O singură țară!

Este, cred eu, imposibil, mai ales printre români, să nu fi auzit de Charlie Ottley - muzician, poet, călător, autor și om care, de mulți ani încoace, face mai mult pentru imaginea României în lume decât au făcut-o ministere întregi în ultimele decenii. Și trebuie, în opinia mea, să îi fim recunoscători.

Trebuie să îi fim recunoscători nu doar pentru munca neobosită de a arăta lumii o Românie pasionantă, vie, vibrândă, dar mai ales pentru ce a făcut ca să ne arate nouă, cetățenilor români de orice origine sau crez, oglinda!

Dacă ar fi să ne luăm după barajul mediatic cotidian, am putea crede că în România totul e închis, negru, fără perspectivă. Liceenii visează să plece, și nu ni se spune unde. Politicienii se ceartă (ceea ce într-o democrație este inevitabil), corupția nu a murit, autostrăzile nu sunt, nici pe departe, gata. Pare a fi, dacă ne luăm doar după titluri, o stare permanentă de criză, de lipsă de orizont, de disperare.

Iar această abordare, dragi români, este iresponsabilă și mincinoasă!

Am scris recent despre cum văd eu România, despre cum o descopăr, mai ales cu ocazia unor drumuri mai lungi, în tren sau în mașină, de la Arad la București, sau de la București înapoi spre casă.

Am scris despre ce am văzut, despre ce este încă rău, despre ce e bine, dar mai ales despre oameni, despre români, cei care duc țara înainte în fiecare zi, fără să facă titluri în presă. Am scris despre nevoia de lideri politici care să ne aducă, așa cum și eu încerc în fiecare zi ori acasă la Arad, ori la Bruxelles, ori în Capitală, pacea socială, echilibrul, speranța, inițiativa.

Cred însă că este bine să auzim și cum ne văd alții deși, după atâția ani, în cazul de față putem spune fără teama de a greși, că Charlie Ottley este unul dintre noi. Și este român exact ca mine sau ca dumneavoastră! Pentru că iubește România.

Un prieten arădean mi-a trimis zilele acestea o poezie a britanicului naturalizat în România. Textul se numește Poem pentru România. Este despre România de dincolo de talk-showuri, de dincolo de titlurile alarmiste sau negative scrise anume ca să ne facă să dăm click, este, cred eu, despre România noastră cea adevărată și mai ales, eternă!

O redau aici, cu toată bucuria și cu traducerea în limba română.

Dar românul Charlie Ottley a mai realizat un filmuleț, scurt, care se numește O singură țară și care mi-a inspirat, alături de drumurile mele, aceste rânduri.

România - mai multe tărâmuri, o singură țară. Așa o vede Charlie și cred că are dreptate.

România înseamnă și Mureșul la Arad și Dunărea la Cazane, înseamnă și București și un cătun din Apuseni, înseamnă și cei care au ieșit la proteste și cei care au decis să nu iasă, și cei care s-au vaccinat și cei care nu. Înseamnă și angajați dar și antreprenori, tradiție, dar și inovare. Toate, într-o singură țară.

Nici măcar comuniștii nu au reușit, deși au încercat, să ne anihileze libertatea de a gândi. De aceea, tineri ca mine, sau mai puțini tineri, am ieșit în stradă la Revoluție. La fel cum alții, nici mai răi și nici mai buni ca noi, nu au ieșit.

Dar dacă nici măcar atunci nu au reușit să ne suprime, pe noi, cei liberi, cei cu inițiativă, cei cu speranță și ambiție în viitorul acestei țări, ce scuză am putea avea acum? Niciuna!

Suntem, de la Arad la Botoșani și de la Constanța la Satu Mare, o singură țară, în toată diversitatea ei, cu toate problemele ei, cu toate speranțele ei. Dar SUNTEM.

Și chiar dacă nu se vede în fiecare zi pe internet sau la televizor, România are și un prezent viu dar și un viitor sigur.