Cartea lunii februarie la Editura Humanitas: „Ispita transcendenţei“ FRAGMENT

„Adevărul“ vă prezintă un fragment din cartea „Ispita transcendenţei“, prima traducere în limba română din opera filozofului american Paul Kurtz, şi, totodată, cea mai importantă carte a sa.

În această carte de referinţă, Paul Kurtz analizează motivele pentru care foarte mulţi oameni cred în fenomene supranaturale şi paranormale în pofida multitudinii dovezilor ce le pun la îndoială. Kurtz consideră că acest lucru se datorează unei înclinaţii omeneşti către gândirea magică („ispita transcendenţei“), care subminează judecata critică şi pregăteşte terenul pentru adoptarea unor credinţe neîntemeiate. Astfel, apelând la filozofie, ştiinţă şi psihologie, filozoful american supune unei analize detaliate doctrina şi activitatea fondatorilor celor trei mari religii monoteiste (creştinismul, iudaismul şi islamul), precum şi fundamentele ideilor aflate în spatele misticismului, credinţei în nemurire şi în Dumnezeu, reîncarnării, astrologiei şi ufologiei. Ispita transcendenţei este o lectură obligatorie pentru oricine vrea să înţeleagă cu adevărat lumea în care trăieşte.

„Ispita transcendenţei ne ajută să descoperim adevărata natură a gândirii religioase umane şi instrumentele raţiunii critice.“ — Choice

Fragment

Din Cuvântul înainte semnat de Michael Shermer

Scepticismul datează de pe vremea vechilor greci şi e bine surprins în celebra remarcă a lui Socrate, potrivit căreia tot ce ştie este că nu ştie nimic. Scepticismul ca nihilism nu ne duce însă nicăieri şi, din fericire, aproape nimeni nu‑l adoptă. Cuvântul „sceptic“ vine, de fapt, din grecescul skeptikos, care însemna „atent“, departe de denaturările moderne ale sensului acestui termen, potrivit cărora a fi „sceptic“ înseamnă a fi „cinic“ sau „nihilist“. Oxford English Dictionary spune că „sceptic“ mai înseamnă „iscoditor“, „contemplativ“ şi, cu variaţii în greaca veche, „veghetor“ sau „ţintă asupra căreia ne fixăm privirea“.

Ce sens minunat are întreprinderea noastră! Suntem iscoditori  şi contemplativi şi, într‑un fel, suntem cei ce veghează împotriva proliferării ideilor nocive, suntem promotori ai gândirii bune şi cei care, bazându‑ne pe ştiinţă, stabilim o ţintă asupra căreia ne fixăm privirea. Iar acum aş vrea să aplic acest sens prietenului, colegului şi eroului meu Paul Kurtz, care, numărându‑se printre fondatorii mişcării sceptice şi umaniste moderne, nu numai că a întruchipat principiul scepticismului ca o cercetare atentă, dar a fost veghetorul nostru ce ne‑a oferit o ţintă spre care noi, scepticii, să ne îndreptăm privirea. Paul Kurtz a fost întruchiparea excelenţei în toate privinţele, iar Ispita transcendenţei nu este numai opera sa fundamentală, ci transcende ansamblul scrierilor sale şi îşi ia locul printre cele mai  mari lucrări ale umanismului iluminist. (…)

Există multe motive pentru care oamenii cred lucruri ciudate, dar cu siguranţă unul dintre cele mai răspândite este faptul că majoritatea nu au întâlnit niciodată o explicaţie bine argumentată a lucrurilor ciudate despre care aud sau citesc. Lipsiţi de o explicaţie bună, acceptă explicaţia proastă care le este de obicei propusă. Acest lucru justifică toate eforturile depuse de sceptici în numele ştiinţei şi gândirii critice. Chiar au un impact.

(…)

Ispita, spune Kurtz, „se ascunde adânc în psihicul uman. Este atotprezentă, ispitindu‑i pe oameni prin atracţia realităţilor transcendente, subminându‑le inteligenţa critică şi făcându‑i să accepte sisteme mitice neconfirmate şi neîntemeiate“. În particular, Kurtz susţine că miturile, religiile şi afirmaţiile legate de paranormal sunt ispite ce ne atrag dincolo de gândirea raţională, critică şi ştiinţifică, din cauză că ating ceva în noi care este sacru şi important – viaţa şi nemurirea: „Acest impuls este atât de puternic, încât a inspirat marile religii şi mişcări paranormale ale trecutului şi ale prezentului şi a determinat oameni altminteri raţionali să creadă în mituri false şi să le repete constant ca articole de credinţă“. Ce anume determină această ispită? Răspunsul pe care îl oferă Kurtz este atât pertinent, cât şi elegant…

(…)

Cel mai important punct de vedere pe care îl exprimă Kurtz în Ispita transcendenţei apare spre sfârşitul discuţiei despre sensul şi scopurile scepticismului. Este o avertizare pe care ar trebui s‑o avem în vedere cu toţii, un fragment pe care trebuie să‑l citim o dată pe an:

Scepticul nu intenţionează să convertească omenirea la punctul său de vedere şi, mai ales, nu e interesat să‑l impună altora, deşi poate fi preocupat de creşterea nivelului de educaţie şi de gândire critică în societate. Totuşi, istoria ne‑a arătat că ar trebui să fim sceptici faţă de toate punctele de vedere, inclusiv faţă de cele ale scepticilor. Nimeni nu este infailibil şi nimeni nu poate pretinde că deţine monopolul asupra adevărului sau virtuţii. Ar fi absurd ca scepticismul să încerce să se transforme într‑o nouă credinţă. Trebuie să privim cu prudenţă promisiunile unui nou preot secular, care ar putea să apară promiţând o minunată lume nouă, numai în condiţiile în care calea sa spre claritate şi adevăr este urmată. Poate că cel mai bun lucru la care putem spera este acela de a tempera necumpătarea şi de a îmblânzi ispita perversă ce se ascunde în interior.

Dacă toţi oamenii de pe planetă ar citi această carte, lumea ar fi un loc mai bun.

Michael Shermer este editorul revistei Skeptic, directorul executiv al Societăţii Scepticilor, editorialist pentru revista Scientific American şi profesor invitat în cadrul Universităţii Claremont Graduate şi al Universităţii Chapman. Este autorul cărţilor „De ce e Darwin important“, Humanitas, 2015 şi „De ce cred oamenii în bazaconii“, Humanitas, 2009 )