„Oamenii au multă nevoie de muzică clasică şi de experienţe spirituale.”  Interviu cu pianistul Lucas Krupinski

Pianist internaţional de origine poloneză, pe Lucas Krupinski am putut să-l vedem în 2018 pe scena Ateneului Român în concertul dedicat Centenarului Independenţei Poloniei din cadrul celei mai frumoase stagiuni a filarmonicii din ultimii ani, Stagiunea Centenar. Krupinski este câştigătorul mai multor concursuri internaţionale, printre care cel din San Marino (2016, triplu laureat), Cobcursul Chopin din Hanovra(2015) şi cel din Aachen (2016).

Cleopatra David: Pe 11 iunie 2020, Filarmonica  „George Enescu” va transmite în stagiunea online înregistrarea din 2018 a Concertului pentru pian Nr. 1 de Chopin  al cărui solist aţi fost. Ce loc ocupă acest concert în repertoriul dumneavoastră şi cum a fost colaborarea cu Filarmonica din Bucureşti?

Lucas Krupinski: A fost o mare plăcere să cânt cu Filarmonica „George Enescu” în frumoasa sală a Ateneului Român. Publicul a fost foarte cald şi a fost o imensă bucurie să lucrez cu dirijorul  Alexander Walker, alături de care am cântat recent la Londra.

În 2018 am cântat Concertul Nr. 1 de Chopin în mi minor de două ori. În timpul unuia dintre concerte, am avut un incident interesant (nu foarte amuzant, în timp ce-l trăiam şi cântam, totuşi): pentru una dintre notele de mi din registrul acut cedase complet acordajul şi, după cum vă puteţi închipui, într-un concert în mi minor asta poate fi o problem serioasă A fost o adevărată provocare să încerc să cânt mai încet, mai „moale”, această notă pentru ca publicul să nu fie foarte deranjat de disonanţă. În cele din urmă, totul a fost bine şi cumva, critica muzicală nu a menţionat problema după concert, ceea ce probabil înseamnă că poate nici publicul nu şi-a dat seama.

 Suntem cu toţii oameni şi împărtăşim aceeaşi dragoste faţă de muzică.

C.D. Sunteţi un artist polonez stabilit în Marea Britanie şi concertaţi pe patru continente. Care sunt cele mai marcante experienţe din ultimii ani şi unde vă simiţi acasă?

L. K.: Polonia va fi întotdeauna patria mea. Acolo m-am născut şi mă simt profund legat de această ţară. Marea Britanie este un alt loc foarte aproape de inima mea. În ambele ţări am prieteni minunaţi, iar ca pianist concertist trebuie să călătoresc tot timpul. Astfel, graniţele şi diferenţele dintre ţări devin mai puţin vizibile. Îmi place mult să călătoresc şi să descopăr noi culturi. În cele din urmă, suntem cu toţii oameni şi împărtăşim aceeaşi dragoste faţă de muzică.

C.D.: Multe instituţii de cultură încearcă noi moduri de a ajunge la public pentru a-i oferi acestuia hrana spirituală, fie şi online. Găsiţi eficient acest mod de comunicare? Credeţi că viitorul muzicii va fi mai mult în zona digitală decât în cea live şi colectivă?

L. K.: Cred cu tărie în concertele live, unde oamenii pot experimenta pe deplin conexiunea pe care muzica o realizează între interpret, public şi univers. Totuşi, în situaţia actuală, cel mai bun mod de a comunica este să împărtăşim muzica online, via concerte digitale.  Este o soluţie temporară, desigur, din moment ce nu oferă publicului experienţa totală pe care doar concertele live o pot crea.

C.D.: Marea Britanie pare să fie în continuare departe de finalul crizei. Cum se adaptează muzicianul şi omul Lucas Krupinski  la această situaţie? Ce vă lipseşte cel mai mult în aceste zile?

L. K.: Luna trecută a fost foarte productivă pentru mine. Am avut timp să-mi stabilesc noi obiective şi să regândesc priorităţile din viaţa mea. Am petrecut mult timp citind cărţi şi învăţând repertoriu nou şi încercând să cresc ca fiinţă umană. Am dat câteva recitaluri online care au fost foarte bine primite, ceea ce arată cât de multă nevoie au oamenii de muzică clasică şi de experienţe spirituale.

C.D.:  Ce compozitor vă este mai aproape de suflet şi cum diferă pregătirea pentru un concert simfonic de cea pentru un recital?

L.K.: Îmi este imposibil să indic un anumit nume. Cu toate acestea, am o “listă” de compozitori care sunt aproape de sufletul meu. Printre ei sunt Chopin, Scriabin, Rahmaninov şi Brahms. Procesul pregătirii pentru un concert cu orchestra  implică şi studiul părţilor de orchestra şi construirea dialogului, a ceea ce face din muzică o conversaţie, mai degrabă decât un monolog.

C.D.:  Cum vedeţi viitorul soliştilor concertişti după criza Covid?

L.K.: Cred că situaţia se va îmbunătăţi în câteva luni şi vom putea călători şi cânta din nou, chiar dacă la început nu vom putea avea sălile pline. O problemă mai greu de rezolvat este cea legată de concertele orchestrelor, care vor fi limitate la 15 membri. Dar cu siguranţă numărul va putea creşte în timp, când situaţia va deveni mai stabilă în lume.