Preţul muncii vs preţul talentului

„Strânsul recoltei“, de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, 121x173 cm, în licitaţie la Alis cu o evaluare de 95.000 de lei

Tablourile de dimensiuni muzeale sunt jaloanele pieţei de artă.

Cea mai mare pictură din lume s-a licitat la Bucureşti, în 2011, şi a fost adjudecată cu 35.000 de euro. În ciuda acestui record, tablourile de foarte mari dimensiuni sunt relativ rare în România şi extrem de rare în licitaţii. În discuţie intră nume ca Artachino, Ressu, Câlţia şi Grigorescu, cu tranzacţii importante, sau Schweitzer-Cumpăna şi Vermont din oferta curentă a caselor de licitaţii.

Dimensiunile reprezintă doar unul dintre ingredientele unei capodopere. Complexitatea compoziţională este elementul decisiv. Auguste Renoir a pictat „Bal du Moulin de la Galette" (131x175 cm) pentru a răspunde contestaţiilor lui Emile Zola la adresa picturii impresioniste, care n-ar fi capabilă de capodopere. Ulterior, tabloul a devenit unul dintre cele mai scumpe din lume, fiind vândut cu 78 de milioane de dolari în 1990.

Multe alte tablouri de mari dimensiuni şi cu o complexitate vizuală sunt capabile să răstoarne ierarhiile pieţei, dar ele sunt deja „captive muzeal". Printre cele mai importante s-ar număra picturi de Rembrandt („Rondul de noapte", 3,63x4,4 m), Alma Tadema, David sau Courbet (cu pânze de până la 18 mp şi numeroase personaje).

În România, Nicolae Grigorescu ar domina şi mai ferm piaţa de artă dacă în licitaţii ar ajunge una dintre cele două variante muzeale ale „Atacului de la Smârdan", cu dimensiuni de până la 10 mp.

Recordul lui Alexandru Bunescu

În clasamentul mondial Artprice.com pe 2011, tânărul Alexandru Bunescu este prezent pe locul 3 în topul vânzărilor de grafică-desen, el fiind autorul pastelului „Prinţesa", care reprezintă în scară naturală o locomotivă cu aburi. Dimensiunile lucrării sunt 20x4,5 m, ceea ce face ca opera vândută la Artmark să fie cea mai mare înregistrată în bazele de date internaţionale cu rezultatele din licitaţii.

Ulterior, Artmark a încercat o nouă vânzare cu o operă comparabilă, „Păuşa", de Gheorghe Ilea (16,6x2 m, reprezentând exteriorul unei biserici de lemn în scară 1:1), evaluată la 40-60.000 de euro, tempera şi ulei pe pânză. Pictura a rămas neadjudecată.

Peste 1 mp

Creşterea dimensiunilor medii ale tablourilor este o dominantă a picturii contemporane, răspunzând noilor tendinţe arhitecturale şi spaţiilor din locuinţa modernă.

Mulţi autori importanţi, ca Ştefan Câlţia, cel mai scump autor contemporan, sau Francisc Chiuariu, Dumitru Gorzo, Dan Voinea, au vândut în licitaţii picturi de peste un metru pătrat, la preţuri cuprinse între 1.300 de euro (Chiuariu) şi 16.000 de euro (Câlţia).

Jaloanele vechilor maeştri

Constantin Artachino, un tradiţionalist din generaţia lui Luchian, este cel care atrage atenţia prin vechi lucrări de mari dimensiuni. Simple compoziţional, dar cromatice şi cu un desen limpede, două tablouri de-ale sale au trecut de 40.000 de euro fiecare, în timp ce majoritatea pânzelor lui nu trec de 5.000 de euro.

Recordul, 67.500 de euro, a fost stabilit pentru un ulei de 2x1,58 m. Ressu are şi el un record mult peste preţul mediu, stabilit pentru nudul „Aişe", singura sa pictură de peste 1 mp, vândută cu 160.000 de euro.

De asemenea, Mutzner, Vermont şi Ghiaţă sunt exemple de pictori pentru care recordul personal coincide cu cea mai mare lucrare vândută. În situaţii similare s-au aflat, la un moment dat, şi Tonitza şi Grigorescu, dovedind că, acolo unde talentul este deja confirmat, munca este cea care face diferenţa.

165.000 de euro a fost preţul celei mai mari picturi de Nicolae Grigorescu („Care cu boi la Orăţii"), pe locul 10 în topul personal al artistului.

Artişti şi cote: Aurel Băeşu, tradiţionalism low-cost

Cu 13 vânzări în 2011, printre care una la 8.000 de euro („Flori de câmp"), Băeşu a reuşit în prima parte a acestui an doar trei adjudecări. Niciuna nu a depăşit 4.300 de euro. Artistul este creditat cu un randament mediu anual de aproape 19%, după ce, în ultimii ani, a înregistrat scăderi şi creşteri succesive de cotă. La fel pare să se fi întâmplat şi cu lucrarea a cărei adjudecare constituie recordul personal al pictorului. Sub titlul „Interior de ţară" (foto),
aceasta a fost vândută în 2008, la Alis, cu preţul de 11.267 de euro. Acelaşi tablou, de data acesta sub titlul „Vatra", a fost revândut, în 2011, postlicitaţie la Artmark la preţul de deschidere 5.500 de euro. ;

Agenda investiţiilor: Cel mai scump ceas din lume, nou record la Sotheby's

Cu 2.994.500 de dolari preţ de adjudecare, casa de licitaţii Sotheby's a stabilit un nou record mondial pentru ceasurile bărbăteşti, de aproape trei ori mai mult decât precedentul record. Ceasul (foto) a aparţinut bancherului american Henry Graves jr. şi a fost fabricat de atelierul genovez Patek Philippe în 1927, după un model 1895 personalizat cu blazonul cumpărătorului. Obiectul este din aur de 18k, are dimensiunile 39,5x30,5 mm şi un singur cadran secundar. El a plecat dintr-o estimare de 600-800.000 de dolari şi a fost intens disputat. În aceeaşi licitaţie au mai fost vândute alte două ceasuri cu peste 500.000 de dolari, iar suma totală a fost de 8,3 milioane de dolari (Colecţia Fullerton-Graves). În cele trei licitaţii de ceasuri rare desfăşurate la New York, la Christie's şi Sotheby's, s-au făcut vânzări totale de 23,3 milioane de dolari.

Top vânzărila licitaţii

Cele mai scumpe semnături Ipolit Strâmbu

1. „În grădină" (Artmark, 2011), 20.000 de euro
2. „Tinere ţărănci" (Alis, 2011), 16.667 de euro
3. „Cochetărie" (Artmark, 2011), 15.500 de euro

4. „La terasă" (foto) (Artmark, 2012), 10.000 de euro
5. „Nud" (Alis, 2008),
9.189 de euro
6. „Cochetărie" (Artmark, 2012), 9.000 de euro
7-8. „Piaţa din Baia Mare" (Quadro, 2011), 8.500 de euro
7-8. „Şalul roşu" (Artmark, 2010), 8.500 de euro
9-10. „După baie" (Artmark, 2012),
8.000 de euro
9-10. „Şalul roşu" (Artmark, 2011), 8.000 de euro