21 martie 2013, Paris, Parc des Expositions, Pavilionul 1, standul României.  A fost puhoi de lume: scriitori de abia coborîţi din avion, traducătorii lor - fără de care cei dintîi ar fi stat acasă, editori francezi - fără de care cei din urmă nu s-ar mai fi obosit pînă la Porte de Versailles.

România arăta bine la cocktailul cărturarilor însetaţi de un pahar de vin sub ramurile unui pom glorios, care în loc de frunze n-avea, cum aţi crede, cărţi, ci pînzele de paianjen ale unei broderii autohtone.

Doar că sub pomul vieţii s-au copt şi fructe ale mâniei.

I-am reîntîlnit cu drag pe Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Marta Petreu, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Florina Ilis, Bogdan Suceavă, Gabriela Adameşteanu. L-am cunoscut pe Savatie Baştovoi, în odăjdii neverosimile de călugăr autentic. Am zărit pălăria lui Mircea Dinescu, statura masivă a lui Norman Manea, am făcut o reverenţă în faţa lui Solomon Marcus. I-am salutat cu infinit respect pe Nicolas Cavaillès, Philippe Loubière, Marily Le Nir, Laure Hinckel – traducătorii zecilor de cărţi de pe mese, tăcute şi  abandonate, invizibile sub forfota părinţilor lor - vedete în carne şi oase, nu de carton.

La ora 19.00 era aşteptat, la standul României, François Hollande, preşedintele Franţei. Îl aşteptau toate telefoanele mobile şi flash-urile lor, îl aşteptau Andrei Marga, preşedintele ICR, Daniel Barbu, ministrul culturii şi Georgică Severin, preşedintele comisiei de cultură de la Senat.

Unii se cam săturaseră de aşteptat şi, pe la ora opt, cînd erau cît pe ce să-şi aranjeze telefoanele în buzunarul de la piept, le-au scos înapoi repede, febrili. La Salonul cărţii de la Paris tocmai îşi făcuseră apariţia Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Neagu Djuvara...

Un grup de artişti români din Paris au făcut un performance – protest în mijlocul mulţimii de la stand: şi-au acoperit feţele cu chipurile fotografiate ale celor patru absenţi şi au împărţit tracturi pe care scria:

„ ICR OFFF este un manifest împotriva actualei politici culturale şi a conducerii Institutului Cultural Român. Grupul nostru de artişti din Franţa denunţă: politizarea culturii româneşti (...) absenţa lui Cărtărescu, Pleşu, Djuvara, Liiceanu, Goma, H. Muller la Salonul cărţii de la Paris unde România este ţară invitată.”

Forţele de ordine ale Salonului au fost chemate repede şi protestatarii au fost scoşi din spaţiul standului românesc. „Standul e făcut din banii contribuabililor români, deci şi din banii mei” i-a replicat unul dintre artişti senatorului Severin.

Ora 20.30 şi Hollande tot nu mai venea.

„Aşteptîndu-l pe Godot...”, l-am auzit şoptind pe Nicolae Manolescu. S-ar putea ca Godot, în buna sa tradiţie, nici să nu vină, i-am răspuns.

Hollande a venit pînă la urmă, la ora 21.00. Cărtărescu nu.

Va fi vrut să intre, dar n-a fost primit.