Eugen Munteanu: „Animația este o profesie pentru oameni muncitori și răbdători”

Singurele lucruri pe care le-am aflat despre Eugen Munteanu sunt că este din București, trăiește la Breaza, este student la UNATC „I. L. Caragiale”, la Animație, și a fost actor în trupa Mircea Albulescu. Atât am aflat la o simplă căutare pe internet. În realitate, am descoperit un talent real, care, la ora când citiți aceste rânduri, este fericitul câștigător al trofeului IPIFF 2023 la categoria Cel mai Bun Producător Independent pentru un Film de Animație. Hotărât, direct, autentic, cu lecțiile făcute, așa mi s-a părut aseară, după ce am dat mâna cu el pentru a-l felicita pentru premiu. Realmente, m-am bucurat să descopăr un tânăr care vrea și poate să facă performanță. M-am bucurat și pentru că nu a spus nu atunci când l-am rugat să răspundă la câteva întrebări.

Participi la IPIFF 2023 cu „Pardon” și „Oprește-te! Termină! Încetează!”, două filmulețe de animație, la categoria Cel mai Bun Producător Independent pentru un Film de Animație. Cât de important este acest festival pentru tine?

Cu siguranță este important! Fiecare festival la care sunt selectat este o oportunitate pentru mine să-mi pot arăta munca, să cunosc oameni din domeniul cinematografiei cu care rezonez şi, foarte important, să vizionez filme care mă încarcă și din care pot să mă inspir.

Cum arată o zi din viața ta de student la animație?

Da, mă consider mai puțin un producător de film şi mai mult student. Studiez animația la UNATC, acum sunt în anul II, iar ziua mea este dirijată în primul rând de cursurile de la facultate şi de temele şi proiectele pe care trebuie să le realizez. Pe lângă acestea, eu lucrez extraşcolar la proiecte propria, precum scurtmetraje independente animate, animații pentru producții de teatru, ilustrații, benzi desenate şi afişe.

În funcție de ce te ghidezi atunci când lucrezi la un proiect?

Dacă nu este un proiect universitar unde îmi sunt deja impuse anumite criterii şi deadline-uri, încerc mai întâi să găsesc un subiect a cărui poveste ar putea fi bine spusă prin mediul animației şi, în funcție de timpul meu liber, dificultatea animației, disponibilitatea oamenilor cu care colaborez, îmi fac un plan de acțiune pentru cum vreau să decurgă realizarea proiectului/scurtmetrajului.

Anul acesta Ion Popescu Gopo ar fi împlinit 100 de ani. Te-a influențat într-un fel creația sa?

Coincidența face că anul acesta studiem istoria animației românești la universitate și este impresionant să văd cât de mult mă regăsesc în filmele celor care au lucrat la studioul „Animafilm”. Nu pot spune dacă în mod inconștient m-am inspirat din creația sa, dar tatăl meu are obiceiul de a mă tachina spunându-mi că toate personajele mele animate aduc a „omulețul lui Gopo”.

Apropo de scenariul unui film de animație, poate fi o idee mai bună decât alta?

Totul e subiectiv în domeniul cinematografiei. Noi acum la şcoală învățăm formule clasice şi „corecte” de a spune poveşti şi am dobândit multe cunoştințe despre cum pot optimiza propriile mele poveşti. La cursul de scenaristică profesoara mea este regizoarea Anca Damian, care mereu ne dă un feedback folositor şi coerent. Dacă şti cum să filtrezi opiniile constructive de acelea care nu te ajută pentru viziunea ta, ajungi să-ți îmbunătățeşti proiectele fără frustrări.

Cum te-ai descurcat cu echipa de producție?

Nu am avut încă onoarea de a coordona o echipa prea mare, iar oamenii cu care am lucrat (actori de voce, ingineri de sunet etc.) de obicei sunt prietenii mei. Cel mai bun colaborator al meu este chiar fratele meu, Cristian, care a studiat Ingineria de sunet la Portsmouth și este acum musician. Astfel, mă ajută mult. Îmi mixează sunetul animațiilor mele (la schimb, eu îi realizez afișe de concerte). De aceea nu a fost neapărat dificil să-mi coordonez proiectele. De curând, am început să folosesc uneltele pe care mi le pune la dispoziție facultatea, precum studioul de înregistrări, și, alături de studenți de la Sunet-Montaj, am tras replicile pentru următorul meu film.

