Cum au descins la Guvern

Cam toţi tehnocraţii numiţi politic îşi dăduseră demisia până pe 4 ianuarie, ziua depunerii jurământului de miniştri din Guvernul PSD. Nu de alta, dar demn şi corect este să pleci din funcţie primind  pe demisie semnătura aceluiaşi om care te-a numit. Au fost multe excepţii dar nu şi în acest Guvern.

În ultima zi, cea în care un Guvern vine şi altul pleacă - zi istorică de altfel- mai eram puţini în Palatul Victoria. Cam toţi secretarii de stat şi consilierii premierului plecaseră deja. Am coborât cu prim-ministrul Dacian Cioloş să-i aşteptem, aşa de face. 
 
Era 4 ianuarie, nici prea frig dar nici prea cald, lumea nici entuziastă nici indiferentă. Mai degrabă resemnată şi crezând că un nou Guvern nu le va influenţa viaţa prea mult. Cred că de fapt se obişnuiseră cu liniştea Guvernului Cioloş şi credeau că aşa o să fie şi de-acum înainte. 
 
După jurământ, cei din noul Guvern s-au îmbarcat în câteva microbuze şi au venit direct la Palatul Victoria. Au coborât din prima maşină noul premier Grindeanu, Tăriceanu, Constantin, Shaideh şi s-au avântat spre interiorul Palatului, cu Dragnea în frunte.  
 
El, liderul PSD, câştigătorul fără câştig, era încruntat, nervos deşi cabinetul său abia depusese jurământul la Cotroceni, şi arăta ca un şef de trib care părea că îşi împlinea pofta.  
 
A intrat pe uşa clădirii cu o mână în buzunar şi s-a repezit către interiorul Palatului de parcă voia să înfigă un steag în mijlocul ”casei” Executivului. L-a lăsat pe Grindeanu în urmă, aşteptând, undeva la intrare, un lift. 
 
Am crezut că e normal, că aşteptase de mult momentul şi acum emoţiile îl trădează prin gesturi de putere necontrolate. 
 
Dragnea intra în Guvern cu o mână în buzunarul lui dar de fapt se pregătea să plece cu ea, cumva, în buzunarul nostru. Şi să scape de Justiţie. 
 
Apoi sute de mii de români au ieşit însă în stradă imediat ce i-au simţit intenţia, ca să-l împiedice.