„Dosarele lui Talpeş“: Cui aparţine ziua de 9 mai, Ziua Victoriei? Moscovei sau Varşoviei?

„Dosarele lui Talpeş“: Cui aparţine ziua de 9 mai, Ziua Victoriei? 

Dacă această întrebare a ajuns să se pună în 2015, când ceremoniile se vor desfăşura, demonstrativ, separat în Polonia şi Federaţia Rusă, înseamnă că se confirmă că Războiul Rece nu s-a încheiat, ci, dimpotrivă, continuă şi produce efecte nefaste. De ce a ajuns Ziua Victoriei, din nou, obiect de dispută şi presiuni politice?

 

Este vorba doar despre un simplu joc diplomatic sau el ascunde cu totul altceva, adică repoziţionarea rapidă a marilor actori - exact aceiaşi care au încheiat Acordul de la Yalta - pentru a pune la punct un acord asupra acestei părţi a noastre de lume, din nou miezul unor tranzacţii politice planetare la nivel înalt?

Care ar putea fi consecinţele acestui eventiment în contextul în care preşedintele Ucrainei declara că, acum, condiţiile de intrare în conflict sunt mult mai clar definite decât erau în 1939? Întrebările acestea au dat startul  dialogului dintre jurnalistul Cristian Unteanu şi generalul Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe.

Principalele declaraţii:

Cristian Unteanu: 9 mai este Ziua Victoriei care, de data aceasta, se va serba în două locaţii diferite: Polonia şi Rusia. În ambele zone au fost invitate mari personalităţi, majoritatea ducându-se în Polonia. Există oare o altă semnificaţie a acestei separări într-un moment în care ar fi trebuit să fie o unire?
 
Ioan Talpeş: Dacă ne aducem aminte, din 1948 şi până în 1989 n-am fost niciodată împreună. Războiul Rece era o explicaţie. Cert este că nu numai la Moscova, nu doar la Washignton, Londra sau Paris se sărbătorea această victorie, ci în toate ţările coaliţiei. Aceasta a fost una dintre cele mai mari victorii ale umanităţii. La ora actuală, important este faptul că la Varşovia există un loc unde s-a decis această sărbătoare, 70 de ani de la înfrângerea nazismului, unde liderii s-au dus. De partea cealaltă s-a decis să se facă acest lucru şi la Moscova, care vrea să se menţină drept purtător de drapel la nivel mondial. Occidentul a decis să se opună, să propună o variantă care ne obligă la o serie de analize. Este o variantă recuperatorie, a ceea ce nu s-a făcut după Războiul Rece.
 
Cristian Unteanu: Recuperatorie pentru ambele părţi, sau doar pentru o parte?
 
Ioan Talpeş: Ar trebui să oblige ambele părţi. Polonia a fost ocupată de Uniunea Sovietică, s-au produs transferuri teritoriale. Asta e esenţa, dar nu problema. Această dispută pe care a mers Occidentul în susţinerea Poloniei ţine de recuperare morală. Polonia a fost prima victimă a agresiunii naziste, dar nu a fost tratată pe drept în 1947 , ci a suferit o serie de constrângeri, luate în favoarea URSS, care sunt de neexplicat. Atunci Occidentul n-a susţinut Polonia, în faţa Rusiei. 
 

Acum, Polonia poate exista fără Rusia

Ioan Talpeş: Nu putem să nu sesizăm că după 70 de ani există un gest, la nivel internaţional, care ne îndeamnă să regândim evenimentele din 1939, deciziile celui de-Al Doilea Război Mondial şi continuarea acestor motive de dispută de astăzi, cele între Est şi Vest.
 
Cristian Unteanu: Ne deplasăm cumva spre zona realităţilor politice?
 
Ioan Talpeş: Odată ce atâtea state se află la Varşovia şi nu la Moscova înseamnă că lumea totuşi a găsit de cuviinţă să regândească situaţia.
 
Cristian Unteanu: Şi preşedintele Ucrainei se află acolo, care a avut o declaraţie ieri privind situaţia de azi, care ar fi mai gravă ca cea din 1939.
 
Ioan Talpeş: Poroşenko trebuie să ţină seama că un război nu mai este posibil în condiţiile existenţei unor superputeri. Toate disputele trebuie plasate şi tranşate într-o altă manieră decât aceea a unui război, chiar dacă din punct de vedere moral există justificări pentru declaraţia pe care a făcut-o.
 
Cristian Unteanu: Dar din partea Moscovei vor exista viziuni recuperatorii?
 
Ioan Talpeş: Moscova trebuie să-şi asume categoric acele momente în care a acţionat în modul în care a făcut-o în 1939 şi nu numai. La ora actuală lucrurile sunt clare: Polonia poate exista fără Rusia.
 

Rusia îşi etalează forţele armate

Cristian Unteanu: Cum rămâne cu drama celorlalte ţări din sfera de influenţă sovietică?
 
Ioan Talpeş: Toţi trebuie să se gândească că lucrurile nu mai funcţionează aşa cum eram obişnuiţi. Dacă vrem să găsim variante de dezvoltare trebuie să ne desprindem de şabloane.
 
Cristian Unteanu: Urmează o etalare a forţelor armate din partea Rusiei. De ce? 
 
Ioan Talpeş: Mie mi se pare firesc. Acum, toţi cei care-şi permit să vorbească despre libertate şi democraţie trebuie să ştie că fiecare are conceptul lui despre asta. Ruşii au tunuri, tancuri, avioane, rachete.Ruşii au dreptulla propria opţiune, iar aceasta a fost foarte clar marcată prin rezultatul obţinut la 9 mai 1945. Rusia este o superputere.
 
Cristian Unteanu: Acesta este singurul argument al Rusiei?
 
Ioan Talpeş: Pentru mulţi din România, etalarea aceasta pare desuetă. În situaţia în care tot ceea ce s-a făcut din 1989 şi până astăzi, s-a făcut sub stindardul capitalului, chiar sub presiunea sufocantă a capitalului. De partea cealaltă, a Occidentului, a fost de fiecare dată invocată supremaţia tehnologică militară. Însă, fiecare a continuat pe ceea ce s-a fixat pentru a demonstra că ei sunt jucători valabili şi că reprezintă o forţă în raportul actual din lume.
 
Cristian Unteanu: Cui aparţine ziua de 9 mai? Mâine, Vladimir Putin va da un mesaj. Va fi unul de forţă? Va fi un mesaj de pace?
 
Ioan Talpeş: Se vor găsi destui şi în RUsia de astăzi că gesturile începute în 1989 ar fi trebuit continuate. E vorba despre modul în care URSS a acţionat în prima parte a războiului, cu Polonia, Finlanda etc, ca un stat imperialist. Toate declaraţiile care au fost făcute au fost în numele eliberării proletariatului din acele locuri. 
 

Ziua de 9 mai aparţine tuturor, inclusiv Germaniei

Ioan Talpeş: Ziua de 9 mai aparţine tuturor ţărilor implicate, inclusiv germanilor. Când spun asta înseamnă că acum ne aflăm în alt moment al istoriei care ar trebui sesizat şi la Moscova. 
 
Cristian Unteanu: Merkel nu va participa la Moscova, îsă, a doua zi, se va întâlni cu Putin şi va depune o coroană la mormântul Soldatului Necunoscut.
 
Ioan Talpeş: E un semn firesc, care trebuie să arate din partea Germaniei că nu are nicio reticenţă de această rupere de A Treilea Reich. Refuzul se află la Moscova de a se rupe de maniera lui Stalin.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: