Prima întrebare corectă după un atentat poate evita intrarea în război civil

Există o legendă urbană dintre cele mai interesant care spune că ar exista o ordine a întrebărilor obligatorii de pus în primele secunde (poate în primele minute, dar nu mai târziu) după ce coordonatorul de securitate operativ pe plan național află că s-a produs un asasinat sau o încercare de asasinat. Am avut prilejul nu-mi mai amintesc împrejurările, să pot vorbi îndelung cu câteva personaje și, drept urmare, sintetizez principala observație auzită: prioritatea absolută este de a se identifica cât se poate de precis identitatea atacatorului (sau atacatorilor), cu obligația absolută de a nu se lăsa să se „scurgă” către presă decât detalii confirmate și reconfirmate de anchetatori și doar după consultarea coordonatorului național de securitate. Altfel, riscul de război civil pândește la ușă.

Se încearcă evitarea unui dezastru, căci o informație greșită poate să provoace în doar câteva minute o reacție de revoltă care să evolueze în isterie în masă și să ducă la război civil. Cu cât personajul vizat este mai important, cu atât șansele ca evenimentul să fie transformat în casus belli este mai mare, vectorii de risc suplimentari fiind dați de climatul social, politic, economic sau de situația militară. Iată de ce, în acest moment, marile servicii de informații au în dispozitivele operaționale un ofițer specializat în relația cu presa care trebuie să gestioneze această legătură tocmai pentru a nu lăsa să se producă un dezastru care poarte lua proporții  epice, asemeni unui cataclism sângeros.

Exemplu de manual: întrebarea pusă de ultimul vicerege al Indiei

Exemplu care, spune legenda urbană de care vorbeam, ar ilustra perfect această teză este momentul care urmează clipei în care, pe 30 ianuarie 1948,  Lordul Mountbatten, ultimul Vice-rege al Indiei care se pregătea să plece acasă încheind epoca prezenței coloniale a Marii Britanii, primește vestea cutremurătoare despre asasinare lui Gandhi cu un revolver Beretta negru cu nr 606 824-P. A răspuns cu o replică intrată acum în manualele pentru operativi de înalt nivel: ”Cine a fost asasinul? Un musulman sau un hindus”. Pentru moment, nimeni nu știa să răspundă și toți priveau cu groază la mulțimea care începuse să se adune , auzindu-se un urlet care prevestea începerea tragediei uriașe care era normal să izbucnească dacă se adevereau cele spuse de manifestanți: „un musulman l-a ucis pe Gandhi!”. Iar asta nu putea însemna că, cel mai târziu în câteva ore, India avea să intre într-un cumplit război civil urmat de un genocid pe care nimeni și nimic nu le mai putea opri.

Directorul Radiodifuziunii indiene, atunci cel mai influent și singurul canal cu acoperire generală pe tot teritoriul ia o decizie descrisă de importanță istorică de istoricii serviciilor de informații: interzice anunțul evenimentului respectiv până când nu vor exista informații definitiv confirmate. Programul curge normal și doar la orele 18, după 43 de minute de la evenimentul din New Delhi, este difuzat un comunicat în care se spune: „Mahatma Gandhi a fost asasinat la New Delhi în această după-amiază la ora 17. Asasinul este un hindus”. Masacrul fusese evitat pentru că, într-adevăr, Nathuram Godse, asasinul și toți cei din echipa sa erau hinduși fanatici, asemenea susținătorului lor din umbră care formase în jurul său o adevărată sectă de extremiști care doreau moartea lui Gandhi acuzându-l de a fi îngăduitor cu musulmanii.

Povestea de azi...

...explică operativilor în domeniul mai nou dar vedeți cât de răspândit al combaterii „terorismului intern”, spune ceva nu numai despre care ar fi fost dimensiunile extraordinare ale unui război civil în condițiile în care era în curs „partajul Indiei”, procesul aprobat de foștii stăpânitori britanice și care despărțea deja țara în trei entități: India, Pakistanul de vest și Pakistanul de est, ultimele două formând un stat independent dar fără niciun fel de legătură terestră între cele două entități. Asta prilejuia o migrație imensă de populație, cea mai mare din istorie, însoțită de nenumărate cazuri de violențe extreme.

Dar povestea, spusă azi, mai are un capitol extrem de straniu: actualmente are loc o mișcare foarte activă sub egida unei organizații naționaliste indiene, Hindu Mahasbha (750,000 membri, conform surselor citate de The Guardian) care încearcă să refacă treptat statura de martir național și salvator al patriei pentru asasinul lui Ganhi. Sunt ajutați de fundamentalistul hidus Ashok Sharma care, într-un orășel la doar câteva ore de mers de New Delhi, a fondat un templu în onoarea asasinului lui Gandhi care este onorat de istorie drept „Părintele independenței Indiei”. Templul (priviți foto) a fost ridicat în 2015, doar la un an după venirea la putere a prim ministrului Modi.

Din cauza lui Gandhi și a ideologiei sale, India a fost divizată și hindușilor și a străinilor” -predică Sharma, repetând ideile organizației extremiste și fundamentaliste care a condamnat odinioară ideile lui Gandhi.  Și nu uitați că Godse, asasinul, a făcut parte din Rashtriya Swayamsevak Sangh (RSS, miliție națională de voluntari), mișcare ultranaționalistă cu organizare tip paramilitar din care, în tinerețe, a făcut parte și actual Prim Ministru al Indiei.

Sentimentul împărtășit de mulți analiști de risc este că suntem într-o perioadă în care se vor acutiza acel tip de conflicte bazate pe conflicte interconfesionale. Poate vi se pare că nu este nimic nou, dar acestea – alături de cele motivate de fracturi politice – vor domina actualitatea viitoare și mulți, pare-se, au deja platformele politice extremiste care promovează violența inter-rasială.