Opinii esenţiale pentru Constituţia României (IX) Parlament contra popor

Încă odată susţin faptul că viitoarea Constituţie pregăteşte o dictatură parlamentară. Mă gândesc cu groază că vom avea un Parlament care va putea decide orice, ca în vara lui 2012, fără a putea fi cenzurat de Curtea Constituţională, iar atunci când electoratul ar dori să decidă în mod direct un lucru acesta îi poate pune pumnul în gură.

În Constituţie, Art. 90 prevede că “Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Referendumul este modalitatea prin care poporul, depozitarul suveranităţii, poate să se exprime în legătură cu o problemă de interes naţional. Cel puţin aşa s-au putut petrece lucrurile până acum. Dar pentru că poporul nu trebuie să ia decizii de capul său, înţelepţii din Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei au introdus următorul text: “Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei. Iniţierea referendumului se aprobă de Parlament, prin hotărâre, cu votul majorităţii membrilor săi”.

Deci, Parlamentul este cel care poate cenzura exprimarea voinţei poporului prin referendum. Referendumul este un instrument prin care poporul îi lasă deoparte pe reprezentanţii săi pentru a putea decide direct asupra unei probleme. Este dreptul său constituţional. Ce se va întâmpla în cazul în care tema asupra căreia doreşte poporul să se exprime nu este pe placul aleşilor? Aceştia nu aprobă desfăşurarea referendumului. Practic, Parlamentul poate împiedica exercitarea suveranităţii de către popor. Astfel, poporul deţine suveranitatea, dar nu poate face nimic cu ea, pentru că reprezentanţii lui pot bloca oricând exercitarea ei.

Încă odată susţin faptul că viitoarea Constituţie pregăteşte o dictatură parlamentară. Mă gândesc cu groază că vom avea un Parlament care va putea decide orice, ca în vara lui 2012, fără a putea fi cenzurat de Curtea Constituţională, iar atunci când electoratul ar dori să decidă în mod direct un lucru acesta îi poate pune pumnul în gură. Practic, suveranitatea poporului ţine până la Parlament, care se plasează deasupra tuturor lucrurilor. Mi-a fost greu să-mi imaginez că după 23 de ani de democraţie un grup de parlamentari va putea să propună articole mai nedemocratice decât a putut propune Antonie Iorgovan.