Retrospectiva licitaţiilor internaţionale

Constantin Brâncuşi, „Prometeu“, bronz vândut cu 12,7 milioane de dolari la Sotheby’s New York

În 2012 au fost doborâte toate recordurile majore. Favoriţii pieţei au fost artiştii modernişti şi cei contemporani. Trei picturi care au însumat aproape o jumătate de miliard de dolari au stabilit trendul încă din prima parte a lui 2012 şi au resetat toate vechile recorduri – pentru pictura contemporană, pentru o operă de artă vândută în licitaţii şi pentru cea mai scumpă vânzare privată.

A fost pentru prima dată când toate cele trei cote au fost doborâte în acelaşi an. Au urmat alte vânzări spectaculoase, favorizat fiind segmentul de top market, cu opere de peste un milion de dolari.

Anul a început în termeni de tabloid, cu un şoc în Vanity Fair. Revista glossy dezvăluia la sfârşitul iernii că o variantă a lucrării „Jucătorii de cărţi“, de Cézanne, fusese obiectul unei spectaculoase vânzări private. Aparent, tranzacţia se încheiase la finalul lui 2011 şi fusese ţinută secretă de noul cumpărător, şeful statului Qatar. Suma, undeva între 250 şi 270 de milioane de dolari, spulbera toate recordurile precedente, care abia atinseseră 150 de milioane, de asemenea în vânzări private.

Tsunami financiar în licitaţii

Fără o legătură certă cu Cézanne, o lună mai târziu apărea pe piaţă o altă lucrare celebră, „Strigătul“ lui Munch. Lucrările cu asemenea notorietate sunt rare şi, chiar dacă era doar o variantă în pastel (tehnică ale cărei preţuri sunt la sfert faţă de cele ale picturilor în ulei), valoarea finală a ajuns la 120 de milioane de dolari. Concomitent, a fost stabilit şi un alt record, pentru cel mai disputat lot în licitaţiile de artă, cu o strigare de 12 minute şi opt palete implicate. Se impunea astfel o nouă cotă pentru vânzarea în licitaţii publice, după ce, anterior, cel mai mare preţ obţinut fusese 104 milioane de dolari, pentru un tablou de Picasso. La scurt timp, într-o licitaţie de artă contemporană, o pânză de Rothko se vindea cu 77,55 milioane de dolari, corectând cu o mică marjă vechiul record.

Profituri de 40 % şi pierderi ponderate

Cel mai mare profit pentru o pictură, calculat după metodologia Skate’s (anualizat, dar fără a ţine cont de inflaţie), a fost de 46%. Lucrarea aparţine unui vechi artist italian care a emigrat în China imperială, Lang Shining (Giuseppe Castiglione), fusese cumpărată cu 7 ani în urmă cu 300.000 de dolari şi a fost revândută cu 4,5 milioane. Un profit extraordinar s-a înregistrat şi pentru o lucrare a lui Gerhard Richter, cel mai apreciat pictor în viaţă. Tabloul său „Colţ de cearşaf“ fusese cumpărat cu 80.000 de dolari în 2002 şi a fost revândut cu 2 milioane, marcând o dobândă de peste 40% pe an. Două sculpturi de Brâncuşi s-au numărat printre cele mai performante din acest an.

Prima, „Prometeu“, fusese cumpărată în 2000 cu 1,2 milioane de dolari şi a fost adjudecată cu 12,7 milioane. A doua, „Muză“, a fost adjudecată în noiembrie cu un preţ similar, 12,4 milioane, ea fiind achiziţionată cu 25 de ani înainte, tot printr-o licitaţie, pentru suma de 880 de mii. 

Însă nu toate revânzările au adus profit. Pentru tabloul „Muzica“ al lui Chagall s-a obţinut un preţ de 2,1 milioane de dolari, după ce în 2011 fusese cumpărat cu 2,9 milioane. O afacere şi mai proastă a fost un tablou de Van Dyck cumpărat cu 6 milioane în 2008 şi revândut în acest an cu 2,2 milioane. Mediile ponderate şi indicii multianuali publicaţi de agenţiile de statistică a pieţei de artă, precum Artprice, arată o uşoară creştere, sub 5%, a profitabilităţii artei în decurs de 20 de ani. Există însă domenii mult mai rentabile decât altele, profituri semnificativ mai mari fiind înregistrate pentru pictura modernistă şi pentru artiştii de după 1945.

Interesul rămâne mare pentru impresionişti ca Monet sau modernişti ca Munch şi Klimt, dar evoluţia cea mai semnificativă a fost ascensiunea pictorilor în viaţă. Alte statistici indică o profitabilitate mai mare a operelor din top market (peste un milion de dolari) în defavoarea celor din low market (sub 100.000).