Expoziţii de artă contemporană în serie înnobilează sinistrul Palat al Parlamentului. Patru expoziţii vor fi vernisate în damnata Casă a Poporului

Expoziţii de artă contemporană în serie înnobilează sinistrul Palat al Parlamentului. Patru expoziţii vor fi vernisate în damnata Casă a Poporului

„Fortăreaţa Singurătăţii“© Imagine stânga: Larisa Sitar, And then, one thing led to another..., colaj digital, dimensiuni variabile, 2015-2016; dreapta: Roman Štětina, Plot, fotografie alb/negru, 110 x 160 cm, 2015

Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) şi directorul său, artistul vizual Călin Dan, organizează joi seară, la ora 19.00, vernisajul a patru expoziţii de artă contemporană, româneşti şi străine, urmat de o prezentare a Muzeului cu sediul în clădirea construită de Ceauşescu, un cenotaf pentru Bucureştiul tradiţional şi modernist, distrus cu acest prilej. Totodată, se face un apel pentru construirea unei grădini la etajul IV al MNAC.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vernisajul va avea loc în prezenţa ministrului Culturii, Corina Şuteu, a directorului MNAC, Călin Dan, şi a preşedintelui ActiveWatch, Mircea Toma.

Expoziţia „Fortăreaţa Singurătăţii din pădurea sfântă a zgomotului etern“ analizează distanţele autoimpuse în exterior şi zonele intimităţii individului pornind de la ce ar putea însemna Fortăreaţa Singurătăţii. Cele patru dimensiuni ale ierarhizării contactului uman – distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială şi distanţa publică – formează o polarizare a interacţiunii în funcţie de două câmpuri clare - spaţiul privat şi spaţiul public.

Eroii Larisei Sitar sunt de cele mai multe ori personaje anonime, încărcate de atmosfera de basm, preluate din mentalul colectiv, cu o puternică conştiinţă a sfârşitului lor. Ei folosesc somnul ca pe o punte de trecere într-o dimensiune a meditaţiei, un timp de suspensie în care se regenerează şi se acceptă pe ei înşişi. Eroii lui Roman Štětina sunt figuri preluate din industria de radio şi televiziune a anilor 1960 – 1980, unele aduse din spatele cortinei, altele extrase direct de pe ecran, sunt vizibili şi invizibili în acelaşi timp.

Istoria la care se referă de obicei Larisa Sitar nu este ceva stabil sau închis, ci mai degrabă un prilej pentru o suspendare a ideologiilor pe care se construieşte şi o deschidere spre micro-naraţiunile regăsite poate într-un sat din Maramureş. Seria de lucrări audio „Nu mă lăsa să mor, c'apoi nu te-oi lăsa să trăieşti!” este alcătuită din înregistrări cu oameni care povestesc, la limita dintre zi şi noapte, experienţele avute în confruntarea cu forţe supranaturale sau întrupări ale celor mai mari spaime. Larisa Sitar foloseşte adesea în lucrările ei personaje discrete, voci fără chip, identităţi camuflate şi spaţii fantomatice care le coincid, demonstrându-le în acelaşi timp forţa de a spune poveşti şi de a se construi pe sine.

Filmul lui Štětina, „Lost Case”, constă în preluarea unor scene emblematice din filmul Colombo, care urmăresc personajul principal de la debutul serialului, când îl regăsim pe protagonistul Peter Falk tânăr, până la ultimul episod filmat la începutul anilor 1990, când Peter Falk apare cărunt şi mişcându-se greu. Au fost editate aproape 200 de ore de film, pentru a găsi acele momente în care Colombo ajunge la locul crimei şi găseşte indiciul care oferă cheia pentru rezolvarea misterului, îndepărtând sunetul complet, folosind doar un laitmotiv simfonic pentru a puncta anumite scene.

Info

FORTĂREAŢA SINGURĂTĂŢII DIN PĂDUREA SFÂNTĂ A ZGOMOTULUI ETERN
Capitolul IV al proiectului expoziţional în şase părţi „Punctul alb şi cubul negru”
Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00
Curatori: Diana Marincu şi Anca Verona Mihuleţ
Artişti: Larisa Sitar (RO) şi Roman Štětina (CZ)
Coordonator MNAC: Mălina Ionescu
Arhitect: Attila Kim
Partener: Centrul Ceh
07.07 - 28.08.2016
MNAC - Palatul Parlamentului, etaj 4

APEL PENTRU GRĂDINĂ / CALL FOR GARDEN

Larisa Sitar lansează un apel pentru grădină, invitându-vă să contribuiţi temporar cu plante de apartament la proiectul său artistic, care va avea loc între 07.07 - 28.08.2016, la etajul 4 al Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti. Acest proiect face parte din expoziţia Fortăreaţa Singurătăţii din pădurea sfântă a zgomotolui etern (o expoziţie dialog împreună cu artistul ceh Roman Štětina) şi propune o reflecţie asupra negocierilor constante între om şi natură, de la cele mai mici gesturi de apropiere, la marile confruntări distructive.

Dacă o muncă de transformare continuă a naturii poate amorţi percepţia faţă de aceste negocieri, lucrarea creează un spaţiu delimitat, neordonat şi spontan pentru a urmări modul în care apar reguli de viaţă proprii din interacţiunea cotidiană cu natura. Ca urmare, elementele alese pentru compunerea spaţiului reprezintă unele dintre cele mai explicite forme ale intervenţiei umane asupra naturii: plantele de apartament. În acelaşi timp, caracterul temporar al acestei construcţii hibride aduce în discuţie cerinţele estetice pe care o astfel de intervenţie le impune. Plantele din grădina Larisei Sitar nu au neapărat un nume, nu sunt ordonate, pretenţioase sau exotice. Aduse împreună din apartamentele oamenilor, ele contribuie la imaginarea unui non-loc, inserat între pereţii muzeului, ca refugiu sau ca loc de meditaţie.
 
Grădina temporară a Larisei Sitar va fi găzduită într-un appendix în aer liber, situat în proximitatea expoziţiei. Vă invităm să aduceţi la muzeu plante de apartament, de care vă puteţi lipsi pe perioada expoziţiei, şi pe care mai apoi să le vizitaţi în spaţiul dedicat. Toţi cei care îşi vor împrumuta plantele pentru acest proiect vor beneficia de intrare gratuită la muzeu pe perioada expoziţiei. Plantele sunt aşteptate la sediul Muzeului Naţional de Artă Contemporană, str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, aripa E4, Bucureşti, în perioada 26.06 - 06.07.2016. Pentru detalii legate de organizare, puteţi scrie pe adresa: apelpentrugradina@gmail.com.

O expoziţie curatoriată de Cristian Neagoe, eminenţa cenuşie a „Poneiului Roz“

Expoziţia „Normalitate, ce cuvânt brutal!“ propune o explorare artistică a dizabilităţii în care arta vizuală este accesibilă şi celor care nu văd, iar dansul devine posibil şi pentru oamenii cu dizabilităţi motorii. Expoziţia include lucrări noi de artă vizuală ale artiştilor Ivana Mladenović, Mihai Barabancea şi Mircea Topoleanu şi performance-uri de Cosmin Manolescu, Monotremu, Paul Dunca & Virginia Lupu, artişti cu o experienţă îndelungată de colaborare cu persoane marginalizate social.

Conceptul expoziţiei porneşte de la ideea că normalitatea şi anormalitatea sunt expresii ale puterii care creează falii între oameni. Cum ar arăta lumea dacă persoanele cu dizabilităţi ar fi majoritare, nu o minoritate lipsită de putere? Unde ar fi plasate lucrările într-o expoziţie de artă - la nivelul privirii celor care stau în picioare sau a celor a căror mobilitate şi perspectivă depind de un scaun rulant? În ce fel ar fi prezentate lucrările pentru nevăzători de diferite grade? Cum ar fi dacă voci stranii ţi-ar bruia gândurile dictându-ţi ce să faci sau absurdizându-ţi prezenţa?

„Dizabilitatea este inabilitatea de a observa abilităţi”, spunea Vikas Khanna.

Dizabilitatea e o relaţie între indivizi şi mediile lor sociale. În societatea de azi, oamenii cu dizabilităţi sunt expuşi experienţei de a trăi în propriile corpuri ca în nişte realităţi fizice controlate, posedate şi abuzate de alţii. A avea dizabilităţi te condamnă la două nedreptăţi simultan: atât la o viaţă fantomatică, cât şi la o supraexpunere în momentul ieşirii în spaţiul public.
 
Expoziţia „Normalitate, ce cuvânt brutal!“ caută urme şi reprezentări ale societăţii punitive pe care o descrie Michel Foucault în Anormalii, amprente ale felului în care definirea normalităţii şi a ceea ce este (a)normal devin prerogative ale jocurilor de putere cu care ne confruntăm zilnic în societatea contemporană.

Expoziţia este o experienţă imersivă în lumea celor privaţi de simţuri sau de anumite abilităţi. Vizitatorii vor avea ocazia să testeze perspectiva mai multor tipuri de privare în cadrul tururilor ghidate, organizate în parteneriat cu Senseability - Asociaţia Metodelor Alternative de Integrare Socială. Pentru grupurile de vizitatori cu dizabilităţi vor fi organizate tururi ghidate cu sprijinul Asociaţiei Tandem. Experienţele olfactive vă sunt puse la dispoziţie prin generozitatea ScentAir. Întreaga expoziţie este accesibilizată pentru persoanele cu dizabilităţi motorii, senzoriale sau psihice.

„Această expoziţie poate fi vizitată în mai multe feluri. La intrare te invităm să-ţi asumi o dizabilitate: senzorială, psihică sau motorie. Poţi alege să intri în expoziţie ca un observator tipic, dar vei afla pe parcurs că abilităţile restrâng uneori imaginaţia şi îţi pot crea un oarecare disconfort. Pentru o experienţă imersivă completă, înainte să priveşti încearcă să asculţi, să miroşi, să atingi. Avem nevoie de încrederea ta oarbă!“

Mihai Barabancea, Brutal, 2016, instalaţie foto (+Cristiana Costin, schiţe tactile)
Artistul Mihai Barabancea se întreabă cum percepe frumuseţea un nevăzător. Cum înţelege el arta abstractă? Cum îi reprezinţi unei persoane nevăzătoare un sentiment sub forma unei imagini? Dar concepte filosofice aflate în strânsă legătură cu universul vizual luat de-a gata de cei care văd? Artistul a însoţit şapte persoane cu deficienţe de vedere în călătorii către locurile pe care memoria lor afectivă le consideră importante, ajutându-i să-şi reprezinte imaginile şi să facă propriile lor fotografii.
 
Paul Dunca & Virginia Lupu, Birthday Room, 2016, instalaţie, video, performance
Coregraful şi performerul Paul Dunca împreună cu artista vizuală Virginia Lupu documentează petreceri şi aniversări din comunităţi care includ persoane cu dizabilităţi (nevăzători, hipoacuzici, persoane cu afecţiuni locomotorii, psihice etc.), prezentând în expoziţie reconstituiri vizuale şi performative ale acestor evenimente. Documentarea continuă pe tot parcursul expoziţiei, Birthday Room devenind astfel un laborator al celebrării.

Petreceri "Birthday Room" la MNAC, et. 3:
7 iulie, 19:30-21:00
11 septembrie, 19:00-21:00
25 septembrie, 19:00-21:00
6 octombrie, 19:00-21:00
 
Cosmin Manolescu, Dans_Rulant, 2016, dans contemporan, video
Ateliere de dans contemporan în scaun rulant pentru vizitatorii expoziţiei şi pentru persoane cu deficienţe locomotorii prin care participanţii (atât cei tipici, cât şi cei cu dizabilităţi) vor explora câteva concepte simple legate de mişcare, timp şi deplasare în spaţiu, vor descoperi universul dansului contemporan precum şi câteva jocuri performative din perspectiva unei persoane care foloseşte scaunul rulant.

Ateliere la MNAC, et. 3:
7 iulie, 19:00-20:00
17 iulie, 12:00-13:00
7 august, 12:00-13:00
14 august, 12:00-13:00

Ivana Mladenović, Ora de biologie, 2016, video
Regizoarea Ivana Mladenović aduce un tribut cinematografic lui Johan van der Keuken, unul dintre cei mai apreciaţi realizatori de documentare ai lumii, care în 1966 a realizat scurtmetrajul Herman Slobbe/Blind Child 2. Artista a urmărit şi documentat câteva zile din viaţa unor copii nevăzători din România confruntaţi cu o lume care se concentrează pe vizual. Filmul va fi prezentat ulterior de ActiveWatch în 50 de şcoli şi licee din România.

Monotremu, Îmi place România şi României îi place de mine, 2016, performance, video
I like America and America likes me e un performance iconic în care Joseph Beuys se închide într-o galerie americană de artă împreună cu un coiot sălbatic, într-un dublu proces terapeutic de rezolvare a traumelor personale şi colective. În lucrarea duo-ului Monotremu, coiotul lui Beuys este un câine abandonat din România cu o dizabilitate fizică, iar interacţiunea cu animalul o face nu un performer profesionist, ci publicul muzeului pe durata a trei zile de la începerea vernisajului.

Performance Monotremu la MNAC, et. 3 şi celelalte:
7 iulie, 19:00-20:00
8 iulie, 10:00-18:00
9 iulie, 10:00-18:00
6 octombrie, 10:00-18:00
 
Mircea Topoleanu, Normalitate, 2016, instalaţie
Artistul Mircea Topoleanu a conceput un panou de căţărare pe care elementele de prindere formează cuvântul NORMALITATE scris în alfabetul Braille. E „normalitatea” un obstacol de escaladat? Sau un mijloc de ascensiune şi depăşire a viziunii restrânse cu privire la normalitatea pe care o asumă societatea contemporană?

Raluca Ilaria Demetrescu (artist invitat), "Ochiul mas(c)at", 2016, performance
Un artist şi o persoană hedonistă ca mine, dedicată plăcerilor mărunte, printre care şi masajului, propune, într-o inversare de roluri, să facă masaj unui nevăzător — de preferinţă maseur de profesie. Doresc ca gestul meu artistic să fie privit ca o formă de critică socială şi o manifestare (auto)ironică, eu însămi făcând parte din aceeaşi societate ale cărei reguli le accept fără să mă aplec prea mult asupra lor.

Performance: 25 septembrie, 19:00-19:30

Cristian Neagoe (curator) a fost coordonatorul strategiei de comunicare pentru „Darwin’s Room” de Adrian Ghenie, expoziţie care a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneţia din 2015. În 2008 a organizat la New York una dintre cele mai controversate expoziţii româneşti din ultimul deceniu, Freedom for Lazy People, invitând street-artişti din România să reprezinte realităţile New York-ului filtrate prin underground-ul autohton şi expunând lucrări care au devenit emblematice pentru conflictul dintre tradiţionalism şi arta contemporană românească, printre care şi aşa-numitul „Ponei Roz”. Din 2006 este co-fondator şi curator al Street Delivery, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de arte, urbanism şi experimente civice din România. E interesat de aspecte marginale, mistificate, aşa-zis „deviante” ale culturii contemporane.

ActiveWatch este o organizaţie de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Prin intermediul Departamentului Antidiscriminare, organizaţia este activă din anul 2004 în lupta pentru combaterea inechităţii sociale, a rasismului, a discriminării şi a intoleranţei, promovând drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ale persoanelor aparţinând minorităţilor etnice şi ale altor grupuri vulnerabile din România.

Info

NORMALITATE, CE CUVÂNT BRUTAL!
O explorare artistică a dizabilităţii
Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00
Curator: Cristian Neagoe
Artişti: Mihai Barabancea, Paul Dunca & Virginia Lupu, Cosmin Manolescu, Ivana Mladenović, Monotremu, Mircea Topoleanu
Coordonator MNAC: Adriana Oprea
Designer: Ciprian N. Isac
Co-producător: ActiveWatch
Sponsor: Dedeman
Parteneri: Asociaţia Tandem, ScentAir, AMAis
07.07 - 06.10.2016
MNAC - Palatul Parlamentului, Etaj 3

© Credit: Ivana Mladenović, Biology Class, 2016, cadru de film

Info

DADA . RO
Vernisaj: Joi, 07.07.2016,19:00 (partea II)
Curator: Radu Stern
Parteneri: Muzeul Naţional al Literaturii Române, Biblioteca Academiei Române
Proiect în cadrul programului „1916 – 2016/1918-2018, Recuperarea modernităţii”
Coordonator MNAC: Irina Radu
Arhitect: Attila Kim
20.04 - 09.10.2016
MNAC - Palatul Parlamentului, etaj 2
 
Foto dreapta: © Credit: Paul Păun, Desen figurativ, [„Lovaj”], nedatat, Tuş cu peniţă pe hârtie, 260x320 mm, Colecţia Petre Solomon

Nostalgie şi „östalgie“

Programul de prezentări şi discuţii care acompaniază expoziţia „Forme în timp – viitorul nostalgiei“ continuă avându-l invitat pe Jörg-Uwe Neumann, Directorul Rostocker Kunsthalle, care va oferi o privire asupra bogăţiei istorii culturale a instituţiei şi asupra rolului viitor pe care aceasta şi-l asumă.

Kunsthalle Rostock este un exemplu excelent pentru felul în care o instituţie culturală poate să-şi definească funcţia şi perspectivele în viitor prin asumarea propriei sale istorii petrecute în timpul perioadei comuniste şi prin dezvoltarea unei strategii privind colecţia şi programul sau de expoziţii pornind de la o atare reflecţie istorică cu caracter critic. Kunsthalle Rostock a fost singura clădire nouă destinată unui muzeu de artă contemporană care s-a construit în fosta Republică Democrată Germană.

Fondată în 1964 şi deschisă publicului în 1969, a fost concepută ca pavilion al Bienalei Baltice şi ca o replică la „dezvoltarea artistică revanşistă a imperialiştilor vest-germani”. Bienala Baltică a avut loc la Rostock între 1969 şi 1989 şi a expus artă contemporană din ţările baltice, inclusiv din Islanda şi Norvegia. A fost una dintre foarte puţinele expoziţii periodice în fosta Republică Democrată Germană din perioada Razboiului Rece care a expus, relativ necenzurat, artă contemporană din ambele părţi ale Cortinei de Fier.

Preluând această moştenire culturală, Dr. Jörg-Uwe Neumann defineşte azi rolul prezent şi viitor al Kunsthalle Rostock, cu scopul de a-i restaura statutul de punct de intersecţie al ideilor şi conceptelor artistice schimbate între Estul şi Vestul Europei.

Prezentarea va fi moderată de Office for Art - Nathalie Hoyos şi Rainald Schumacher, curatori şi organizatori de expoziţii stabiliţi în Berlin, consultanţi pentru colecţii private şi corporatiste de artă. Din 2010, Office for Art este consultant al Colecţiei de Artă Telekom şi a curatoriat expoziţia Fragile Sense of Hope (me Collectors Room Berlin, 2014).

Info

NĂSCUT ÎN GDR – KUNSTHALLE ROSTOCK
În cadrul expoziţiei Forme în timp – viitorul nostalgiei
Prezentare oferită de Dr. Jörg-Uwe Neumann, Directorul Kunsthalle Rostock, 07.07.2016, 20:00
Partener: Deutsche Telekom
Curatori: Nathalie Hoyos, Rainald Schumacher, Adriana Oprea
Arhitect: Attila Kim
Coordonator MNAC: Irina Radu
20.04 – 09.10.2016
MNAC – Palatul Parlamentului, etaj 1

Imagine: Kunsthalle Rostock

Intrarea este liberă. Se asigură accesul cu automobilul propriu / taxiul şi locuri de parcare gratuită.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările