Ministrul de externe al Chişinăului o comite din nou, reiterând discursul Moscovei în legătură cu soluţionarea conflictului transnistrean din R. Moldova
0
În timp ce tensiunile dintre Ucraina şi Rusia au ajuns la apogeu, Ministrul de externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, semnalizează în altă direcţie şi continuă în aceeaşi notă împăciuitoristă faţă de Moscova.
După ce, în vizita de la Moscova, aceasta a căzut în capcana rusească a distincţiei dintre trupele ruse prezente pe teritoriul R. Moldova (aşa zisa distincţie între Grupul operativ al trupelor ruse – GOPR şi „trupele de pacificare”) –analiza aici -, recent, de această dată de la tribuna OSCE, nu doar că reia disticţia de la Moscova, dar mai face un pas spre legitimarea discursului rusesc apropo de conflictul îngheţat: sugerează în discursul de la OSCE rezolvarea politică a conflictului, înainte de cea militară (retragerea trupelor ruse şi a muniţiilor).
Ministrul de externe de la Chişinău transmite semnale cel puţin ciudate, nu doar Ucrainei (sau Georgiei), dar şi comunităţii internaţionale. Că este conştient sau nu, a afirma sau a sugera că R. Moldova ar susţine o soluţionare politică a conflictului transnistrean înainte de una militară, nu înseamnă altceva decât că R. Moldova este de acord cu un scenariu de tip „acordurile de la Minsk”, care tocmai asta stipulează pentru Ucraina – soluţionarea politică (alegeri în Donbas şi un statut special pentru regiune) înainte de soluţionarea militară (controlul frontierei ruso-ucrainene de către Kiev). Şi tocmai acesta este motivul pentru care Kievul îl respinge şi încearcă să îl modifice sau (măcar) să îl reinterpreteze.
O greşeală recunoscută e pe jumătate iertată. Dar una repetată?
După cum ne-a surprins şi am semnalat aici, în cadrul vizitei sale la Moscova, ministrul de externe al Republicii Moldova a militat nu pentru retragerea integrală a trupelor ruse de pe teritoriul R: Modlova, ci doar pentru retragerea parţială a trupelor ruse din regiunea transnistreană, referindu-se strict la Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), nu şi la militarii din misiunea de menţinere a păcii, deşi distincţia dintre acestea, pe teren, este doar teoretică, aceste contigente fiind şi „pacificatori”, şi parte a GOTR.
Ceea ce părea să fie o scăpare, s-a confirmat a nu fi, iar Nicu Popescu a reiterat acelaşi lucru în cadrul discursului său la cea de-a 28-a reuniune a Consiliului Ministerial al OSCE, care s-a desfăşurat între 2 şi 3 decembrie la Stockholm. Aici, Republica Moldova, prin vocea ministrului său de externe, a cerut, din nou, retragerea doar a GOTR, făcând o diferenţiere clară între acestea şi „trupele de menţinere a păcii” aflate în Transnistria, care în realitate sunt indistinctibile.
În timp ce presa de la Chişinău jubilează din nou în legătură cu prestaţia Ministrului Popescu, fără nicio analiză pe text, esenţa discursului înalt-diplomatului moldovean, care expune strategia Chişinăului în legătură cu soluţionarea conflictului transnistrean, este neglijată în mass-media într-un mod de neînţeles, fiindcă consecinţele pot fi alarmante pentru viitorul Republicii Moldova.
Prin urmare, faptul că şi la Moscova şi la Stokholm, Ministrul de externe Popoescu foloseşte distincţia dintre GOTR şi „trupele de pacificare” înseamnă că, de aici înainte, acesta va fi discursul oficial al Chişinăului.
1-0 pentru Moscova.
Soluţionarea politică înainte de soluţionare militară?
Şi asta nu e tot. A fost şi 2-0 la Stokholm...
În alocuţiunea sa de la OSCE, ministrul de externe Popescu începe brusc şi vorbeşte, în primul rând, de necesitatea soluţionării POLITICE a conflictului transnistrean „pentru a stabili o pace durabilă în regiune”, ulterior a semnalat colaborarea Chişinău – Tiraspol pe chestiunea pandemică, apoi încălcarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din
regiunea separatistă şi abia spre sfârşit, în al patrulea rând, a menţionat retragerea (strict!) a GOTR şi a muniţiilor de la Cobasna. Cu alte cuvinte, mesajul ministrului de externe prin această strategie de discurs este că Republica Moldova doreşte găsirea unei soluţii politice a conflictului transnistrean înainte de retragerea trupelor şi a contingentului militar, ceea ce reprezintă, surprinzător sau nu, exact poziţia favorabilă Rusiei nu numai pe dosarul conflictului îngheţat din Transnistria, dar şi a celui din Donbas.
Iată ce spune la începutul discursului Ministrul de externe Popescu:
„A final political settlement of the conflict should be reached in order to establish durable peace of the region. We reaffirm the need to achieve a comprehensive, peaceful and a sustainable settlement of the Transdniestrian conflict based on the sovereignty and territorial integrity of the Republic of Moldova within its international recognized borders with special status of the Transdniestrian region. We are glad that this goal will be reiterated in the OCSE ministerial statement on the negotiations in the 5+2 format”.
„Ar trebui să se ajungă la o soluţionare politică finală a conflictului pentru a stabili pacea durabilă în regiune. Reafirmăm necesitatea realizării unei soluţii cuprinzătoare, paşnice şi durabile a conflictului transnistrean bazată pe suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova în cadrul graniţelor sale internaţionale recunoscute cu statut special al regiunii transnistrene. Ne bucurăm că acest obiectiv va fi reiterat în declaraţia ministerială OCSE privind negocierile în format 5+2”.
Discursul integral se poate urmări aici:
Ordinea priorităţilor din discurs, cum spuneam, este cel puţin problematică. Crede ministrul Popescu că soluţionarea politică sau rezolvarea chestiunilor care ţin de drepturile omului în regiunea transnistreană se pot obţine ÎNAINTE de retragerea trupelor şi muniţiilor ruse? Dacă da, să ne explice şi nouă cum... Nemaivorbind de faptul că această prioritizare contravine însăşi legislaţiei R. Moldova, adoptată unanim în 2005 cu privire la statutul teritoriului din estul R. Moldova (Transnistria).
În timp ce problemele de securitate ale Ucrainei au reprezentat capul de afiş în cadrul reuniunii Consiliului Ministerial al OSCE din Suedia, iar interesul covârşitor pentru această temă a acaparat atenţia mass-mediei internaţionale, poziţia Republicii Moldova faţă de soluţionarea conflictului din Transnistria a trecut neobservată, deşi cheia privind elucidarea crizei ucrainene se poate construi şi la Chişinău.
Legătura dintre conflictul transnistrean şi conflictul din Donbas. Soluţionare politică vs soluţionare militară
Prin vocea ministrului de externe, Republica Moldova vrea, mai întâi, soluţionarea politică şi resetarea formatului de negociere 5+2 (care este de altfel unul dezavantajos Chişinăului), arătându-şi, de asemenea, disponibilitatea de acordare a unui statut special regiunii necontrolate de autorităţile centrale (enunţ prezent inclusiv în declaraţia aprobată de OSCE cu ocazia cestei întruniri), iar, ulterior, şi soluţionarea militară, adică retragerea parţială a trupelor ruse din Transnistria.
Pe lângă abordarea pe deplin favorabilă Federaţiei Ruse (ceea ce este frapant), Chişinăul poate deschide Cutia Pandorei în legătură cu soluţionarea celorlalte conflicte de pe teritoriul fostelor state sovietice, mai ales în cazul Ucrainei, fiindcă poate crea un precedent periculos privind disponibilitatea autorităţilor centrale de a ceda în faţa separatiştilor şi a agresorilor străini prin acceptarea unei soluţii politice, înainte de a soluţiona aspectele militare. Şi când ne referim la aspectele militare nu se are în vedere escaladarea tensiunilor şi continuarea focului armat, ci retragerea trupelor, a contingentului armat străin şi a muniţiilor acestora, impunerea controlului autorităţilor statale măcar asupra frontierelor recunoscute la nivel internaţional, dacă nu în întregimea teritoriilor separatiste.
Ceea ce au renunţat, în orice chip, să implementeze ucrainenii prin preşedintele Poroşenko şi, mai nou, Zelenskii, şi anume implementarea acordurilor de la Minsk, prin care erau nevoiţi să modifice legislaţia în vederea facilitării acordării unui statut special regiunii necontrolate din Donbas şi să recunoască rezultatul unor eventuale alegeri organizate în regiunea separatistă, înainte ca autorităţile centrale să deţină controlul asupra frontierei ruso-ucrainene sau să aibă loc retragerea soldaţilor ruşi şi a armamentului adus în Doneţk şi Lugansk, culmea ironiei, ar putea accepta vecina Republica Moldova.
Foto: Preşedintele ucrainean Zelenskii în mijlocul trupelor.
Iar de aici încolo, Ucrainei ar putea să-i fie pur şi simplu imposibil să mai negocieze cu Federaţia Rusă, presiunea replicării metodei de soluţionare (măsuri politice înaintea celor militare şi securitare) acceptate de R. Moldova şi aplicării în Donbas ar fi la cote înalte, atât din partea occidentală, cât şi de la răsărit. Pur şi simplu, Ucraina ar rămâne fără sorţi de izbândă, iar statutul ţărilor din estul Europei ar fi pecetluite cu plumb rusesc cel puţin pentru o generaţie. De ce? Pentru că prin acordarea statului special regiunilor separatiste, suveranitatea şi independenţa acestor state va fi redusă semnificativ, iar, de facto şi de jure, aceste părţi vor controla politica internă, externă şi de securitate a întregului stat, fiindcă fără veto-ul lor nu vor putea fi implementate actele de guvernare.
Ministrul de externe se joacă cu focul
Să mai remarcăm, în final, două chestiuni. Una este că Ministrul de externe Popescu a salutat la reuniunea OSCE ideea de „statut special” pentru regiunea separatistă şi, al doilea, încă şi mai ciudat, faptul că Ministrul Popescu a ales să invoce la Stockholm un document din 1992, şi să nu facă nici măcar o referire la Documentul OSCE din 1999 care cerea retragerea trupelor ruse şi a muniţiilor (unde, în paranteză fie spus, nu se face nicio diferenţiere între GOTR şi „trupele de pacificare).
Deocamdată, Republica Moldova, prin abordarea ei împăciuitoristă, se joacă cu focul, iar dacă se va arde, cu părere de rău, ar putea fi mutilată pe viaţă şi ar provoca victime colaterale, punând în pericol securitatea regională.
*Cristina Melnic este expert pe spaţiu ex-sovietic şi cercetător asociat la Centrul de studii sino-ruse din cadrul ISPRI al Academiei Române.
Se încarcă comentariile...
