genocidul armean, statul turc a introdus, în 2005, un articol în Codul Penal ce stipula că orice insultă la adresa Republicii va fi pedepsită cu închisoarea. Scriitorul a fost acuzat retroactiv de încălcarea acestei legi, dar, sub presiune internaţională, acuzaţiile au fost retrase.

"În afara orelor pe care le petrec scriind, viaţa îmi pare a fi imperfectă, defectuoasă şi lipsită de sens."
Orhan Pamuk
scriitor

De două ori în România

Scriitorul turc Orhan Pamuk a venit de două ori în România în anul 2008. În luna aprilie 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, iar în luna iunie a luat Marele Premiu „Ovidius" al Festivalului de Literatură de la Neptun. De asemenea, la târgul de carte Bookfest din iunie 2008 scriitorul şi-a lansat romanul „Zăpada", editat de Curtea Veche, unde îi apăruseră anterior volumele:

„Cartea Neagră", „Mă numesc Roşu" (foto), „Fortăreaţa albă", „Viaţa cea nouă". În luna noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus, Editura Polirom va lansa „Muzeul inocenţei", cel mai recent roman al scriitorului. Editura va începe să reediteze, în cadrul colecţiei „Biblioteca Polirom", titlurile apărute la Curtea Veche.