Elena Văcărescu, exilată din iubire

După o idilă cu viitorul rege Ferdinand, interzisă de Casa Regală, poeta s-a stabilit în Franţa, unde a strălucit în mediul literar şi politic. Scriitoarea Elena Văcărescu, ultima reprezentantă a dinastiei poetice a Văcăreştilor, a tradus în limba franceză poezii din Eminescu, Blaga sau Goga.

Ştiri pe aceeaşi temă

Descendentă dintr-o veche familie boierească, Elena a fost nepoata poetului Iancu Văcărescu. A debutat în 1886, cu volumul „Chants d'Aurore" („Cântecele zorilor"), după ce frecventase saloanele literare pariziene. Volumul, elogiat în presa vremii, a fost distins cu Premiul Academiei Franceze. Din 1888, a făcut parte din suita reginei României, Carmen Sylva, Elena fiind o apropiată colaboratoare a suveranei. În această perioadă, a documentat volumul „Rapsodia Dâmboviţei", cu prelucrări de poezii populare din ţinutul de baştină. Lucrarea, în traducerea lui Carmen Sylva, a fost publicată la Bonn în 1889.

Lucian Blaga, „duşman  al poporului“

Vieţile scriitorilor: Regina-poetă şi manuscrisele arse

Iubire ratată

Prima domnişoară de onoare a reginei României, Elena, s-a logodit cu tânărul principe Ferdinand, nepotul regelui, prinţul moştenitor al tronului. Logodna însă a avut un final nefericit, stârnind un imens scandal prin ofensarea protipendadei autohtone, dar şi a curţilor regale europene.

Relaţia celor doi a fost întreruptă prin intervenţia drastică a Consiliului de Miniştri, care a reamintit principelui că niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu o „egală" de origine străină. După cum se ştie, Ferdinand s-a conformat regulilor stricte şi s-a însurat, la 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regală a Angliei, mama viitorului rege Carol al II-lea.

Devenită persona non grata, din ordinul regelui Carol I, frumoasa domnişoară s-a refugiat în Italia, prin mai multe oraşe: Veneţia, Roma, mici localităţi din regiunea Toscana, unde, de altfel, îl va întâlni şi pe filosoful german Nietzsche. În 1893, Elena a primit învoirea să se întoarcă în patrie, dar a fost primită cu multă ostilitate. În acest moment, ea a hotărât să plece pentru totdeauna din ţară, stabilindu-se la Paris. Aici a dobândit o autentică glorie literară, „Rapsodia Dâmboviţei" fiind tipărită în  zeci de limbi. Volumul a fost premiat de Academia Franceză, afirmându-se că „nu există în lume o poezie populară mai frumoasă, mai profundă şi mai emoţionantă", despre o „Românie pastorală şi vitează".

În anii Primului Război Mondial, a militat pentru realizarea idealurilor unităţii naţionale. În 1919, a fost numită de rege în funcţia de secretar general al Asociaţiei Române, pe lângă Societatea Naţiunilor, funcţie pe care a deţinut-o douăzeci de ani. Recunoscându-i-se meritele, guvernul francez i-a decernat ordinul de Cavaler al Legiunii de Onoare, iar în ţară a fost numită membru de onoare al Academiei Române, fiind prima femeie din România care a ocupat un fotoliu în acest for.

La 17 februarie 1947, în vâstă de 83 de ani,  Elena Văcărescu a murit la Paris, lăsând prin testament Academiei Române o bună parte din averea Văcăreştilor. În 1959, osemintele i-au fost aduse în ţară şi înhumate la Cimitirul Bellu, alături de cele ale iluştrilor săi strămoşi. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: