Li. În umbra lui Xi
0
Din 2013, Xí Jìnpíng şi Lǐ Kèqiáng formează un tandem politic atipic. Spre deosebire de predecesorii lor, Hú Jǐntāo şi Wēn Jiābǎo, care s-au potenţat reciproc şi au conlucrat pentru împlinirea unei «societăţi armonioase» (Héxié shèhuì, 和谐社会), în administraţia Xí – Lǐ (Xí – Lǐ Tǐzhì, 习李体制) consensul a fost doar un miraj.
Carmen Burcea*
Nomen omen, parteneriatul celor doi s-ar putea defini prin cuvântul rezultat din îmbinarea numelor lor – Xīlì, 犀利, adică ascuţit.
Precum tăişul unei arme.
Cine-i Lǐ?
Etnic han, Lǐ s-a născut în iulie 1955, în provincia Anhui. Premier al Republicii Populare Chineze din anul 2013, Lǐ era recunoscut înainte de această dată ca eminent economist din cercul preşedintelui Hú Jǐntāo (2002-2012). Pentru studiul său «Despre structura ternară a economiei chineze», Academia Chineză de Ştiinţe Sociale i-a decernat prestigiosul premiu Sūn Yěfāng, iar «indicele Kèqiáng» pentru măsurarea creşterii PIB-ului – conceput de el pe baza anumitor indicatori economici (consumul de energie, volumul transportului feroviar şi nivelul creditelor) – continuă să fie considerat de către specialiştii în materie un reper chiar mai fiabil în monitorizarea evoluţiei Chinei decât statisticile oficiale.
Lǐ Kèqiáng este „roşu şi expert” (Yòu hóng yòu zhuān, 又紅又專) – după cum declama un vechi slogan din lexiconul PCC. A devenit membru de partid în 1976, la doar 21 de ani. A absolvit Facultatea de Drept (1982) din cadrul Universităţii din Beijing şi a obţinut doctoratul în Economie (1995). În plus, Lǐ este un bun vorbitor de limbă engleză. Nu putem şti dacă şi în ce măsură acest lucru s-ar datora soţiei sale, Chéng Hóng, profesoară de limba engleză. Reţinem doar buna impresie pe care Lǐ a făcut-o la reuniunile internaţionale prin abilitatea sa de comunicare nu în globish, într-o „engleză decofeinizată”, ci într-o engleză îngrijită şi fluentă.
Cariera sa politică a devenit posibilă în contextul reformismului post-maoist al lui Dèng Xiǎopíng, iar trambulina sa de lansare a fost Liga Tineretului Comunist Chinez. Din anii ‘80, Lǐ a lucrat în comitetul central al Ligii şi a promovat sub atenta oblăduire a lui Hú Jǐntāo – modelul şi călăuza sa în politică.
Spre deosebire de Xí, care a guvernat provincii de coastă bogate precum Fujian şi Zhejiang, Lǐ a devenit guvernator în dificila provincie Henan (1998-2004) – încărcată de istorie, dar înapoiată din punct de vedere economic. Acolo s-a confruntat cu chestiuni cu adevărat spinoase precum penuria, generatoare de tensiuni sociale, şi scandalul sângelui contaminat cu virusul HIV – scandal provocat de un teribil caz de malpraxis care s-a vrut a fi muşamalizat. Astfel de provocări au pus în lumină abnegaţia, tenacitatea, destoinicia şi omenia sa. În Henan, Lǐ a pus accentul pe modernizarea agriculturii şi astfel a contribuit la „ascensiunea câmpiei centrale” (Zhōngyuán juéqǐ, 中原崛起). Apoi, în 2004, a fost numit secretar de partid în provincia de coastă Liaoning, în Manciuria. Izbânzile repurtate în această zonă industrializată – dezvoltarea centurii economice de coastă Liaoning (Liáoníng yánhǎi jīngjì dài, 辽宁沿海经济带), intensificarea exporturilor, creşterea spectaculoasă a PIB-ului – au avut un aport substanţial la „revitalizarea nord-estului” (Zhènxīng dōngběi, 振兴东北) şi i-au adus lui Lǐ Kèqiáng un post în eşalonul superior al conducerii centrale a partidului. În 2007, a devenit membru al Biroului Politic al CC al PCC, iar în 2008 a fost numit vicepremier în echipa versatului Wēn Jiābǎo (2008-2013), căruia avea să-i succeadă în funcţie.
Pe scena geopoliticii internaţionale, Lǐ s-a remarcat încă din anul 2010, în contextul participării la Forumul Economic Mondial de la Davos. Atunci a reiterat angajamentul Beijingului faţă de «dezvoltarea paşnică» (Hépíng fāzhǎn, 和平发展) şi s-a pronunţat pentru o structură de guvernanţă globală în acord cu metamorfozele survenite în peisajul politic şi economic internaţional, adică cu centrul de putere deplasat spre est. O retorică statornicită până azi.
În fine, dacă Fortuna ar fi fost de partea sa în 2012, Lǐ – perceput de mulţi analişti ca succesor al preşedintelui Hú Jǐntāo, numit chiar „clona lui Hú Jǐntāo” (J. Fenby) – ar fi putut prelua funcţia supremă în stat şi s-ar fi putut afla în postura lui Xí. Dar acesta nu este decât un exerciţiu de istorie contrafactuală… În realitate, Lǐ a devenit secundul lui Xí. Nu însă şi mâna sa dreaptă.
Sursa Xinhua
La fel şi, totuşi, altfel
Multe îi apropie pe cei doi lideri chinezi şi încă şi mai multe îi despart. Xí şi Lǐ fac parte din a cincea generaţie de lideri chinezi – cea mai educată, dar şi cea profund marcată de ravagiile Revoluţiei Culturale iniţiate de Máo Zédōng (1966-1976). Atât Xí, cât şi Lǐ deţin diplome de doctorat. În tinereţe însă, ambii au trăit experienţa reeducării în medii rurale paupere (Zhīshì qīngnián, 知識青年), o experienţă care se pare că le-a călit caracterele. Apoi, ambii au devenit membri de partid pe la jumătatea anilor ’70, iar ascensiunea lor în ierarhia de partid a fost prefigurată de experienţa administraţiei provinciale.
Dincolo de aceste similitudini (nu puţine), între cei doi lideri există încă şi mai multe contraste. Lǐ provine din Liga Tineretului Comunist (Gòngqīngtuán, 共青团) şi este membru al facţiunii tuánpài (团派). Aidoma fostului preşedinte Hú Jǐntāo, Lǐ face parte din grupul populiştilor, în vreme ce Xí face parte din grupul elitiştilor (tài zǐ dǎng, 太子黨). Cei doi nu împărtăşesc nici viziunea privind dezvoltarea Chinei. Dacă Xí este un fervent susţinător al dezvoltării sectorului privat, Lǐ – fidel concepţiei lui Hú Jǐntāo – ţinteşte spre clădirea unei «societăţi armonioase» (héxié shèhuì, 和谐社会), ceea ce presupune protejarea celor mai vulnerabili, atenuarea discrepanţelor sociale şi reducerea decalajelor economice existente în sânul societăţii chineze.
Misiunea acestei „echipe de rivali” (zhèngdí tuánduì, 政敌团队) constă, aşadar, în găsirea consensului pierdut. O misiune grevată, în ultimii ani, de provocări precum pandemia de Covid-19 şi încetinirea ritmului de creştere economică. În acest context, s-a ivit din nou (şi în chip mai vădit încă) diferendul dintre cei doi lideri. Pragmaticul Lǐ şi omnipotentul Xí au muşcat din mărul discordiei şi schisma s-a adâncit. Dacă Xí a făcut presiuni pentru «zero cazuri Covid», Lǐ a deplasat accentul pe obiectivele de creştere economică prestabilite şi pe crearea de noi locuri de muncă. Oare ce periclitează mai grav propăşirea Chinei? Pandemia sau reculul economic?
«Likonomics» – o amintire?
Sursa: Edules.
Deşi considerat o autoritate în materie de economie, Lǐ s-a văzut îndepărtat încet-încet tocmai de sfera sa de specialitate. În contrapondere, «Gândirea lui Xí Jìnpíng privind socialismul cu caracteristici chinezeşti pentru o nouă eră» (Xíjìnpíng xīn shídài zhōngguó tèsè shèhuì zhǔyì sīxiǎng, 习近平新时代中国特色社会主义思想) s-a răsfrânt asupra a tot şi toate. În mod făţiş, ostentativ chiar, din 2018, sarcina gestionării economiei i-a fost încredinţată vicepremierului Liú Hè, economist şcolit la Harvard şi sfetnicul lui Xí pe probleme de politică economică.
În aceste condiţii, «Likonomics» (Kè qiáng jīngjì xué, 克强经济学) – concept inventat pentru a descrie viziunea lui Lǐ asupra economiei Chinei, o viziune axată pe reforma structurală, reducerea efectului de levier şi reducerea stimulentelor – a rămas literă moartă. Recenta revenire în actualitate a acestui concept, în vogă în 2013, ar putea fi însă un indiciu că acest tip de abordare nu este întru totul abandonat. În condiţiile unui eşec al politicii «zero-Covid», promovate de Xí, este plauzibil un reviriment al carierei lui Lǐ.
Oricum ar fi, în curând, despre binomul politic Xí – Lǐ se va vorbi la timpul trecut. În toamna anului 2022, când va avea loc cel de-al XX-lea Congres al PCC, Lǐ va ieşi din scena politică pentru a intra în analele istoriei PCC. Ineluctabil, imaginea sa va rămâne umbrită de aceea a liderului suprem Xí care, după toate predicţiile, îşi va menţine statutul. Xí merge mai departe.
*Carmen Burcea este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române.
Se încarcă comentariile...
