Ziua Limbii Române: Interviu cu Alexandra Georgiana Maleta, un veritabil ambasador al limbii și culturii române în Serbia

Marcarea Zilei Limbii Române pe 31 august este un prilej de bucurie pentru a celebra caracterul unitar al limbii, culturii şi civilizației românești, care unește românii de pretutindeni, indiferent de țara în care aceștia locuiesc. Limba română rămâne și azi un factor esențial de coeziune națională, alături de comuniunea de tradiții și obiceiuri, și reprezintă o dovadă incontestabilă a identității și spiritualității românești. În apropiere de România, o tânără speranță a culturii române aprinde românilor din Serbia dragostea și dorul, pentru tradițiile, obiceiurile și muzica tradițională românească.

Alexandra Georgiana Maleta locuiește în satul Coștei, din regiunea Voivodina, și ne spune că este foarte mândră de localitatea sa de baștină, care încă mai păstrează o serie de valori din zestrea culturală și spirituală locală, materializate prin tradiții, arhitectură, port popular și cântec tradițional. În anul 2021 a absolvit Şcoala Elementară ,,Coriolan Doban” din localitate și, în prezent, este elevă la Liceul „Borislav Petrov-Braca” din orașul Vârșet. În paralel, frecventează și cursurile unei școli de muzică, secțiunea canto. A participat la numeroase manifestări culturale, festivaluri și concursuri școlare. A obținut premiul întâi la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească din Voivodina – Republica Serbia.

Mihai Floroiu: Cum arată viața unui copil român născut în comunitatea istorică românească din Serbia?

Alexandra Georgiana Maleta: Am fost binecuvântată să fiu născută într-un sat predominant românesc, din zona de codru a Banatului sârbesc, într-o așezare plină de tradiție culturală și istorie veche. Satul Coștei se găsește la frontiera cu Țara-Mamă, România, de care ne desparte doar linia graniței „artificiale”. Spun „artificiale”, deoarece pulsează în noi același suflet, aceeași vibrație și aceeași inimă, aici și dincolo de frontieră. Noi simțim, iubim și trăim românește. Granița a rămas o simplă linie trasată pe hartă. Îmi amintesc cu drag de jocurile din copilărie de pe dealurile și văile Cărașului, de unde admiram priveliștea satului Vrani din Munții Carpați, munți ce se găsesc în România.

Colindând meleagurile Coșteiului, priveam adesea satele învecinate, iar treptat am descoperit că de cealaltă parte a râului Căraș se află Țara-Mamă, România. Când eram mică nu înțelegeam de ce nu pot colinda și cuceri liber colinele și câmpiile visului copilăresc, de ce localitatea mea de baștină nu este în România, de ce există frontieră și de ce aceasta ne desparte.

Ca orice copil curios, am vrut să descopăr și eu și meleagurile acelea care, într-un fel erau de necucerit, dar atât de mult dorite. Admiram, meditam, iar în gând încercam să construiesc imaginea completă și idilică a peisajului fascinant, de dincolo de granițe și de munți. Cu timpul am învățat istorie și geografie, am învățat că există țări, granițe, popoare… Atunci am descoperit că aparțin filonului spiritual, cultural și identitar românesc, că inima îmi bate în limba română, chiar dacă trăiesc în altă țară.

Mihai Floroiu: De mic copil ai participat la numeroase momente artistice în cadrul evenimentelor culturale din comunitățile istorice românești. Ce poți să ne povestești despre aceste activități culturale care se desfășoară în Serbia?

Alexandra Georgiana Maleta: Îmi aduc aminte că am urcat pentru prima dată pe scenă când eram la grădiniță și aveam 5 anișori. Ulterior, în clasele I-IV, mi-am făcut curajul și am participat la diferite concursuri școlare și festivaluri românești, care se organizau în comunitatea noastră românească din regiunea Voivodina, Serbia. În clasele V-VIII am continuat să particip cu mult mai mult entuziasm la evenimentele culturale, în special la competițiile de poezii și compuneri, cât și la festivalurile de folclor și muzică românească. La Festivalul de folclor românesc al copiilor din Voivodina, organizat la Doloave, în anul 2019, am obținut locul I ca solistă vocală și sunt foarte mândră că am impresionat juriul, având o prestație reușită.

Sunt fericită că am obținut premiul „Cel mai bun eseu” la concursul internațional de eseuri „România din biblioteca mea”, cu eseul intitulat „Românie, patrie mamă, te iubim”. Anul trecut m-am înscris la un alt concurs de eseuri, ,,Îmi bate inima în limba română”, prilej cu care am fost premiată cu o tabletă performantă și o medalie pentru eseul „Mândră sunt de glia și graiul dulce românesc”. Pe această cale țin să le mulțumesc inițiatorilor din România pentru organizarea concursurilor.

La festivitatea de decernare a premiilor, care s-a desfășurat la primăria orașului Vârșeț, am avut emoții pozitive când trebuia să citesc un fragment din eseul meu, fiindcă ceea ce simțeam îmi doream să transmit și publicului numeros din sală. Emoțiile au fost foarte mari și când am cântat versurile poeziei „Limba noastră cea română”, de poetul român Grigore Vieru. Am văzut în ochii celor care m-au aplaudat la final că li se zărea pe obraz câte o lacrimă de bucurie și emoție, arătându-mi că am reușit să le insuflu din identitatea și cultura românească.

Mihai Floroiu: Există profesori cărora le ești recunoscătoare pentru formarea ta educațională?

Alexandra Georgiana Maleta: Îmi aduc aminte cu drag de toți profesorii din școala generală, și pot spune că toți m-au ajutat în parcursul meu educațional, cultural și artistic. Aș evidenția pe educatoarea mea, doamna Violeta Stupar, și pe învățătoarea mea, doamna Persa Vasiliev. Însă, persoana care a pus cel mai mult în evidență talentul meu, și la îndemnul căreia am participat la cele mai multe concursuri și manifestări culturale este, fără îndoială, doamna Natalia Stan, profesoara mea de limba și literatura română. Acum, când mă aflu la liceu, o am ca profesor pe doamna Margareta Cojocar, cu care am o colaborare foarte bună. Le mulțumesc tuturor pentru tot suportul și sprijinul acordat.

Mihai Floroiu: Ce autori și scriitori români îți plac și cum este să descoperi România mai mult prin intermediul cărților din biblioteca ta?

Alexandra Georgiana Maleta: Cărțile în limba română moștenite de la părinți, cele primite cadou, sau cumpărate constituie o bibliotecă foarte dragă mie, o lume doar a mea. În primii ani de școală am început să citesc „Amintirile” lui Ion Creangă și poeziile scrise de George Coșbuc și Vasile Alecsandri. Însă, după părerea mea, poeziile geniului Eminescu sunt inegalabile. Capodopera care m-a marcat cel mai mult este poemul „Luceafărul”, pe care l-am recitit de câteva sute de ori, până am reușit să memorez complet toate cele 98 de strofe.

Încet-încet am început să-mi imaginez cum este România în realitate, să fiu mândră de apartenența națională, să îndrăgesc folclorul, muzica românească, dar, în continuare, nu înțelegeam sensul noțiunii „Patria-Mamă”. Nu-mi puteam imagina cum „Patria-Mamă” nu este țara mea, iar mama și tata sunt părinții mei. Așa cum am înțeles că uneori în viață, părinții se despart, iar copiii revin unuia dintre ei, tot așa există o „Patrie Mamă” din care toți românii ne tragem rădăcinile și care ne iubește necondiționat, așa cum ne iubesc ambii părinți.

Mai târziu, deplasările și vizitele făcute la Timișoara și Reșița, atât cu părinții cât și cu ansamblul folcloric din satul Coștei, au fost un bun prilej să achiziționez cărți, ilustrații, vederi, albume despre cultura, istoria și geografia României. Mă simt minunat când citesc în limba română și sunt încântată de fiecare dată când descopăr locuri frumoase în România. Din cărți am aflat despre Castelul Peleș și Castelul Bran, legendele despre domnitorul Vlad Țepeș, mănăstirile din Moldova, Autostrada Soarelui, Poarta Sărutului lui Brâncuși, Casa Poporului - Palatul Parlamentului din București, Delta și Cazanele Dunării, Băile Herculane, Marea Neagră, Cimitirul Vesel și multe altele. Am rămas surprins plăcută de munții și dealurile românești care ascund frumuseți naturale inconfundabile.

Mihai Floroiu: Ce poezii și cântece tradiționale românești îți place să promovezi în Serbia și ce impact au acestea în rândul comunității din care faci parte?

Alexandra Georgiana Maleta: Îmi place foarte mult poezia „Monolog”, de Ion Pribeagu, pe care am recitat-o și anul trecut la concursul „Pesniče naroda mog”, la care au participat toți copiii din Voivodina. Am ajuns la nivel provincial și am obținut Diploma de aur. Piesa mea preferată, „M-o făcut mama așa”, pe care am interpretat-o alături de orchestra de muzică populară a Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Serbia, este o melodie destul de greu de interpretat, dar tocmai această dificultate mă satisface când reușesc să însușesc ceva ce nu este ușor.

În anul 2020, cu prilejul aniversării a 170 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu și marcării Zilei Culturii Naționale, doamna profesoară de limba și literatura română, Natalia Stan, a pus în scenă „Luceafărul”. Rolul meu a fost de narator-solistă, în care am cântat versurile poemului, acompaniate la chitară. Evenimentul a avut un succes remarcabil, iar pe lângă premiera de la Vârșeț s-au dat reprezentații în localități românești și mixte din Serbia. Pentru mine, dramatizarea „Luceafărului” a reprezentat memorarea celor 98 de strofe, ceea ce mă face nespus de bucuroasă și încrezătoare. De altfel, am simțit cum „Luceafărul” mă înalță într-o lume plină de vise și speranțe.

Anul trecut, pe 31 august, când am celebrat Ziua Limbii Române, mi-a revenit onoarea de a cânta și recita poezia „Limba noastră cea română”. Am stârnit mari emoții publicului, pe care, de altfel, le aveam și eu. A fost ceva cu adevărat unic pentru românii aflați în sală. Însă cele mai mari emoții pe care le-am avut au fost atunci când am urcat pentru prima dată pe scena din Coșteiul meu, costumată de mama mea, în minunatul și inegalabilul nostru port popular românesc. Am simțit cum îmi saltă inima de bucurie că voi cânta, recita și dansa românește.

Mihai Floroiu: Anul trecut ai fost invitată să participi la Festivalul de Folclor și Muzică Românească din Voivodina. Ce a reprezentat această experiență pentru tine?

Alexandra Georgiana Maleta: Anul trecut am debutat la Festivalul de Folclor și Muzică Românească din Voivodina, desfășurat în Satu Nou, cu piesele „În Banat la mine acasă” și „M-o făcut mama așa”, ale Andreei Voica. Pe scenă m-am simțit fantastic și am reușit să transmit emoții publicului, care m-a încurajat și m-a apreciat, dăruindu-mi multe aplauze și comentarii frumoase. Satul meu Coștei, glia mea de baștină, transmite un mesaj puternic: „Tot Coșceiu-i fruncea!”. Am încercat să răspund acestei provocări, să ofer continuitate și să contribui la păstrarea și afirmarea acestei expresii. Oriunde m-am prezentat, m-am străduit să ating cele mai înalte culmi, păstrând cu sfințenie, ca o poruncă sfântă, graiul, portul și obiceiurile vechi. Acestea reprezintă pentru mine tezaurul spiritual al întregului popor român.

Totuși, regret că în sat avem tot mai puțini locuitori și, din păcate, unele obiceiuri s-au pierdut, altele s-au modificat și adaptat noilor generații. Constat cu mare durere că focarele de răspândire ale culturii, adică obiceiurile și tradițiile din satele noastre, dispar încetul cu încetul… Satele noastre românești din Serbia trebuie sprijinite pentru a avea un viitor mai bun în spirit românesc.

Mihai Floroiu: Ce iți dorești sa faci în continuare și ce ai planuri ai?

Alexandra Georgiana Maleta: Acum sunt elevă la un liceu din Vârșeț, profilul general, unde cursurile se țin în limba română, iar, paralel, frecventez școala de muzică, secțiunea canto. Planurile mele sunt, ca după absolvirea liceului, să mă înscriu la facultate, însă nu sunt decisă dacă voi urma Facultatea de Medicină sau mă voi îndreptat către alt profil. Muzica va rămâne mereu pasiunea mea, pe care am să-o practic cu mult drag, care mă relaxează și mă face fericită. Voi continua să particip la evenimente și festivaluri, fiindcă acestea mă încurajează să promovez cultura română.

Mihai Floroiu: Ce le transmiți tinerilor români din comunitățile istorice aflate în vecinătatea României?

Alexandra Georgiana Maleta: Tinerilor români din comunitățile istorice din jurul granițelor României le transmit să se implice în cadrul școlilor sau al societăților culturale, ca să nu își uite limba, obiceiurile, tradițiile și identitatea românească. Citiți, vorbiți, trăiți și iubiți românește, oriunde vă veți afla! Păstrați în suflet și transmiteți mai departe moștenirea culturală a poporului român! Nu lăsați să piară Limba noastră cea română!