Cel mai vânat general

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Generalul Florian Caba:"Este o datorie a mea, de soldat al ţării, să prezint poporului meu adevărul trăit în acele zile, cu toate aspectele bune sau rele, deschis, milităreşte, fără înfloriri, denaturări sau ascunzişuri."
Generalul Florian Caba:"Este o datorie a mea, de soldat al ţării, să prezint poporului meu adevărul trăit în acele zile, cu toate aspectele bune sau rele, deschis, milităreşte, fără înfloriri, denaturări sau ascunzişuri."

Două volume inedite, cu peste o mie de pagini de confesiuni dureroase, ale unui conaţional care nu şi-a trădat jurământul militar, mi-au readus în faţa ochilor evenimente, trăite într-o formă sau alta, de toţi românii, inclusiv personaje publice care azi nu mai sunt decât amintiri mai mult sau mai puţin luminoase, unele fiind de un machiavelism dovedit de graba etichetării unora care au trăit clipe tragice, ce le-au schimbat definitiv viaţa.

Asta a fost prima impresie, după parcurgerea celor două tomuri publicate la Cluj-Napoca, în Editura Ecou Transilvan, de către conaţionalul Florian Caba, în prezent general în retragere, compatriot care a preferat drept titlu pentru cartea sa, incitantul enunţ "Cel mai vânat general". 

Din câte cunosc eu au mai fost şi alţii, dar pentru cele mărturisite în sutele de pagini, cuvintele menţionate par a fi utilizabile şi pentru o eventuală reconstituire cinematografică, mai ales că eroul principal - generalul Caba - a avut parte de 21 de ani sub anchetă penală şi 11 ani a fost urmărit penal.

Din start, Florian Caba precizează: 

"Cercetarea obiectivă a evenimentelor din Decembrie 1989 este de o importanţă capitală pentru poporul român, dar şi pentru celelalte popoare din aşa zisul lagăr socialist, care şi-au schimbat orientarea politică şi parcursul economico-social în urma unor acţiuni de înlăturarea a conducerii acestora, prin lovituri de palat în cazul a 4 state şi prin revoluţii în cazul a două state, una denumită << Revoluţia de catifea >>, ceea ce spune totul despre caracteristicile acesteia, iar cea de a doua, Revoluţia din Decembrie 1989 din România a fost cea mai sângeroasă, poate prea sângeroasă în raport cu condiţiile în care s-a desfăşurat." 

Confirm, în urma unui dialog purtat la Praga, cu unul din ofiţerii care acţiona ca gardă de corp a ministrului ceh al apărării, că aşa zisul împuşcat - care a impresionat mulţimea de demonstranţi şi a accelerat îndepărtarea lui Gustáv Husák, liderul comunist al momentului - a fost un tânăr ofiţer din ceea ce am putea numi securitatea cehoslovacă. 

Ulterior acesta a fost identificat pe stradă ca fiind viu şi teafăr, probă clară a teoriei că un pic de sânge, fie acesta şi mimat, poate influenţa mulţimile înfuriate de viaţa pe care o duc, cu privaţiuni ce nu mai puteau fi tolerate. 

Interesantă este opţiunea lui Florian Caba de a reaminti cititorilor ceea ce afirma celebrul strateg chinez Sun Tzu despre cucerirea fără război a unei ţări: 

" 1.Distrugeţi orice este bun în ţara duşmanilor voştri.    2.Faceţi de râs zeii şi tot ce înseamnă tradiţie.    3.Subminaţi, prin toate mijloacele, prestigiul păturilor conducătoare, oriunde este posibil, implicaţi-le în afaceri obscure, şi faceţi-le de ruşine la momentul oportun.    4. Propagaţi cearta şi dezbinarea printre cetăţeni.    5. Instigaţi tineretul împotriva bătrânilor.    6. Împiedicaţi, în orice mod, activitatea autorităţilor.    7. Plasaţi-vă, peste tot, agenţii.    8. Nu aveţi reţineri şi colaboraţi cu cei mai josnici şi respingători indivizi.    9. Oriunde aveţi posibilitatea, împiedicaţi pregătirea şi aprovizionarea forţelor armate duşmane, subminaţi-le disciplina şi parazitaţi-le voinţa de luptă prin muzică obscenă, trimiteţi în taberele lor femei uşuratice şi lăsaţi-le să definitiveze ele opera de distrugere.  10. Promiteţi cât mai mult, nu faceţi economii la bani sau la cadouri, deoarece toate acestea produc dobânzi substanţiale." 

Cât de actuale au rămas enunţurile lui Sun Tzu şi în România anului 2021!!!

image

Scopul rândurilor mele nu este de a prezenta sinteza celor peste o mie de pagini scrise de Florian Caba, ci doar acela de a semnala câteva dintre adevărurile înşiruite şi explicate în această rescriere a evenimentelor din decembrie 1989, din perspectiva unui conaţional care a trăit acele clipe fiind sub jurământ militar. 

Iată un prim fapt necunoscut decât celor ce atunci executau ordinele primite. Generalul Caba scrie: 

"De ce am fost trimis eu la Someşeni, aveam să aflu, total întâmplător, în prima noapte, după controlul gărzii şi alarmarea subunităţilor de intervenţie, activităţi la care a participat şi comandantul R.227 Mc., cpt. Vasile Voica, când am constatat existenţa, în plus faţă de ceea ce cunoşteam, a unei subunităţi de nivel companie de infanterie, a cărei misiune nu o cunoşteam. Comandantul mi-a raportat că este o subunitate desemnată pentru perioada Congresului, pe baza ordinului comandantului Armatei a 4-a, care este destinată să acţioneze pentru restabilirea ordinii publice. Am rămas surprins deoarece nu mi s-a spus nimic despre această misiune la instructaj. I-am comunicat cpt. V. Voica că eu nu am cunoştinţă despre această subunitate şi îmi declin răspunderea faţă de această misiune, care revine exclusiv comandantului de regiment. Cpt. Voica mi-a făcut semn discret cu degetul, în sensul că ofiţerul C.I. (contrainformaţii) al unităţii, care era umbra mea, înregistrează tot ce vorbesc şi voi avea ulterior probleme." 

Ieri, ca şi azi... 

Dar să revenim la confesiunea lui Florian Caba: 

"Ridicarea spontană a maselor, creaţie a lui Ion Iliescu, pentru justificarea propriilor fapte, este o gogoaşă greu de înghiţit. Când în jurul ţării se adunau nori negri, Armata rusă din Ungaria şi Armata ungară se redislocă pe frontiera cu România, Armata rusă zdăngăne armele pe frontiera de est, Armata şi flota bulgară şi-au găsit să se joace de-a râzboiul pe frontiera de sud a României, cine poate crede că tocmai în acest context românilor l-a venit cheful de-o revoluţie? Ba mai mult, în locul pregătirilor pentru sărbătorile de Crăciun , erau în toi pregătirile pentru răzmeriţă." 

Interesant este că ulterior, pe timpul când generalul Victor Atanasie Stănculescu era ministrul armatei, iar eu jurnalist militar, comandanţii care au activat la frontierele de est şi vest ale României au fost mutaţi în garnizoane din partea opusă a ţării, cu ordin să nu relateze nimic din dialogurile lor cu împuterniciţii de frontieră sovietici, unguri şi bulgari, purtate în acele teribile zile din decembrie 1989. 

image

Generalul Caba dixit: 

"Era un fapt cunoscut şi neîndoielnic că, începând din primăvara anului 1989, Armata Ungară dislocată la pace pe frontiera vestică a făcut stânga-mprejur şi s-a redislocat pe frontiera cu România.  Fără explicaţii, la fel au procedat şi trupele URSS din Ungaria, peste 60.000 de militari fiind redislocaţi în zona adiacentă a frontierei de vest a României." 

Numeroşi ofiţeri de grăniceri, şi azi în viaţă, mi-au confirmat ulterior prezenţa coloanelor militare maghiare, în decembrie 1989, aproape de frontiera cu România. Aici nu mai este vorba de manipulare sau vedenii. Ci de martori care trăiau zi şi noapte - departe de familii, dar pe poziţiile defensive ordonate -, o realitate crudă. După ce mărturiile lor au apărut în presa militară a momentului au fost ferm avertizaţi să nu mai facă nicio declaraţie presei. 

Şi iată alt moment pierdut în negura finalului de an 1989, reconstituit de Florian Caba: 

"Evaporarea din dispozitive a trupelor M.I., structurate pe cele ale Securităţii, a coincis, cum aveam să descopăr mai târziu, cu relatarea de la Europa Liberă, din 21 decembrie 1989, ora 17.00, a lui Radu Ioanid, precum că în oraşele din vestul României au fost semnalate ciocniri între Armată şi Securitate. Crainicul citea nota înmânată, care corespundea scenariului, dar nu realităţii." 

De fapt, ceea ce scrie generalul Caba au simţit mai toţi militarii care au trăit acele zile în România ce urma să se schimbe la faţă. 

Armata, dezinformată metodic, a fost scoasă în stradă pentru misiuni deloc specifice, în timp ce trupele de securitate, lucrătorii de miliţie şi trupele specializate pentru contracararea manifestaţiilor au fost retrase.

Asta pentru simplul motiv că aceia care le conduceau, de la Bucureşti, cunoşteau caracterul ireversibil al schimbării regimului politic în ţara noastră. 

În traducere liberă, clubul Dinamo a preferat defensiva, în timp ce clubul Steaua a rămas în ofsaid.

Notează Florian Caba: 

"De bună credinţă şi manifestând solidaritate, Armata a ieşit din cazărmi la strigătul disperat al Securităţii, care, înainte de a se produce primul incident major A TRĂDAT-O, RETRĂGÂNDU-SE ÎN CAZĂRMI, de unde a savurat trădarea. Nimic nu poate fi întâmplător. Acesta era planul. Armata trebuia provocată, obligată să riposteze, angajată în acţiuni de stradă, pentru a-şi pierde libertatea de acţiune, a se compromite şi, probabil, a declanşa războiul civil cu cei 60.000 de morţi, după scenariul jucat de Securitate." 

Mă opresc aici, cu referirile la cartea "Cel mai vânat general". 

O fac pentru că în paginile despre care nu voi scrie sunt prezentate şi conduitele surprinzătoare ale unora dintre aceia care, ulterior evenimentelor din decembrie 1989, aveau să devină înstelaţi cu funcţii mari, în organismul militar românesc. 

Istoria îi va judeca. 

Însă nu uit momentul în care, fiind în timpul meu liber şi îmbrăcat civil am purtat un dialog cu un profesor pensionar, care a activat la Academia Militară. 

Mergând agale, prin centrul Capitalei, am ajuns în faţa unei clădiri aparte din Bucureşti, loc unde mi-a propus să poposim în faţa intrării, deoarece vroia să aştepte pe un personaj important al acelui moment iniţial, din noua dinamică a României. 

L-am întrebat dacă ştie acolo şi locul unde merg regii pe jos şi văzând negaţia sa am coborât nişte scări, am deschis întâmplător o uşă şi spre stupoarea mea, de tânăr ofiţer, am văzut o mulţime de generali aşteptând cuminţei, cu caschetele în mâini, în jurul unei mese ovale, întâlnirea cu cel mai puternic politician al primilor ani din perioada postdecembristă a României. 

Am închis rapid uşa şi am plecat cu un gust amar.

Nu mă aşteptasem la servilismul unor concetăţeni pe care îi credeam de bună credinţă. 

Lumea se conducea, atunci, ca şi acum, altfel decât o vede opinia publică pe micul ecran...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite