Turneu de lecturi publice: Războiul Mondial al Fumătorilor. O carte de Marin Mălaicu-Hondrari
0
În perioada 25 noiembrie-15 decembrie, Marin Mălaicu-Hondrari va susţine un turneu de promovare dedicat celui mai recent roman al său, Războiul Mondial al Fumătorilor, apărut de curînd în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.
Autorul Marin Mălaicu-Hondrari va citi fragmente din noul său roman la Braşov, Sibiu, Cluj, Bucureşti, Iaşi şi Galaţi. Lecturile vor fi urmate de un dialog cu cititorii.
Nu e un roman de dragoste.
Nu e despre „orfanii cu părinţi”.
Nu e istoria unei prietenii.
Nu e despre Loja Mondială a Fumătorilor.
Nu e o distopie politică.
Nu e despre escapade tabagice.
Este toate acestea la un loc.
O poveste pentru fiecare dintre noi: You’ll never smoke alone.
Marin Mălaicu-Hondrari este autorul bestesellerului Apropierea (Polirom, 2014, ed. a II-a, disponibil şi în format digital), recent apărut în limba spaniolă, la Ediciones Traspiés, în traducerea Elenei Borrás García, cu titlul Cercanías.
Aceasta este cea de-a doua traducere a romanului, după cea în limba polonă, la Editura Książkowe Klimaty, traducător Dominik Małecki.
Ecranizarea cărţii, în regia lui Tudor Giurgiu, va fi lansată anul viitor.
Romanul Apropierea a fost nominalizat la Premiile Radio România Cultural (2011) şi la Premiile „Observator Cultural” (2011).
Marin Mălaicu-Hondrari s-a născut la 29 ianuarie 1971, în Sângeorz-Băi. A publicat Zborul femeii pe deasupra bărbatului (poeme, Eikon, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj), Cartea tuturor intenţiilor (roman, Vinea, 2006; ediţia a II-a, Cartea Românească, 2008),Apropierea (roman, Cartea Românească, 2010; ediţia a II-a, Polirom, 2014; în 2015, Apropierea a apărut în Polonia sub titlul Bliskość, la Editura Książkowe Klimaty, traducere Dominik Małecki, şi în Spania, cu titlul Cercanías, la Ediciones Traspiés, traducere Elena Borrás), La două zile distanţă (poeme, Charmides, Bistriţa, 2011; premiul revistelor Poesis Internaţional şi Transilvania) şi Lunetistul (roman, Polirom, 2013). A scris în colaborare cu regizorul Tudor Giurgiu scenariul după romanul Apropierea.
Programul de lecturi publice:
Braşov
Miercuri, 25 noiembrie, ora 18.00, Librăria Humanitas (Piaţa Sfatului nr. 16)
Lectură publică urmată de un dialog cu Mihail Vakulovski - în cadrul Cenaclului Tiuk
Sibiu
Sîmbătă, 28 noiembrie, ora 20.00, la Essenza Caffé din Sibiu (Str. Tribunei nr. 33), Marin Lectură publică urmată de un dialog cu Andrei Ruse
*Eveniment organizat de Essenza Caffé, în colaborare cu Editura Polirom şi Librăriile Humanitas
Cluj
Miercuri, 9 decembrie, ora 19.00, Insomnia Café (Str. Universităţii nr. 2)
Lectură publică urmată de un dialog cu Ştefan Manasia
Bucureşti
Vineri, 11 decembrie, ora 19.00, Librăria Humanitas de la Cişmigiu
(Bdul Elisabeta nr. 38)
Lectură publică urmată de un dialog cu Alina Purcaru şi Cezar Gheorghe
Iaşi
Luni, 14 decembrie, ora 17.00, Mansarda Muzeului „Vasile Pogor ” (str. Vasile Pogor nr. 4)
Lectură publică urmată de un dialog cu Nicoleta Munteanu, Emil Munteanu şi redactorii revistei Alecart
Galaţi
Marţi, 15 decembrie, ora 18.00, Librăria Humanitas Galaţi
Lectură publică urmată de un dialog cu Angela Baciu
FRAGMENT
"Pe drum, în timp ce mânuia cu dezinvoltură volanul masivului Ford Camarile, părând mai degrabă un ştren¬gar, şi nu fiica unui preşedinte, licenţiată în sociologie, Ada mi a spus că îşi amintea de vremurile când era mică şi oamenii vindeau la marginea drumului benzină din canistre şi apă ţinută la gheaţă, vara, mai ales pe drumul spre litoral. Erau unii care îţi şi prăjeau pe loc o bucată de carne sau câţiva cârnaţi ori te îmbiau cu pastramă de oaie. Mereu îşi dorise ca şi părinţii ei să oprească la marginea drumului, acolo unde fumul gră¬tarelor încinse se înălţa dintre grupurile de oameni veseli, dar ei nu opreau niciodată, erau întotdeauna pe fugă, dacă nu în întârziere de a dreptul.
