Clişeele noastre de toate zilele

În cea mai recentă carte a sa, scriitorul Radu Paraschivescu pune sub lupă un fenomen răspândit: vorbirea „bătută în cuie“, consecinţă a gândirii precare. „Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare“, volum publicat de Editura Humanitas, face o ironică trecere în revistă a limbajului degradat folosit de mass-media.

„Apele dezlănţuite le-au răpit oamenilor agoniseala de o viaţă", „Primii care s-au bucurat de zăpadă au fost, bineînţeles, copiii" sau „Fotbalul se joacă cu goluri" sunt fraze-tip pe care le auzim neîncetat la televizor şi la radio sau le citim, de multe ori, în ziare. Iată mostrele exprimării standardizate, care nu are vreme sau nu e interesată să descopere nuanţe.

Automatismele verbale cu care suntem bombardaţi zi de zi reprezintă, potrivit autorului, efectul inerţiei şi al dezinteresului pentru nuanţă, constituind materia primă cu care lucrează Radu Paraschivescu pentru a alcătui un minidicţionar al clişeelor abuzate de crainicii TV, de comentatorii de meciuri de fotbal şi de reporteri în general.

„Româna cu fixativ"

„În plin şantier democratic", observă autorul, „când totul e de făcut şi de refăcut, în lumea libertăţilor fără graniţe, în spaţiul exceselor de tot felul, oamenii preferă să vorbească la indigo. Bont, fără nuanţă şi stil. În clişee. Acceptând o matriţare care-i dezonorează şi face din ei victima docilă a inerţiei." Paradoxal, într-o societate care s-a despărţit de curând de imperativul uniformităţii, impus de ideologia totalitară, participanţii la comunicarea publică au tendinţa, din ce în ce mai vizibilă şi mai deranjantă, de a folosi „româna cu fixativ", vorbirea impersonală care adesea nu mai spune nimic.

Trăim, aşadar, printre clişee tragicomice: „Lucrătorii de la descarcerare  au scos cu greu victima dintre fiarele contorsionate", „Locuinţa regretatului actor s-a transformat într-un veritabil loc de pelerinaj" şi „Localnicii sunt în stare de şoc şi nu-şi explică nici acum cele întâmplate". Astfel de „perle nepreţuite" ne sunt familiare tuturor. Grav e că ele sunt efectul abordării standard, al gândirii facile, care nu mai catadicseşte să nuanţeze.

Hazul de necaz

Ca atare, odată cu „vorbirea de-a gata", câştigă, de fapt, „gândirea de-a gata", solul fertil pe care creşte vorba ineptă şi inexpresivă.

„Nu doar capacitatea de expresie ni s-a clişeizat", constată autorul, „ci şi gândirea. Dacă nu cumva întreaga viaţă. Alături de telecomandă, calculatorul de buzunar şi GPS, stereotipiile mentale sunt una dintre dovezile cele mai rezistente ale comodităţii. Preferăm traseele cunoscute, scenariile facile, drumurile drepte, luminate puternic."

Cartea lui Radu Paraschivescu nu este, însă, o simplă colecţie de comentarii ironice pe marginea „perlelor" exasperante care ne fac viaţa şi mai monotonă. „Dintre sute de clişee" este un studiu atipic de istoria mentalităţilor, ce radiografiază metehnele unei societăţi, fiind, indirect, şi un portret al nostru, în care nu arătăm tocmai atrăgător.

Hazul de necaz devine, în mâinile dibace ale scriitorului, o unealtă cu ajutorul căreia se decupează peisajul arid al comunicării publice. Volumul este o completare delectabilă a cărţilor anteriore, „Bazar bizar", „Ghidul nesimţitului", „Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti" şi „Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie."

Fără îndoială că „Dintre sute de clişee" îl va pune pe gânduri şi îl va amuza pe cititorul cu simţul umorului, care se delectează din când în când în faţa televizorului sau răsfoind un ziar.

„O coajă veselă ascunde un miez trist"

Iată ce mărturiseşte autorul despre propria carte: „Mi-aş dori ca publicul să nu vadă în cartea asta o răfuială cu presa (nu e singura furnizoare de clişee, după cum se poate lămuri oricine), ci o formă ironică de-a atrage atenţia că dispreţuim ceea ce de fapt nu putem iubi: limba română.

Mi-aş dori ca «Dintre sute de clişee» să ajungă la politicieni şi preşedinţi de cluburi, la ziarişti şi sportivi, la crainici şi oameni obişnuiţi, fără notorietate publică.

«Dintre sute de clişee» respectă convenţia cărţilor pe care le-am scris şi publicat în colecţia «Râsul lumii»: o coajă veselă ascunde un miez trist, poate îngrijorător. Aşa cum «Ghidul nesimţitului» s-a ocupat de deteriorarea comportamentului public, cartea aceasta se ocupă de deteriorarea discursului public. Am scris-o cu o anume exasperare, fiindcă tentaţia atâtor oameni de-a vorbi în clişee provine de fapt din uşurinţa cu care gândesc clişeizat."

"Mulţi nici măcar nu-şi dau seama că se exprimă într-o limbă de plastic."

"Comunicarea publică a ajuns sub stăpânirea apăsată a formulelorbătătorite, a poncifelor."
Radu Paraschivescu
scriitor