Provocări

În neoromâna ultimelor două decenii, un substantiv cunoaște un copleșitor succes alimentat, printre altele, de posibila jenă inavuabilă față de substantivul problemă. Numeroși vorbitori recurg la cuvântul provocare pentru a se referi la un obstacol, o dificultate, o situație complicată. Redare a lui challenge, el reflectă moda contemporană irigată de o corectitudine politică dornică de a evita termeni contondenți. Această frenezie ignoră însă că provocare se referă la un concept cu totul diferit. Verbul a provoca înseamnă a incita pe cineva (sfidându-l), a instiga. Alte accepții sunt: a determina, a prilejui, respectiv a invita pe cineva să participe la o competiție. Prin urmare, substantivul provocare se referă la acțiunea de a provoca.

Departe de epoca în care desemna, printre altele, un îndemn la duel, cuvântul își află acum locul în publicitate, presă, lucrări științifice, cronici, sinteze, eseuri, compuneri școlare, precum și pe rețelele sociale, deseori folosit eronat. Astfel, îl regăsim în următoarele exemple oferite de agențiile de știri: „«UE nu va ignora provocarea reprezentată de migrație», afirmă Charles Michel în Grecia”; „«Discuţiile între UE şi Londra rămân complexe şi pline de provocări», afirmă şeful diplomaţiei irlandeze”; „Studiu: Criza forței de muncă a ajuns cea mai mare provocare pentru managerii români”.

O publicație economică titrează: „Consolidarea finanţelor publice – provocarea deceniului la nivel mondial”, iar altă publicație economică avertizează: „În plus, pot apărea noi provocări pentru economia mondială ca urmare a turbulenţelor din sectorul bancar sau a tensiunilor geopolitice mai ample.” Din primul paragraf al unui articol aflăm că: „Reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale, ai mediului de afaceri şi ai societăţii civile vor discuta, în cadrul unui forum, despre provocările cu care se confruntă Ucraina din perspectiva a trei piloni importanţi: reconstrucţia, apărarea şi reabilitarea fizică şi mentală a victimelor războiului.” Un tabloid oferă, doct, următorul titlu: „Regele Charles al III-lea. Cum a învăţat să gestioneze provocările şi de ce evită uneori carnea şi lactatele”. Iată și o frază care aspiră să ne entuziasmeze: „Viața cu un nou-născut este plină de provocări, dar și incredibil de frumoasă!” Invadați de provocări, autorii textelor din care am preluat exemplele ar fi trebuit, în funcție de context, să recurgă la substantivele problemă, dificultate sau obstacol.

În ultimii aproximativ doi ani, anomalia s-a extins, aplicându-se și adjectivului provocator. În noua accepție, el nu se mai referă la ceva care provoacă, incită sau atrage atenția asupra sa prin ținută ori la o entitate/un obiect care determină ceva, ci la o situație dificilă. Cineva scrie în Facebook: „Cum să ai bunăvoință față de tine însuți când treci prin situții provocatoare în viață”. Într-un jurnal citim că „În contextul scumpirilor generalizate și a (sic!) provocărilor generate de războiul din Ucraina, 2022 s-a transformat într-un an provocator și tensionat [...].” O regizoare își descrie filmul premiat drept „un proiect interesant, foarte greu, foarte provocator”, iar un articol publicat într-o revistă economică menționează „un an complicat şi provocator”. „Descoperă o echipă profesionistă și competitivă ce caută în permanență soluții inovative într-un context provocator” (site-ul unui magazin care oferă  „materiale promoționale și cadouri corporate”); „Am trecut printr-o perioadă dificilă și provocatoare din care am învățat foarte multe lucruri” (site-ul unei grădinițe); „Farmec a trecut prin epoci istorice dintre cele mai provocatoare şi nu numai că s-a adaptat, dar continuă să fie o performeră de vîrf în România” (o publicație locală). Pentru cei care încă practică o română corectă, această noutate lexicală creează confuzie sau efecte comice, ei putându-se legitim întreba cum arată o epocă istorică provocatoare.

Merită subliniat că moda cuvântului provocare se înregistrează și în franceză, respectiv spaniolă. Substantivele défi, respectiv desafío și-au pierdut, pentru mulți, accepțiile corecte, transformându-se în eufemistice (și inepte) forme de a spune problemă, dificultate sau obstacol.

Site-ul unui post francez de radio menționează: „Depuis le début de la guerre en Ukraine, l'Europe fait face à de nouveaux défis économiques” (de la începutul războiului din Ucraine, Europa face față unor noi provocări economice), iar un cotidian francez titrează: „Les grands défis de l’école française” (marile provocări ale școlii franceze). Un jurnal canadian publică un articol sub titlul: „Les défis d’être mère en 2015” (provocările de a fi mamă în 2015). Într-o revistă dedicată fenomenului sărăciei citim: „Pauvreté – Le défi de la transition. Le cas de la Moldavie” (Sărăcie – Provocarea tranziției. Cazul Republicii Moldova).

Iată soarta cuvântului în spaniola curentă! Siteul unei publicații economice sud-americane publica, recent, un articol intitulat „El desafío de acceder a agua limpia y segura: conoce estas soluciones” (Provocarea accesului la apă curată și sigură: cunoaște aceste soluții!). Acum câțiva ani, un important cotidian argentinian descria un scandal național de corupție, subliniind că „El gran desafío de los empresarios es cerrar la herida de los cuadernos” (marea provocare a oamenilor de afaceri este închiderea rănii produse de caiete – n.m. referire la seria de caiete școlare în care șoferul care transporta valizele cu zeci de mii de dolari oferiți drept mită unor politicieni argentinieni își nota sumele, precum și datele efectuării transporturilor). Recent, un cotidian spaniol analiza dinamica monedei euro într-un articol intitulat „Desafíos para el euro” (provocări pentru euro). Varianta hispanică a unui site medical american trece în revistă „tus desafíos personales para perder peso” (provocările tale personale pentru a slăbi).

Dincolo de ridicolul inevitabil al acestor situații, se propune acceptarea unei limbi incorecte, tot mai edulcorate, infantilizate până la absurd și înstrăinate de însăși natura sa. Artificial și alienant, noul său eșafodaj sărăcește gândirea și comunicarea (în epoca ce elogiază virtuțile comunicării), asigurând teren pentru tot mai multe anomalii, confuzii și amestecuri bizare de registre, după cum subliniam și într-un articol anterior. În viziunea unora, această nouă limbă „se confruntă cu provocări”, iar nu cu banale probleme. Rămâne loc pentru o amară concluzie: o umanitate care cel puțin în limba curentă a abolit toate problemele are, indubitabil, o problemă.