Eugen Kelemen: „În funcție de încrederea pe care o are producătorul în proiect, apar și partenerii potriviți”

Marele câștigător al Premiilor Gopo din 2023 a fost filmul „Oameni de treabă”, în regia lui Paul Negoescu, peliculă care a mai obținut premiul pentru Cel mai bun lungmetraj, Cea mai bună regie și Cel mai bun actor în rol principal.

Eugen Kelemen

Printre acestea, se află și premiul pentru Cel mai bun montaj, câștigat de Eugen Kelemen, profesor în cadrul secției de Cinematografie a Facultății de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai. Născut în 1981 la Cluj Napoca, Eugen Kelemen este director de montaj, sunetist și producător. Absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale”, membru fondator al Digital Cube (2010), a fost de acord să ne împărtășească din experiența cu filmul „In the Name of the Father”, cu care participă la cea de-a XVII-a ediție IPIFF – Festivalul Indie al Producătorilor de Film Independenți, organizat de Uniunea Producătorilor de Film şi Audiovizual din România – Asociaţia Română de Gestiune Operelor din Audiovizual (UPFAR-ARGOA), la categoria Best Indie Producer for a Romanian Short Film.

Participi cu acest film de scurtmetraj, „In the Name of the Father”, la IPIFF 2023. Crezi că se deschid mai multe porți prin intermediul unui festival pentru un producător?

Desigur. Se deschid porți de colaborare. Ceea ce e filmul. O colaborare între oameni care gândesc la fel. Așa ceva e foarte bine venit. Tocmai pentru că generează un spațiu echivoc atât producătorilor la început de drum, cât și cineaștilor independenți.

În funcție de ce criterii te ghidezi atunci când lucrezi la un proiect?

Scenariul și apoi echipa. Sunt cei doi factori importanți pentru mine.

Când o idee e mai bună decât alta, apropo de scenariul unui film?

Fiind la început de drum ca producător, mă bazez pe instinct și pe dorința se a spune povești originale.

Cum arată o zi pe platourile de filmare?

În cazul nostru a fost mai deosebit. Eram în marginea începutului de pandemie. Plana deja suspiciunea că se va bloca totul. Ceea ce s-a și întâmplat. La o zi după ce am terminat filmarea. Contextul respectiv a generat un nivel de stres destul de mare. Ne-am adaptat zilele de filmare și în funcție de asta pentru că filmam la poalele Munților Apuseni în comuna Râșca din județul Cluj. Nu ne permiteam să greșim sau să ne programăm filmări adiționale. Mai mult de atât, condițiile meteo erau fluctuante. Noroc cu echipa minunată a filmului care s-a adaptat de la un moment la altul.

Cum este să coordonezi activitatea atâtor oameni și să te asiguri că totul se desfășoară conform scenariului prestabilit? Mă gândesc la echilibrul care trebuie menținut între dorințele regizorului, producătorului, distribuitorilor și spectatorilor.

Printre primii oameni care sunt antamați în proiect, în afară de echipa de creație, sunt producătorii executivi. Profesionalismul lor e cel care contribuie major la executarea proiectului. Situațiile tensionate sunt inerente. Coagularea echipei e important să se realizeze apriori demarării proiectului. În felul acesta, tensiunea chiar dacă apare, dispare la fel de repede precum a apărut.

Cât de dificil este să găsești partenerii potriviți să susțină costurile producerii unui film?

Astăzi a devenit din ce în ce mai dificil. Dar până la urmă, în funcție de încrederea pe care o are producătorul în proiect, apar și partenerii potriviți.

Care este povestea din spatele filmului „In the Name of the Father”?

Totul a pornit de la lecturarea poveștii lui Andrei Panțu, „Cartea cu două foi”. Apoi împreună cu Vladimir am adaptat și dezvoltat scenariul. Mi-a plăcut foarte mult procesul, tocmai pentru că Vladimir a înțeles din prima direcția conceptuală pe care o doream cu acest proiect.

Producătorul este cel care reuşeşte să ducă până la capăt cu multă perseverenţă proiecte aparent imposibile, căutând și oferind răspunsuri. Cât de importantă este alegerea regizorului care să pună în scenă cât mai elocvent scenariul?

Conectez răspunsul de cel anterior. Cel mai important este ca regizorul să rezoneze cu ideea sau scenariul propus, în cazul în care nu e scris chiar de el. Altfel, la noi se întâmplă de cele mai multe ori ca scenariul să fie conceput chiar de regizor. În felul acesta se schimbă un pic procesul. Adică se inversează.

Ai simţit câteodată că nu reuşeşti să duci până în capăt filmul?

Din cauza pericolului blocării pandemice, da, ne-am speriat un pic. Dar m-am bazat pe profesionalismul echipei și am dus împreună proiectul până la capăt.

Există vreo amintire plăcută de la filmări?

Bunăvoința echipei, în mod special a actorilor care au prestat în condiții destul de vitregi. Atât Diana Cavaliotti, cât și Vlad Ivanov au contribuit major la realizarea filmului. Pe această cale le mulțumesc în numele echipei.

Ce caracterizează un film bun, după părerea ta?

Ideea originală și craftul din spate. Nu funcționează una fără alta.