Trei lecții pe care le-am învățat de la Revoluție și până azi

În 16 decembrie 1989 eram la Timișoara, student, când alături de alți colegi am ieșit în stradă pentru libertate, pentru democrație, pentru România! Unii dintre colegii mei au fost arestați, alții din păcate au fost răniți sau chiar și-au pierdut viața, însă cei care am rămas am continuat să ieșim în stradă, să ne strigăm libertatea.

Revoluția din iarna lui 1989 a pornit de la Timișoara, a urmat Aradul iar mai apoi întreaga țară. Acum 33 de ani, în 22 decembrie 1989, cuplul dictatorial fugea cu elicopterul din București, iar România își începea cu adevărat drumul liber și lupta pentru democrație. Pentru că a fost, începând cu acea zi, o luptă permanentă, chiar dacă atunci noi nu știam că va fi așa.

Pentru noi, tinerii care am ieșit în stradă în 1989, au urmat luni de euforie, de entuziasm, de speranța motivată. Eram liberi, Europa era cu noi, liderii politici care fuseseră închiși de comuniști vreme de zeci de ani se făceau iarăși auziți, câți mai supraviețuiseră, iar vocea lor suna pentru noi ca o punte către alte vremuri, către o altă Românie, una mai bună, cu siguranță, decât crimele și foamea și propaganda și teroarea în care fusese ținută România, dar și ca o punte către ceea ce trebuia România să devină.

Adevărul este că fiecărei generații îi revine obligația de a consolida și de a apăra ce s-a câștigat atunci cu multe sacrificii, iar generația mea a învățat rapid și dureros această lecție. Am învățat repede că Revoluția ne fusese furată de foști activiști de partid, am învățat rapid că simpatia și sprijinul Europei se pot pierde, la fel ca iluzia unei libertăți castigate definitiv, atunci când Iliescu a adus minerii la București și părea că poate să ne tragă înapoi, spre vremuri pe care le credeam apuse pentru totdeauna.

Este, poate, cea mai importantă lecție pe care am învățat-o eu în acea perioadă și am datoria, am obligația de a aminti mereu, mai ales celor mai tineri, că și azi, chiar dacă în condiții fundamental diferite, libertatea și democrația se apără în fiecare zi.

Cei care, în frunte cu Iliescu și ai lui, ne-au furat pentru mulți ani Revoluția, cu bastoanele minerilor și a securiștilor reprofilați, dar și visul unei libertăți reale, nu ar fi putut nicicum să conceapă o Românie integrată în Europa, o Românie parte a NATO, o Românie cu adevărat democratică. Și totuși, în ciuda lor, a comuniștilor vopsiți, români au reușit să ajungă unde sunt azi, au arătat că dacă, așa cum am mai spus recent, dorința e dublată nu doar de efort, cât mai ales de constanță, nimic nu le poate sta în cale!

Aceasta a fost pentru mine lecția perioadei de așa-zisă Tranziție. ‘Așa-zisă’, pentru că nu eram obligați, dacă noii comuniști nu ar fi acaparat puterea, să trecem prin ea!

Am învățat însă și această lecție, noi, generațiile de sacrificiu, am învățat-o și am transmis-o, totuși, atât de bine, încât nu mai departe de acum cinci ani alte sute de mii de tineri erau iarăși în stradă tot pentru a apăra libertatea, tot pentru a apăra democrația, tot pentru a apăra apartenența noastră naturală la Europa și la valorile noastre comune.

La 33 de ani de la Revoluție, mai mult ca oricând, trebuie să ne gândim la libertatea dobândită și să apărăm democrația, nu doar acasă, în România, ci chiar la nivelul Uniunii Europene. Acum, în mod fundamental, nu mai suntem singuri și nu vom mai fi singuri niciodată în lupta noastră. Acum suntem Europa, nu doar facem parte din ea! Dar iată că și democrația europeană se află, permanent, sub asediu.

⏺️Euro-deputata socialistă Eva Kaili, arestată acum, a fost prinsă de poliția belgiană ascunzând bani primiți ca mită sub pătuțul propriului copil! La tatăl deputatei socialiste, serviciile de informații belgiene au mai găsit un milion și jumătate de euro în numerar. ⏺️‘Tânăra speranță’ a stângii europene nu doar că s-a lăsat coruptă, dar a trădat mii și mii de angajați pe care pretindea că îi apără!*

⏺️Așa cum a relatat pe larg și presa din România, reprezentanții Qatarului au plătit-o regește pe euro-deputata socialistă pentru a susține, în plen, la Strasbourg, că muncitorii imigranți care au ridicat stadioanele pentru Campionatul Mondial de Fotbal au fost tratați omenește de angajatori, deși peste 6.500 dintre ei și-au pierdut viața din cauza accidentelor, caniculei și epuizării.

Grupurile de stânga și așa ziși reprezentanți ai unor sindicate, au fost prinși luând bani, mită, de la unul dintre cele mai opresive regimuri în materie de muncă și drepturi ale angajaților, așa cum caracterizează media internațională Qatarul!

Și dacă în acest domeniu, pe care stânga și-l revendică drept esențial, fundamental, s-au lăsat mituiți pentru a trece cu vederea, sau chiar a îngropa dezvăluirile privind încălcări grosolane ale drepturilor angajaților, nu putem decât să ne închipuim cum și-au trădat propriile teorii și în alte domenii!

Sunt grupuri de stânga în Parlamentul European care, să nu uităm, au luptat din răsputeri, ani de zile, pentru a anihila producția de energie nucleară în Europa, fapt care ne-a făcut dependenți de gazul rusesc. Sunt partide și lideri finanțați de Moscova.

Stânga, oricât s-ar strădui, nu își poate ascunde genele corupte și ipocrite, care o caracterizează încă de la început, iar aceasta este a treia lecție pe care am învățat-o, și acasă și la Bruxelles, în ultimii 33 de ani!