O problemă de vocabular?

Marţi, 13 martie 2012, va rămâne o dată importantă în calendar, chiar dacă nu am reuşit încă să-i cuprindem semnificaţia.

Marţi, 13 martie 2012, fotbalistul englez Steven Gerrard a înscris singurele trei goluri ale partidei de campionat Liverpool-Everton. Statisticienii vor reţine, cu ironia lor bine calculată, că, acumulând trei puncte în acest derby, Liverpool FC şi-a consolidat poziţia a 7-a în clasament. A fost, totodată, al 400-lea meci pentru Steven Gerrard în tricoul lui Liverpool în Premier League. La sfârşit a luat acasă mingea cu care s-a jucat. Un suvenir, s-a spus. Şi s-a mai spus ceva. Antrenorul Kenny Dalglish a declarat: „Pentru un om care a abandonat şcoala la 15 ani, am prea puţine cuvinte în vocabular pentru a descrie ce înseamnă Gerrard pentru club". Este aceasta doar o  problemă de vocabular?

E posibil să nu vă intereseze fotbalul, să nu îi cunoaşteţi nici pe Gerrard, nici pe Dalglish, să nu ştiţi nici măcar clubul de fotbal Liverpool, să nu ştiţi cuvintele, pentru alţii magice, „This in Anfield", să nu fi ascultat niciodată „You'll never walk alone", nici măcar pe YouTube, şi în consecinţă să nu vă puteţi calcula pierderea. Dar aceste rânduri nu sunt despre fotbal, aceste rânduri sunt despre altceva. Steven Gerrard, un bărbat de 32 de ani, de profesie fotbalist, este doar ultimul exemplu important că viitorul s-ar putea totuşi să nu fie o afacere inutilă.

Liverpool? Nu s-a putut încă povesti convingător de ce acolo, dar ce ştim sigur este că acolo se întâmplă. Ce este Liverpool, în afară de o apoteoză a poluării industriale? Ce este Liverpool, dincolo de perfecţiunea Beatles-ilor? Ce este Liverpool, dacă nu curajul şi înţelepciunea unui navigator care ştie să treacă prin furtună cu capul drept, care ştie că după fiecare furtună va fi, nu se poate să nu fie, soare?

Acest bărbat cu coafură dezordonată de tutungiu sau de măcelar, de proletar oarecare, oricum nu a părăsit clubul, deşi toate celelalte cluburi mari ale Europei l-au vrut şi l-au curtat financiar. Ce este un club? Ce este o companie? Steven Gerrard vă poate lămuri: el a rămas la Liverpool şi atunci, şi acolo unde e mai rău decât în orice infern - la mijlocul clasamentului.

Cei care iubesc fotbalul nu pot uita finala de la Istanbul din 2005 dintre AC Milan şi Liverpool FC. Neputând explica, am clasat toţi cazul: un miracol. Probabil, dar tot Gerrard v-ar putea lămuri: a fost acolo.

Rulează, de curând, un film de propagandă pentru speranţă şi Liverpool FC. Este, desigur, un film pentru copii şi sentimentali: istoria lui Will, un puşti orfan, care traversează Europa pentru a vedea finala - acea finală. „Nu eşti singur, Will, Îl ai întotdeauna pe Dumnezeu", i se spune, la un moment dat, orfanului. Şi da, Dumnezeu îl va duce la Istanbul. În film apare şi Steven Gerrard. E un actor stângaci, dar nici despre asta nu e vorba aici.

Andrei Crăciun este şef secţie publicistică ''Adevărul''