„Iar acum, când sunt de capul meu, nu mai am de ce să opresc. Nimeni nu mai stă la marginea drumului să ţi vândă zece litri de benzină ieftină ca braga sau să ţi facă un grătar ori să ţi dea o sticlă cu apă rece. Acum totul s a mutat în benzinării şi a devenit uniform, aseptic şi, bineînţeles, fără niciun Dumnezeu“, a zis Ada.
După părerea ei, civilizaţia şi prosperitatea tot mai mari şi mai tehnologizate făceau ca şi vieţile noastre să sfârşească într un soi de uriaşă vitrină frigorifică, ambalate în vid. „Da“, continua Ada, „lumea a ajuns un soi de vitrină frigorifică mon¬dială în care zăcem traşi în ţiplă“.
Eram şi nu eram de acord cu ea; iar locul în care m a dus nu părea să i dea dreptate. E adevărat că am ajuns noaptea, şi e ştiut că pe întuneric locurile necu¬noscute par mai înspăimântătoare. „Fii liniştit“, mi a zis Ada, „e mult mai bine decât pare. Ai curent electric, fosă septică, hidrofor, o rulotă spaţioasă şi două hectare de pământ. Totul în proprietatea ta. Nu trebuie să plă¬teşti nimic, stai aici şi vinzi ţigări. Faci şi tu un bine, ca să zic aşa. Oamenii trebuie să aibă de unde să cumpere ţigări. Şi mai ales fără accize şi nu de contra¬bandă“. Ada încerca să mi arate latura mesianică a comerţului cu ţigări, dar pe mine mă înfiora vântul care şuiera şi rostogolea mărăcini pe sub rulota în care urma să mi duc zilele în Camarile.
În prima noapte am regretat tot ce lăsasem în urmă în România, în a doua noapte la fel, după care am început să mi spun că nu era chiar atât de rău şi că, de fapt, puteam oricând să mă întorc la Între Văi ori la Bucureşti, dacă aş fi avut chef. Aşa că am rămas în Camarile şi ziua mă dedicam soarelui, iar noaptea mă dedicam fumătorilor şi în tot acest timp, fie noapte, fie zi, aşteptam ca Ada să se întoarcă, aşa cum aştepta şi tatăl ei, care chiar era preşedintele statului Camarile şi care sprijinea tacit eforturile mele de a înfige un pinten tabagic în graniţele Uniunii Europene.
Stau întins în şezlong şi mi e dor de Ada, mă gândesc la genele ei lungi din care bătea repede, ca o pasăre din aripi când aterizează. Spinările porcilor tolăniţi în praf lucesc în bătaia lunii şi a reflectorului de pe rulotă. Mai încolo, cocoţate pe stinghii, în coteţul lor infect, găinile chirăie fără vlagă. Uneori, când mă duc să mi reînnoiesc stocul de ţigări, trec şi pe la piaţa de animale şi cumpăr un purcel, două trei orătănii, iar când vine câte un client mai prăpădit îl întreb dacă nu vrea câteva ouă sau un porc ori o găină, îl las să şi aleagă şi omul pleacă mulţumit. Nu ştie el de ce nu mă pot abţine şi tot cumpăr porci şi găini.
Stau întins în şezlong, beau whisky şi grămăjoara de chiştoace creşte în dreapta mea. Mi am amintit de ceea ce mi spusese preşedintele, anume că, dacă se potriveşte ceva la melancolia oamenilor, atunci ţigările sunt acelea. Apoi m am gândit la bunul meu prieten, Cuţitaş, şi la trenurile pentru fumători, străbătând peisajul pline de visare şi de fum, la pasagerii uitându se lung pe geam. Da, un astfel de tren i ar fi plăcut lui Cuţitaş să con¬ducă. Mi am imaginat megafoanele dintr o gară centrală zbârnâind la anunţul : „Trenul pentru fumători pleacă de la linia trei. Trenul circulă toată noaptea fără oprire. Fumătorii sunt rugaţi să poftească în vagoane. Atenţie la linia trei“.
Stau întins în şezlong, aştept să sosească preşedintele şi mă gândesc la ce o să i mai povestesc şi mă cuprinde o senzaţie ce mi aminteşte de copilărie, când ploua zile în şir şi în casă se făcea întuneric mai devreme şi bunica se ducea cu lucrul de mână tot mai aproape de fereas¬tră, iar eu mă încovrigam sub pătură şi simţeam cum mă cuprinde somnul". (Fragment din Războiul Mondial al Fumătorilor, de Marin Mălaicu-Hondrari, Copyright Editura Polirom)
Se încarcă comentariile...
