Lia Manoliu despre sport, olimpism şi viaţa în comunism, într-un nou volum epistolar

Lia Manoliu (1932-1998)

Editura Vremea a lansat volumul „Scrisori de la  Lia,primite şi comentate de Iacint Manoliu, sau cum se câştigă o medalie olimpică de aur“. Volumul cuprinde 27 de scrisori adresate de Lia Manoliu fratelui său mai mic, Iacint Manoliu, în anul 1968, an în care Lia a devenit campioană olimpică la aruncarea discului, la Jocurile Olimpice de la Mexico-City.

În acel an, Iacint Manoliu se afla în Statele Unite ale Americii, plecat pentru un stagiu de cercetare şi studii, cu o bursă Fulbright.

Textul scrisorilor este completat de comentariile lui Iacint Manoliu, de o scurtă poveste a vieţii Liei Manoliu, precum şi de gândurile Liei despre olimpism şi despre cele 6 olimpiade ale ei, mărturisite într-un interviu dat la TVR în preajma Jocurilor Olimpice din 1996 de la Atlanta, când Lia Manoliu era Preşedinte al Comitetului Olimpic Român.

În mai 1968, campioana îi scria din Bolzano fratelui ei:

Dragă Ţucule, Trăiesc una dintre cele mai interesante experienţe din viaţă: sunt singură, singură în Italia. Îţi scriu de la o masă de seară, într-un mic han din Bolzano. În jur un grup de fete vesele, atletele din Verona care au binevoit să mă transporte de la Merano. Sunt după concurs şi după trei pahare de „rosso”, aşa că o să-mi ierţi stilul şi prostiile. Nu uit, în primul rând, rezultatul 55,32 locul I, cel mai bun rezultat al concursului. Am primit pentru el o medalie de aur adevărat cu inscripţia pe verso „Il presidente de la repubblica”, plus două cupe mari care îmi încurcă socotelile la transport. Şi la bilă am ieşit a doua cu 13,80 şi am primit, închipuieşte-ţi, un album enorm de piele şi o trusă stilou-creion pentru acest rezultat minunat. Stau în capul mesei ca oaspete de onoare şi toţi gravitează în jur ca şi la concurs. Pe locul II a fost Nemcova 51 m.

Scrisoarea din Osnabrück, din 30 iunie 1968, de la concursul în care Lia a învins-o pe sportivă germană Westerman:

Iar îţi scriu după concurs, de data asta cu un rezultat mare: 57,98!!! şi locul I !! pe II nici mai mult nici mai puţin decât Westerman 57,67 !!  […] Azi dimineaţă ne-am fâţâit prin oraş; mi s-a rupt inima de ceea ce am putut vedea aici. Au nişte vitrine cu lucruri atât de bune şi frumoase, parcă depăşesc tot ce-am văzut noi până acum. La ora 15 a început concursul cu aruncarea discului. Pe toate afişele şi în toate vitrinele era fotografiată Liesel Westerman. Într-adevăr, anul ăsta a fost cea mai bună aruncătoare, are vreo trei concursuri peste 60 m. Chit că Spielberg (RDG) i-a bătut recordul mondial cu 61,46, ea rămâne totuşi cea mai bună. Toţi ochii erau deci pe disc. Prima aruncare eu şi începutul a fost penibil, vreo 53 m. Ea are primele trei aruncări proaste şi depăşite, eu în schimb cresc mereu: 54,60; 55,80; 57,98. Îţi poţi închipui ce m-am bucurat şi cât am ţopăit! Dintr-a patra aruncare şi ea 57,67 şi iarăşi două proaste şi concursul e gata.

O adevărată incursiune în universul unei mari campioane, dar şi un tablou al vieţii în România anilor ’60-’70, scrisorile Liei Manoliu sunt o lectură interesant atât pentru iubitorii sportului, ci şi toţi cei interesaţi de mărturiile directe asupra istoriei recente a ţării noastre.

Lia Manoliu (1932-1998) a fost o ateletă română, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 şi cu bronz la cele din Roma 1960 şi Tokyo 1964. A participat la 6 ediţii a Jocurilor Olimpice,de la cele din Helsinki 1952 până la cele din Munchen 1972. Deţine un record de longevitate olimpică. A fost de 12 campioană naţională şi de 7 ori campioană balcanică. În 1990 a fost aleasă ca senator în Bucureşti şi între 1990 şi 1998 a fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român.