Dezbatere „Historia“: Zece adevăruri sau falsuri despre primul Rege al românilor

Publicat: 12.09.2014 08:36

Ultima actualizare: 07.08.2022 12:23

Carol I

Ce a însemnat domnia lui Carol I pentru România? La această întrebare, dar şi la multe altele au răspuns Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie din cadul Universităţii din Bucureşti, şi istoricul Manuel Stănescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă.

Luna aceasta se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Carol I, întemeietorul dinastiei române. O veste care a lasat ţara fără grai – cu a sa domnie de 48 de ani, mai lungă decât a lui Ştefan cel Mare, Regele părea etern – dar pe care cunoscuţii familiei regale aproape că o intuiau.Mărturiile acestora arată fără echivoc că inima deja suferindă a lui Carol I primise o grea lovitură atunci când, la Sinaia, la 21 iulie, Consiliul de Coroană hotărâse neutralitatea României – iar Regele, convins că ţara ar trebui să intre în război de partea Germaniei, n-avusese decât un singur aliat, pe conservatorul P.P. Carp. Ce a însemnat domnia lui Carol I pentru România?

La această întrebare, dar şi la multe altele au răspuns Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie din cadul Universităţii din Bucureşti, şi istoricul Manuel Stănescu, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă, transmisă pe site-ul adevarul.ro, începând cu ora 11.00.

Lunile august şi septembrie ale anului 1914 sunt teribile pentru suveran, iar Zoe Cămărăşescu, fiica uneia dintre doamnele de onoare ale Reginei Elisabeta, consemnează emoţionant în „Amintirile sale”: „În luptă cu propria-i conştiinţă, încredinţat de victoria germană, lovit în simţămintele sale, regele se stingea. Viaţa pâlpâia slab într-un trup ce-şi pierduse toată vlaga. Se topise acea autoritate care-i ţinea pe ceilalţi la distanţă. Îl priveai cu milă. O adâncă suferinţă îl transformase pe rege într-un biet om bătrân”.

La 27 septembrie, dimineaţa devreme, primul Rege al României se stinge în somn, în dormitorul său de la castelul Peleş; şi e înmormântat, câteva zile mai târziu, la Curtea de Argeş, petrecut de o mare de oameni. Ultimul salut al artileriei începe, în chip simbolic, cu tunurile care, în 1877, trăseseră prima salvă peste Dunăre, la Calafat... Se sfârşise o epocă.

Principalele declaraţii:

„În vara lui 1866, Carol a venit în România în timpul unui conflict, în care ar fi putut fi prins şi acuzat de trădare. A coborât pe Dunăre, pe la Drobeta şi a ajuns la Bucureşti, unde a depus jurământul. Domnia lui se confundă cu Constituţia de la 1866”, a declarat Adrian Cioroianu la Adevărul Live.

„Vizita familiei imperiale ruse a avut un impact deosebit. Ţarul Rusiei acorda o importanţă sporită României, sperând la o alianţă matrimonială şi militară. Întâlnirea de la Constanţa a fost un eveniment extraordinar în epocă. Câţiva ani mai târziu, acea familie imperială avea să fie ucisă de bolşevici.”

„În 1910, la Carol a venit Ambasadorul Italiei, care l-a apostrofat pe Carol pentru neimplicarea în conflictul militar de la acea vreme. "Presa şi Parlamentul nu îşi pot permite să aibă o direcţie", a răspuns regele, care a considerat că nu trebuie să informeze în legătură cu pactul cu Germania.”

Memoriile unui ambasador german la Bucureşti - Erwin Wickert

El a stat cinci ani la noi în ţară, devenind ulterior cancelar al Reich-ului. La prima întâlnire cu regele, acesta i-a spus "să ştii că noi avem o relaţie bună cu Germania, dar nu şi cu habsburgii", referindu-se la tratamentul la care erau supuşi românii din Transilvania.

Pericolul reprezentat de Rusia a fost motivul pentru care România şi-a creat alianţele cu imperiul habsburgic, trecând chiar şi peste felul în care trăiau românii sub această domnie, a declarat Adrian Cioroianu.

Dobrogea a intrat în 1878 în componenţa României prin Tratatul de la Berlin, pentru a tăia legătura dintre slavii din Nord şi cei din Sud, între bulgari şi ruşi.

În Primul Război Mondial bulgarii au fost aproape să ocupe Dobrogea, dar la acea vreme alianţa cu Rusia a reuşit să păstreze teritoriul tot în posesia României, a subliniat istoricul Manuel Stănescu.

La Capul Kaliakra s-a dar una dintre cele mai mari lupte maritime, între ruşi si turci. Flota trimisă de la Sevastopol arată tendinţa ruşilor de a se apropia de Dunăre şi de strâmtorile Istanbulului.