INTERVIU Scriitorul norvegian Jostein Gaarder: „Am luat nişte idei complicate şi le-am prezentat publicului într-un limbaj care să poată fi înţeles şi de tineri“

INTERVIU Scriitorul norvegian Jostein Gaarder: „Am luat nişte idei complicate şi le-am prezentat publicului într-un limbaj care să poată fi înţeles şi de tineri“

Scriitorul Jostein Gaarder                     FOTOGRAFII: Eduard Enea

Prezent în România în această toamnă, scriitorul norvegian Jostein Gaarder, a cărui operă e publicată în România de Editura Univers, a vorbit despre literatura pe care o scrie, despre filosofie şi despre interesul său pentru publicul tânăr. Din 1991, când Jostein Gaarder a scris „Lumea Sofiei“ - „romanul istoriei filosofiei“, cartea a devenit un bestseller internaţional. Tradusă în peste 60 de limbi, a fost vândută în 40 milioane de exemplare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cu imaginaţia sa exuberantă şi plăcerea de a istorisi, Jostein Gaarder a fascinat întreaga lume. Romanele sale, cele mai multe adresate unui public tânăr, dar citite cu mare plăcere şi de adulţi, propun o serie întrebări despre locul omului în Univers şi despre farmecul nedemodat al filosofiei. Scriitorul vorbeşte despre romanele sale, într-un interviu pentru Adevărul.

Adevărul: Când v-aţi dat seama că scrisul e cel puţin la fel de important ca munca de profesor?

Jostein Gaarder: E foarte important pentru mine să împărtăşesc celorlalţi oameni ceea ce ştiu, ceea ce simt, să le deschid, într-un fel, apetitul pentru această extraordinară enigmă care este lumea. M-am hotărât să devin scriitor la 19 ani, când am întâlnit-o pe soţia mea. Exact în acel moment m-am hotărât să mă fac scriitor, deşi recunosc că îmi mai trecuse prin cap acest lucru. Însă, atunci când m-am îndrăgostit, totul părea posibil, şi scrisul nu mi s-a mai părut un vis irealizabil

Cum v-a venit idea unui roman care să repovestească – într-o ramă epică şi cu instrumentele ficţiunii – întreaga istorie a filosofiei?

Am început să scriu Lumea Sofiei ca pe un soi de manual, de carte de non-ficţiune, şi pentru că nu exista ceva de felul ăsta în biblioteci sau în librării – adică, o carte care să sintetizeze întreaga istorie a filosofiei într-un limbaj foarte accesibil. La început, am vrut să iau nişte idei complicate şi să le prezint publicului într-un limbaj care să poată fi înţeles şi de tineri. Dar după aceea mi-am dat seama că era… plictisitor, chiar şi pentru mine. Conceptele şi informaţia în stare pură sunt plicticoase, dacă nu sunt legate printr-o poveste. Aşa că am inventat o poveste despre o fetiţă, Sofia, şi lumea ei imaginară.

Sofia începe să primească în cutia poştală nişte scrisori misterioase – cu mesaje de tipul “Cine eşti tu?” sau “De unde vine lumea?“, şi aceste scrisori devin un fel de curs prin corespondenţă de istoria filosofiei. Sofia e fascinată şi emoţionată şi trăieşte totul ca pe o aventură.

Pentru cei care nu v-au citit cartea, cine e Sophie? De ce aţi ales o adolescentă şi de ce, o fată?

Sofia e o adolescent, pentru că volumul a fost scris pentru tineri, aşa că m-am gândit că le-ar fi foarte uşor să se identifice cu personajul principal, care trebuia să fie o fată, din moment ce numele ei e Sofia. Sofia înseamnă înţelepciune în greacă, iar Hagia Sofia înseamnă Înţelepciunea Sfântă.

Experienţa de predare a contat în vreun fel în scrierea acestui roman?

Da, pentru că, predându-le copiilor, am învăţat mai multe despre felul în care gândesc şi despre cele mai importante întrebări pe care şi le pun. Aşa că am încercat să scriu o carte care să le satisfacă, pe cât posibil, curiozitatea. Copiii mici sunt curioşi din fire şi le pun adulţilor tot felul de întrebări ciudate de tipul: „De ce are elefantul un nas atât de lung?“. Şi, câteodată, părinţii se satură de întrebărilor lor şi zic: „Taci din gură! Termină cu toate întrebările astea! Du-te la tine în cameră!“. Când se întâmplă asta, nu mai e vorba de filosofie. E vorba de putere.

În regimurile dictatoriale, se întâmplă acelaşi lucru: oamenii pun întrebări incomode şi sunt reduşi la tăcere.

Acum, la 20 de ani de la publicarea cărţii Lumea Sofiei, care credeţi că a fost ingredientul-cheie care a transformat-o într-un best-seller?

Ştiţi, când am început să scriu această carte de filosofie pentru adolescenţi, i-am cerut de dinainte iertare soţiei mele pentru timpul pierdut cu ceva ce eu simţeam că va fi o carte importantă, dar despre care nu eram sigur că ne va aduce nouă, ca familie, faimă sau bani. Am fost extrem de surprins de succesul romanului Lumea Sofiei în Norvegia şi apoi şi în restul lumii, cartea fiind publicată în mai mult de 60 de limbi. Nu ştiu precis cum de a devenit o carte atât de bine vândută, dar am o teorie. Cred că motivul este că toţi cei care trăim pe această planetă – din Japonia, Europa sau Antarctica – suntem oameni preocupaţi de aceleaşi întrebări despre viaţă, destin, Dumnezeu şi moarte. Şi cărţile mele sunt despre toate aceste întrebări universale.

De ce e importantă filosofia în zilele noastre? Şi, mai ales, de ce e atât de importantă pentru oamenii tineri?

Universul e o enigmă. Şi când îşi pun întrebări despre această extraordinară enigmă, oamenii se simt mai vii. Pentru tineri, filosofia e importantă pentru că le stimulează curiozitatea şi îi ajută să-şi dezvolte un simţ critic. Cel mai important cuvânt este de ce, şi ar trebui să-i încurajăm pe tineri să folosească acest cuvânt ori de câte ori simt nevoia s-o facă.


Care credeţi că este cea mai importantă întrebare filosofică?

Îmi amintesc că, pe pe vremea când eram copil, îi întrebam pe părinţii mei şi pe ceilalţi copii cu care mă jucam dacă nu li se părea absolut grozav că existam, că eram acolo, în acel moment. Ei se uitau lung la mine, dădeau din cap şi răspundeau sec: nu prea. Şi adăugau şi faptul că n-ar trebui să-mi pierd timpul punându-mi întrebări de genul ăsta. Cu toate acestea, eu am continuat să mi le pun. Probabil cele mai importante întrebări filosofice sunt: cine sunt? ce este aceea o fiinţă uman? Fiindcă nu se poate să fim doar nişte corpuri, şi atât. Cred că identitatea noastră merge mult mai departe decât corpul nostru şi vieţile noastre scurte pe Pământ.

Dacă cineva mi-ar zice că în – să spunem – o sută de ani, toată omenirea va dispărea, va fi distrusă, şi eu aş putea s-o salvez doar apăsând pe un buton, dar acest buton m-ar omorî, n-aş ezita nici un moment. Pentru că eu sunt doar o parte din ceva mult mai mare şi mai grozav decât mine. Aşa că s-ar putea ca întrebarea esenţială astăzi să fie: cum putem păstra lumea în care trăim?

Publicul dumneavoastră ţintă e tineri adulţi. De unde acest interes pentru publicul tânăr?

Copiii sunt filosofi din naştere, aşa că ei sunt publicul ideal pentru idei filosofice exprimate într-un limbaj accesibil. Pe de altă parte, Lumea Sofiei şi alte câteva romane pe care le-am scris au fost, într-adevăr, scrise pentru tineri adulţi, dar o grămadă de adulţi le-au citit şi le-au plăcut. O poveste bună pentru copii e o poveste bună şi pentru adulţi. Cred că motivul e că în fiecare adult există un copil, dar invers, nu. Nu în toţi copiii se află un adult. Mai sunt şi alte cărţi despre care se ştie că sunt cărţi pentru copii, dar le citesc şi adulţii cu mare plăcere: Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, Robinson Crusoe, Harry Potter.


Spuneţi-ne câteva cuvinte despre cel mai drag proiect al dumneavoastră.

Una dintre cărţile mele de suflet este The Solitaire Mistery (traducerea titlului în româneşte: Misterul cărţilor de joc, n.a.). A apărut înainte de Lumea Sofiei. Personajul principal, Hans-Thomas, este un băieţel de 13 ani care călătoreşte cu tatăl său prin Europa, în căutarea mamei lui, care şi-a abandonat familia. Băiatul îşi întreabă tatăl o mulţime de întrebări existenţiale despre viaţă şi destin. În timpul călătoriei, un omuleţ misterios i-a dat o oglindă care măreşte şi i-a spus: O să ai nevoie de ea! Mai târziu, băiatul ajunge într-o cafenea dintr-un sat şi brutarul îi dă o brioşă mare. În interiorul brioşei băiatul găseşte o carte minusculă, scrisă cu litere atât de mici încât nu poate fi citită cu ochiul liber. Aşa că foloseşte lupa care măreşte ca să citească, şi poveste din cărticică se dezvoltă în paralel cu povestea băiatului şi a tatălui său.

O altă carte la care ţin foarte mult este Vita Brevis. E concepută sub forma unei scrisori către Sfântul Augustin, scrisă de fosta lui iubită, Floria Aemilia. Filosoful creştin, autorul Confesiunilor, a părăsit-o pe această femeie, dar nu pentru că nu o iubea, ci tocmai pentru că o iubea prea mult şi credea că această dragoste era incompatibilă cu spiritualitatea. Sfântul Augustin a ales castitatea în dretimentul iubirii şi a alungat-o pe Floria Aemilia, păstrându-l pe copilul lor. Raţionamentul Sfântului Augustin – negarea plăcerii fizice, a relaţiilor umane – ţine de o abordare dualistă, care separă lucrurile fizice de viaţa spirituală. Floria Aemilia spune că negarea iubirii lor înseamnă să respingi ceva bun, pe care Dumnezeu însuşi l-a creat. Acest roman al meu a fost apreciat mai ales de publicul meu femimin, şi am fost întrebat de multe ori: „Cum de ştiţi atât de bine ce se întâmplă în mintea unei femei?”. Şi răspunsul meu a fost: “păi, mă trezesc în fiecare dimineaţă lângă o femeie, aşa că a trebuit să înţeleg ce se întâmplă în mintea unei femei. Cum aş putea să ştiu ce gândesc ceilalţi bărbaţi, când eu sunt doar un bărbat?”.

Ce ar trebui să citim neapărat din literatura norvegiană, cea clasică, dar şi cea contemporană?

Scrierile lui Henri Ibsen, bineînţeles, şi romanele lui Knut Hamsun.

Biobibliografie

Jostein Gaarder s-a născut în Oslo în 1952, într-o familie de profesori. A urmat cursurile de teologie, filosofie şi limbi scandinave la Universitatea din Oslo. Din 1981 a predat timp de zece ani filozofie şi istoria religiilor. În acelaşi timp a început să scrie şi a publicat cărţi de specialitate, apoi a debutat cu volumul Diagnosticul şi alte nuvele (1986).

În 1991 a publicat Lumea Sofiei,  care s-a transformat într-un bestseller internaţional.

În 1991, când Jostein Gaarder a scris Lumea Sofiei, „romanul istoriei filosofiei“,  era convins că publicul lui avea să fie format doar din specialişti. Dar cartea a devenit peste noapte un bestseller internaţional. Tradusă în peste 60 de limbi, Lumea Sofiei  a atins recordul de vânzări pe plan mondial în 1995, fiind vândută în mai mult de 40 milioane de exemplare, şi  s-a bucurat de un succes extraordinar în fiecare ţară unde a fost publicată. Cartea a fost adaptată într-un film şi într-un joc pe computer.

În seria de autor Jostein Gaarder, publicată de Editura Univers, au mai apărut romanele Fata cu portocale, Misterul de Crăciun, Ca într-o oglindă, în chip întunecat, Misterul cărţilor de joc şi Castelul din Pirinei.

BILANŢ EDITURA UNIVERS

Cele mai bine vândute titluri la Editura Univers în 2016:

Ioana Chicet-Macoveiciuc, O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă

Bogdan Stoica, Tipul din filme nu există

Ioana Chicet-Macoveiciuc, Miercuri, respirăm (roman).

Roberto Bolaño, 2666 (roman)

İpek Çalışlar, Atatürk (biografie).

Cele mai importante titluri în curs de apariţie în 2017:

Jostein Gaarder, Vita Brevis (traducere de Carmen Langseth)

Roberto Bolaño, O povestioară lumpen (traducere de Simona Sora)

Bogdan Stoica, Tipul din filme nu există, volumul II.

Audrey Carlan, Calendar Girl (traducere de Ioana Omăt)

Ali Smith, Artful

Tom Rob Smith, Agentul 6

Roland Barthes, Neutrul

Roberto Bolaño, Detectivii sălbatici (reeeditare, traducere de Dan Munteanu Colan)

Roberto Bolaño, Literatura nazi în America (traducere de Alina Cantacuzino).

Will Self, Umbrela, traducere de Petru Iamandi.

 

 

citeste totul despre: