Mizele enorme de dincolo de războiul comercial global deschis de Trump

Există asemenea mize, acum deschise într-un joc la care îşi pot permite să participe un număr foarte redus de state. Logic, deoarece numai ţările respective (sau alianţele în care sunt integrate) dispun de voinţa, mijloacele, rezervele financiare şi de nivelul de producţie de înaltă tehnologie şi capacităţile militare care să le permită să reziste un timp rezonabil din momentul declanşării ostilităţilor.

Chiar dacă, aşa cum vedeţi acum, ele exprimă şi se vor desfăşura conform unei logici noi, cea specifică războiului hibrid în care trebuie ca adversarul să înregistreze un maximum de daune dar, pe cât se poate, cu evitarea acţiunilor militare. Şi dacă nu se poate, acestea vor folosi armament convenţional inovator de ultimă generaţie. Şi, la limită, în cel mai negru scenariu, vor intra în joc armele nucleare tactice, cele a căror folosire ar fi acceptată ca variantă operaţională intermediară, ultima etapă înaintea apocalipsului nuclear. Deocamdată, ceea ce vedem este un război comercial deschis de Trump în primul rând împotriva aliaţilor europeni din NATO, apoi împotriva Canadei şi Mexicului, apoi, de ieri, împotriva Chinei.

Desigur, cunoaşteţi argumentele - multe logice şi valabile economic - folosite de Trump pentru a-şi justifica iniţiative care a stârnit un val de condamnări şi indignare din partea tuturor celorlalţi lideri importanţi ai planetei. Dar au fost foarte puţine încercări de a se vedea ce este în spatele acestui joc. Şi, în acest context, la nivel de gândire geo-politică şi strategie militară şi de securitate, cum aceste evenimente de acum se leagă de esenţa conceptului "America First". Căci dacă Trump a adoptat acest slogan, a făcut-o ca expresie a unei ideologii extrem de precis definite, chiar dacă puţin sau aproape deloc expusă pe larg la nivel public.

Trump se referă în mod direct (iar acest război comercial global de acum este doar prima etapă de răspuns) la faptul că, în acest moment, SUA se confruntă cu trei mari dosare, la început dilemă ce putea fi negociată, apoi dezvoltate în situaţii conflictuale de nivel geo-politic.

Sunt trei dosare care, pentru prima oară, reprezintă, simultan dar şi fiecare în parte, o ameninţare reală şi directă la anularea statutului de super-putere al SUA, ţară garantă a ordinii mondiale şi, cu atât mai mult, a celui de "jandarm mondial" cu mandatul încredinţat de Providenţă de a impune prin orice mijloace "Pax americana".

Trump vede cum vechea ordine mondială, cea în care SUA au reprezentat soluţia ultimă în cazul celor două Războaie Mondiale, apoi puterea decizională în desenarea arhitecturii instituţionale care încă gerează relaţiile internaţionale (ONU, instituţii Bretton Woods, adică Banca Mondială şi FMI), sau au dat şansa reală de reînviere a Europei occidentale prin Planul Marshall, şi-au trimis soldaţii să moară din Coreea până în Afganistan, în Irak, în diferite ţări din Africa, etc, nu mai aduce ţării sale dividentele de putere, glorie şi avantajele de piaţă de până acum.

În primul rând, analiştii militari americani văd cu reală disperare că cele două mari "puteri continentale", Rusia şi China, abandonează gândirea militară tradiţională de până acum, ce care dădea prioritate aproape absolută forţelor terestre, adoptând în ritm accelerat şi alocând resurse enorme, prioritatea navală. Se investesc sume incredibil de mari pentru construcţia de portavioane, nave de luptă de toate dimensiunile şi submarine de atac şi strategice,totul în ideea de a dispune cât mai rapid de capacitatea de a închide şi control spaţii aflate la mare sau foarte mare distanţă de teritoriul naţionale. Folosind, în consecinţă, submarine strategice sau de atac echipate cu diverse timpuri de rachete de croazieră cu încărcătură convenţională sau nucleară alături de rachetele nucleare "clasice" dar şi navele sau submarinele "de sprijin" dorate cu instalaţiile specifice de război electronic. O primă problemă enormă pentru SUA, poate nu în imediat, dar oricum îndestul de îngrijorătoare pentru a imagina deja scenarii cu înalt potenţial conflictual în Marea Chinei de Sud, Arctica, Marea Nordului, Marea Baltică, Oceanul Atlantic, Mediterane. Este cert că Rusia şi China dispun acum de o foarte impresionantă capacitate de proiecţie de forţe şi, mai ales, datorită indiferenţei superioare a americanilor, au acum baze militare navale şi aeriene de mare complexitate în diverse puncte strategice ale planetei, primă mare schimbare fundamentală a hărţii de securitate a planetei după cel de-al Doilea Război Mondial.

A doua mare problemă: atitudinea din ce în ce mai clară a ţărilor din occidentul european care vor să devină din ce în ce mai independente, chiar cu preţul rupturii relaţiei tradiţionale cu SUA şi chair de renunţare la "umbrela nucleară" asigurate de americani. Deloc sau foarte puţin impresionate de ameninţările venite de la Washington privind posibile retrageri suplimentare ale efectivelor americane staţionate în vestul european, ultimele rămăşiţe ale marilor baze SUA din Europa. În plus, mereu la orizont, dar acum parcă având un contur mult mai clar, ameninţarea că Turcia va duce mai departe confruntarea cu SUA, rămânând fermă în decizia sa de a achiziţiona sistemele S-400 din Rusia şi chiar de cumpăra avioane de luptă tot de la ruşi în cazul în care Congresul american va anula contractul deja plătit pentru F-35. Ceea ce înseamnă o problemă la orizont: scăderea sau chiar anularea unor mari contracte de armament încheiate de clienţii tradiţionali şi bogaţi din Europa. Dacă aceştia vor începe să producă propriul lor armament sofisticat (dacă şi când, asta e mai greu de precizat), atunci singurii clienţi ai americanilor vor rămâne ţările din estul european, cu cât vor putea ei comanda şi cu cât vor fi în stare să plătească.

A treia mare problemă a reprezintă relaţia cu Canada, ceea ce, la limită, ar putea prezenta aceleaşi dileme ca relaţia de securitate devenită instabilă cu europenii. Blocul de până acum cu Canada însemna garanţia apărării şi controlului spaţiului atlantic prin intermediul comandamentului strategic de la Norfolk dar şi a instalaţiilor gerate în comun pentru managementul reţelelor de sateliţi militari din sistemul de avertizare timpurie, a sistemelor de radare şi instalaţii de interceptare a comunicaţiilor, etc.

A patra problemă: va reuşi Trump să formuleze o ofertă într-atât de convingătoare pentru această "fine person" care este Vladimir Putin încât să-l convingă să abandoneze relaţia cu China, eventual să-l antagonizeze faţă de Beijing, dinamitând astfel alianţele cimentate în Organizaţia de cooperare de la Şanghai, concurentul global al SUA şi închizând astfel spaţiul Oceanului Indian pentru orice tentativă viitoare a ruşilor de intra în "mările calde"? Interesantă idee dar acum şi foarte urgentă deoarece alţi parteneri ai americanilor din zona Extremului Orient (japonezii, în perspectivă imediată Noua Zeelandă şi apoi Australia) au sau vor avea acorduri strategice extinse de liber-schimb cu UE.

Deja se vorbeşte de ultimul pas în jocul ofenselor, adică formarea şi instituţionalizarea într-o formă oarecare a unui front comun de război comercial împotriva americanilor, eventual, se spune pe diverse surse, prin forme de boicot împotriva tuturor produselor americane dintr-o ţară sau alta. Greu de imaginat dar, în climatul actual, totuşi posibil în unele ţări din Africa, Orientul Apropiat sau din Extremul Orient sau din America de Sud.

O demenţă care va costa scump pe toată lumea,

Este însă posibil însă, sau la fel de posibil, ca liniştirea jocurilor să vină foarte repede. Din două motive la fel de evidente: pierderi prea mari în perspectivă şi, pe de altă parte, apariţia unei scheme agreate de distribuţie a teritoriilor şi atribuţiilor de joc care să fie decisă la o următoare reuniune restrânsă la nivelul marilor super-puteri. Acela va fi cadrul în care va fi redactată harta care să prezinte Noua Ordine Mondială şi configuraţia zonelor exclusive de putere şi a celor partajate de influenţă. Şi, pe cale de consecinţă, a instituţiilor internaţionale garante ale noului joc.

Şi noi? Răspunsurile sunt din ce în ce mai deschise, într-atât de deschis încât să avem grijă să nu cădem în prăpastie.