Diferă costurile pentru un film de animație față de cele ale unui film de lungmetraj?

Până de curând nu aveam buget pentru animații, dar încet și sigur mă îndrept spre o viață profesională, iar acest subiect devine din ce în ce mai relevant. Banii disponibili de la CNC pentru filme de animație sunt chiar mai puțini decât pentru filmele cu actori, iar competiția este mare. Eu am apelat, de exemplu, pentru următorul meu film, la Primăria orașului Breaza, oraș în care am crescut, să-mi susțină proiectul de scurtmetraj animat documentar despre oraș și am făcut rost de un minimum necesar pentru a plăti munca prietenilor mei artiști care mă ajută la producție. În viitor, sper că voi face parte din echipe mari de oameni ce lucrează la proiecte cu finanțare asigurată, îndrumați de un regizor și de un producător mai îndemânatici decât pot fi eu, deoarece filmele de autor nu sunt reprezintă pentru mine un scop în sine.

Care este povestea din spatele filmului de animație „Pardon”? Dar a filmului „Oprește-te! Termină! Încetează!”?

„Pardon” este filmul meu de anul I, care trebuia să fie de un minut. O poveste profundă nu poate fi spusă într-un minut, așa că munca cea mai grea a fost cea de scurtare a scenariului și al decupajului. Voiam să arăt un moment simplu, caraghios, poate chiar clișeic de iluzie (deși conceptul inițial era mult mai ambițios).

În „Oprește-te! Termină! Încetează!”, film pe care l-am realizat liber de constrângeri, în timpul meu liber, pentru a-mi exersa mâna la animație în afara cursurilor, am vrut să realizez o poveste absurdă despre dependență și inspirație. În film, fata cu mâneci lungi este urmărită de un băiat care vrea să i le fure, mânecile reprezentând fie „inspirația”, fie o îndemânare aparte. Fata se ajută de mâneci să depășească anumite obstacole, pe când băiatul, încercând să o copieze, dar neavând la dispoziție mânecile ei lungi, o dă în bară. La final, fata îl confruntă pe băiat și-l ajută să-și găsească propriul țel, propriile mâneci lungi.

Ai simţit câteodată că nu reuşești să duci până la capăt un film?

La punctul acesta în dezvoltarea mea, marile provocări sunt cele reprezentate de lipsa de timp și motivația de a munci. Animația este o profesie pentru oameni muncitori și răbdători, iar eu, la fel cum nu pot lăsa o carte citită până la mijloc, nu pot lăsa nici un film neterminat. Profesorul meu de regie, Vlad Ilicevici, încercând să ne îndemne să nu lăsăm filmele noastre de licență neterminate ne-a spus: „Un film terminat este mai bun decât un film bun”.

O amintire plăcută de la filmări?

Nu cred că e o întrebare potrivită pentru producția unui film de animație, unde imaginea este desenată, nu filmată, dar îmi aduc aminte atunci când am tras vocile pentru „Oprește-te! Termină! Încetează!” la amicul meu David acasă, ne-au bătut vecinii în țevi să nu mai urlăm (a trebuit să trag de câteva ori o scenă unde băiatul urlă din rărunchi)

Ce caracterizează un film bun de animație?

Cred că un film de animație cu o motivație bună în schimbul unui film cu actori și care transmite mesajul/emoțiile/povestea eficient, sau care mă pune pe gânduri câteva zile, este un film bun.

Cât de important este un festival de film destinat în exclusivitate producătorilor?

Orice festival de film care e dispus să proiecteze și să aducă la lumină filmele producătorilor independenți, care nu au șansa de a fi văzute în cinematografe la fel de des ca producțiile mari, este o oportunitate, mai ales pentru studenți sau cei care abia au terminat facultatea. Sunt recunoscător că am descoperit festivalul și că am fost nominalizat cu două filme la categoria mea. Sunt recunoscător pentru că munca a primit recunoaștere. Mulțumesc pentru premiu juriului IPIFF!

Felicitări încă o dată!