Monstrul România neolegionară
0„Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan, 8:32)
Aș fi putut titra, cu egală acuratețe, Cancerul România neolegionară. Așa cum am scris-o, însă, ne-metafora mea fără ghilimele trimite direct la titlul gravurii lui Goya (1), publicate în 1799, a 43-a din seria celor 80 de Capricii: El sueño de la razón produce monstruos. Somnul rațiunii naște monștri (2).
Conotația medicală – cancerul, adică – e, în opinia mea, infinit mai slabă în raport cu acest somn de coșmar al rațiunii conștiinței noastre naționale, somn capabil, iată, să producă monstrul pe care l-a puit ani buni, în timp, și l-a propulsat șocant în turul I prezidențial, ca fruntaș halucinant. “Candidatul manciurian” (3) CG. Despre el e vorba, da – el însuși, deopotrivă spălat pe creier și spălător de creiere cu o forță greu de contracarat.
Greu, dar nu imposibil.
Deloc imposibil.
Dacă facem ce avem de făcut.
A fost nevoie de tragedia soldată cu tineri morți nevinovați, provocată de Vlad Pascu, pentru ca mizeria uriașă a comercializării și consumului de droguri în școli la scară endemică să iasă, hidos, la lumină, în toată magnitudinea sa crudă, dând în fapt un stat total impotent, incapabil să strunească grozăvia prin politici publice eficiente, așa cum se cuvine. Mutatis mutandis, a fost nevoie de rezultatul aiuritor din 24 noiembrie pentru ca monstrul România neolegionară să fie, la rândul său, dat brutal în fapt, dovedită fiindu-i fără tăgadă existența sa latentă, de drum lung, tolerată (laș? complice? incompetent? cinic? interesat?) de instituțiile statului român, instituții chemate prin lege să sugușe penal, cu pușcărie, orice manifestare de fascism, legionarism, extremism și alte -misme ne noaptea minții.
Desecretizarea (4) documentelor ședinței CSAT din 28 noiembrie, specific rapoartele MAI, SIE, SRI, STS a adus brutal în dezbaterea publică deopotrivă ceea ce intuiam/știam limpede – recte, mâna lungă rusească înfiptă adânc în beregata proceselor elctorale din România – dar și ceea ce nu știam deloc, sau știam puțin/neclar, sau știam prea bine și băgam nemernic sub preș, anume toate nebuniile monstruoase pe numele lor Asociaţia Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei (5), Frăția Ortodoxă (6,7) și altele asemenea, de sorginți hidoase legate între ele otrăvitor. De ce numesc aici Frăția Ortodoxă?
Păi, revedeți atent dezbaterile de aseară – de pildă, de la Digi24 – și vedeți dacă vă pica sub ochi imagini precum cele din captura de mai jos. Sau, ca să folosesc un stereotip verbal tembel curent: mi se pare doar mie, sau pe tricoul camaradului “instructor de tabără” din stânga jos scrie, alb pe albastru, …răția …doxă (urmăriți integral emisiunea și veți vedea multe alte tricouri albastre inscripționate identic, FO, bântuind prin cele “tabere de re-educare” pe-bune, așa-cum-știm-noi-că-trebuie-să-fie-românul-adevărat-verde-aprig-credincios-fără-frică-alea-alea-alea…)
Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al BOR, cinste lui!, pune degetul pe rană apăsat, dur, cu subiect și predicat, cunoscând prea bine măruntaiele ascunse ale Sistemului căruia i-a purtat cuvântul vreme îndelungată (8):
”Iată o întrebare la care sunt obligați să răspundă public acei clerici de mir și mai ales monahi (treziți brusc din contemplație) care, împotriva unei hotărâri sinodale clare, se implică și se pronunță public în susținerea electorală a unui politician(ist).
Mai întâi, care „valori creștine”?
Lupta cu răul din nano-cipurile strecurate perfid în băuturile răcoritoare, în 5G, vaccinuri și demonice operații de cezariană?
Neutralitatea față de criminalul Agresor de la Răsărit?
Suveranismul utopic și autarhismul distopic al României?
Letala „înțelepciune rusească” care invadează și bombardează state suverane, amenințând Europa cu atacuri nucleare?
Ortodoxismul care mărșăluiește cu „fiii și fiicele” țării spre tabere de inițiere în ultranaționalism ortodoxist cu iz legionar?
Bănescu dixit!, nu eu.
Bertolt Brecht (1898-1956) (9). "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită" (10) a fost scrisă în 1941 la Helsinki, în Finlanda, unde Brecht aştepta să emigreze în Statele Unite ale Americii.
Piesa de teatru este o parabolă satirică despre ascensiunea lui Hitler (concentrându-se pe perioada dintre anii 1929 – 1938), cu acţiunea plasată în Chicago, în timpul prohibiţiei, personajele şi întâmplările având toate un corespondent real în Germania nazistă (11).
Cu legătură directă cu timpurile disruptive pe care le trăim acum și cu personajele monstruoase cărora avem a le suporta prezența pe sticlă preț de câteva zile încă, las aici (alt stereotip lingvistic tembel curent) finalul piesei, spre știință și adâncă de tot luare-aminte, drept apel al meu la resurecția noastră colectivă, într-o Clipă astrală cu valoarea eternității a noastre, ca neam.
Citiți (12).
Și luați aminte, că altfel nu va fi dacă exaltatul Ui de Dâmbovița pune mâna pe putere.
Vestea bună e că ASCENSIUNEA LUI ARTURO UI POATE FI OPRITĂ.
GIVOLA
Vorbeşte, Arturo Ui.
(Ui trece la microfon.)
UI
Voi oameni din Chicago şi din Cicero! // Prieteni! Cetăţeni! Acum un an, // Când Dogsborough bătrânul – om cinstit, // Să-l odihnească Domnul – m-a rugat // Cu ochii-n lacrimi, să aduc un sprijin // Negoţului de zarzavaturi din Chicago, // Am fost mişcat, dar, oarecum, şi sceptic // Dacă am să pot îndreptăţi această // Plăcută încredere. Acu' Dogsborough-i mort. // Iar testamentul lui stă orişicui // La dispoziţie. Cu cuvinte simple, // El mă socoate fiu. Şi-mi mulţumeşte // Cu adâncă emoţie, pentru toate cele // Câte-am făcut din ziua ceea în care // I-am ascultat chemarea. Azi, negoţul // De zarzavaturi – fie conopidă, // Fie arpagică, ceapă ori mai ştiu eu ce – // Este-n Chicago în deplină pază. // Nu mă sfiesc s-o spun că datorită // Acţiunii mele ferme. Când apoi // Un alt bărbat, Ignatius Dullfeet, mi-a // Propus acelaşi lucru, pentru Cicero, // Nu am avut motive să nu iau // Şi Cicero sub ocrotirea mea. // Am pus îndată o condiţie doar: // Să fie vrerea negustorilor! // Să fiu chemat printr-o decizie luată De bună voie! Alor mei le-am dat // Porunci precise: Nicio violenţă // La Cicero! Oraşul e în toată, // Deplina libertate să mă-aleagă! // Nu vreau să aud morocănoase „îmi place" // Şi nici „mă rog", spus cu scrâşniri din dinţi. // Mi-s greaţă de o încuviinţare data // Cu inima îndoită. Eu cer asta: // Un „da!" voios, rostit de voi bărbaţii // Din Cicero, scurt şi cuprinzător. // Şi fiindcă-o vreau, şi ce vreau, vreau cu totul, // Vă pun şi vouă, oameni din Chicago, // Aceeaşi întrebare iar, căci voi // Mă ştiţi mai bine şi, aş vrea să sper, // Mă preţuiţi chiar. Cine-i pentru mine? // Odată cu acestea aş vrea să adaug: // Cel ce nu-i pentru mine-i contra mea, // Şi singur va avea de suportat // Urmările poziţiei lui. Acum, // Puteţi alege!
GIVOLA
Până la alegeri, // Mai ascultaţi pe doamna Dullfeet, // Pe care o ştiţi cu toţii, văduva // Unui bărbat ce vi-a fost scump la toţi!
BETTY
Prieteni! De acum încolo acela // Ce bun prieten vi-a fost tuturora, // Iar mie, soţ iubit, Ignatius Dullfeet, // Nu mai e printre noi...
GIVOLA
În pace doarmă!
BETTY
Şi nu mai poate să vă fie sprijin. // Vă cer de aceea, încredere s-aveţi // În domnul Ui, cum am şi eu, de când, // În aşa triste clipe pentru mine, // L-am cunoscut mai bine şi-ndeaproape.
GIVOLA
La vot!
GIRI
Cel care-i pentru Arturo Ui, // Sus mâinile!
(Unii ridică numaidecât mâna.)
UNUL DIN CICERO
Se poate şi pleca?
GIVOLA
Oricine-i liber; facă ce doreşte.
(Cel din Cicero iese cu încetineală. Doi oameni de pază îl urmează. Apoi se aude o împuşcătură.)
GIRI
Şi-acuma voi! Care vi-i votul liber!
(Toţi ridică mâinile, fiecare amândouă mâinile.)
GIVOLA
Patroane votu-i gata. Precupeţii // Din Cicero şi din Chicago – îţi sunt // Adânc îndatoraţi şi-ţi mulţumesc // Năuci de bucurie, pentru sprijin.
UI
Sunt mândru de a voastră mulţumită. // Sunt cincisprezece ani de-atuncea când, // Ca simplu fiu al Bronxului, şomer, // Am ascultat chemarea providenţei // Şi doar cu şapte oameni încercaţi, // M-am dus să-mi fac carieră în Chicago. // Încă de-atunci nutream dorinţa vie // Să aduc negoţului de zarzavaturi pace. // Pe atunci era numai un pâlc de oameni // Ce năzuia sfios însă fanatic // Spre această pace. Azi sunt mulţi. Iar pacea // Nu mai este în negoţul de legume // Din Chicago un vis, ci realitate.// Şi ca să asigur pacea, am dispus // Ca neîntârziat să se procure // Noi tunuri Thompson, noi maşini blindate, // Fireşte şi pistoale şi bastoane // De cauciuc şi câte şi mai câte // Mai trebuiesc, căci după sprijin ţipă // Nu doar Chicago, nu doar Cicero, // Ci şi-alte oraşe: Washington, Milwaukee! // Detroit, Toledo! Pittsburg! Cincinatti! // Oriunde-i târg de zarzavat. Flint! Boston! // Filadelfia! Baltimore! St. Louis! Little Rock! // Mineapolis! Columbus! Charleston şi New York! // Toate vor sprijin! Şi nicio „ruşine!" // Şi niciun „huo!" pe Ui nu-l reţine!
(Surle şi fanfare. În timpul cuvântării lui Ui, apare o inscripţie: La 11martie 1938, Hitler pătrunde în Austria. Alegerile făcute sub teroarea naziştilor îi asigură lui Hitler 98% din voturi)
Cicero. O femeie plină de sânge iese târându-se dintr-un camion încare s-a tras cu puşca, şi vine în faţă şovăind.
FEMEIA
Săriţi! Hei, voi! Staţi! Nu fugiţi! Fiţi martori! // Mi-i mort bărbatul colo-n camion! // Veniţi de mă ajutaţi! Şi braţul meu // S-a dus... Şi camionul! Vreau o cârpă // S-o leg la braţ... Ne calcă şi strivesc // Parc-am fi muşte-n halba lor de bere! // O, Doamne! Ajutaţi-mi! Nu e nimeni... // Bărbatul meu! Voi, asasinilor! // Dar ştiu eu cine e! E Ui!
(Cu furie.)
Bestie // Lepădătură a lepădăturii! // Spurcată scârnă de care i-e greaţă // Şi scârnăviei, că se-ntreabă unde // Mă spăl? Păduche al păduchilor! // Şi toţi îl rabdă! Iară noi ne ducem! // Vă spun! E Ui! Ui!
(Foarte aproape răpăie o mitralieră şi femeia se prăbuşeşte.)
Ui şi spuma! // Săriţi! Nu-i nimeni să oprească ciuma?
EPILOG
Iar voi nu vă holbaţi doar – fiţi de veghe!
Şi puneţi mâna – nu fiţi vorbe-ncurcă.
Pe toţi stă să ne sugă aşa streche!
Azi, omu-i liber. Dar mai e de furcă.
Deci, nu se culce încă nimeni pe-o ureche –
Nu-i stearpă poala ce-a fătat năpârcă.
Finis coronat opus
Votul nostru de duminică, 8 decembrie 2024, va pune intens la test anticorpii noștri sociali, ca niciodată altcândva din Decembrie 1989 încoace, așezându-ne în față oglinda necruțătoare a Adevărului.
Suntem formă cu fond, sau formă fără fond?
Ne asumăm pe bune propășirea noastră autentică europeană și euroatlantică, sau mimăm doar, nemernic față de noi și copiii noștri, emanciparea de pospai, tinichea poleită calp?
Spargem oglinda, sau n-o spargem?
Timpul va proba.
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Francisco_de_Goya
2. https://es.wikipedia.org/wiki/Elsue% %B1o_de_la_raz%C3%B3n_produce_monstruos
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Candidatul_manciurian_(roman)
5. https://adevarul.ro/politica/cine-este-eugen-sechela-surprins-alaturi-de-calin-2406338.html
6. https://fratiaortodoxa.org/
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fr%C4%83%C8%9Bia_Ortodox%C4%83_(organiza%C8%9Bie)
8. https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/vasile-banescu-declaratie-soc-preotii-sunt-2404662.html
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Bertolt_Brecht
10. https://ro.scribd.com/document/123613112/Ascensiunea-lui-Arturo-Ui-poate-fi-oprita
12. https://ro.scribd.com/document/123613112/Ascensiunea-lui-Arturo-Ui-poate-fi-oprita
Se încarcă comentariile...
