Cele trei Românii politice au cuvântul. Alegerea ne va influența pentru o generație
În primele zile din ianuarie, am vorbit despre „cele trei Românii politice” și despre semnificațiile paradigmatice ale acestor opțiuni electorale clar conturate din 2025, pentru viitorul țării.
Alegerile de acum sunt comparabile ca importanță cu alegerile prezidențiale din 1996 și cu cele din 2004, care au decis, fiecare în parte, direcția strategică a României în momente cruciale ale istorie noastre recente, în etapa tranziției postcomuniste tulburi a anilor ‘90, respectiv la momentul integrării în NATO și UE, când începuse deja „oboseala extinderii” în Vest și când orice s-ar fi putut întâmpla în perioada de ratificare a Tratatului de Aderare a României la UE, dacă Bucureștiul ar fi călcat strâmb.
...Am explicat atunci, la început de ianuarie, că, spre deosebire de alegerile din 2004, când Adrian Năstase vorbea de cele „două Românii” (mai târziu avea să scrie și o carte cu titlul acesta), avem de data aceasta, destul de clar conturate ca modele de cultură politică, trei Românii politice. Acestea vor avea cuvântul duminică. Cele trei Românii politice se vor întâlni (sau se vor despărți?) duminică la urne pentru o generație de acum înainte, măsurându-și ponderea în societatea românească. Creuzetul politc al societății românești va cataliza în alegerile de duminică cea mai imprevizibilă și periculoasă „reacție chimică” a celor trei elemente cu proprietăți distincte, în care rezultatul poate fi exploziv sau unificator.
Să le revedem, pe scurt. România partidelor tradiționale (din care se evidențiază de departe PSD, exponentul principal al Sistemului politic din 1990 încoace), o opțiune a stagnării politice, corupției și mediocrității politico-administrative (dar, totuși, una care ne-ar menține în NATO, UE și pe linia generală de până acum, fără să schimbe însă nimic), România izolaționistă sau chiar antioccidentală ori pro-rusă, radicalizată, naționalistă, puternic frustrată, protecționistă, xenofobă, cu potențial violent (ei își spun, greșit, „suveranistă”, dar candidatul și partidele încolonate promovează o politică ce ar echivala cu o abordare anti-națională și anti-suverană, tocmai prin abandonarea României în mâinile Rusiei), și, în fine, România reformistă, pro-occidentală, onestă, independentă politic de partidele parlamentare, care dorește combaterea corupției din Sistem, dorește schimbări politice substanțiale dar le dorește în interiorul direcției pro-UE și chiar prin intensificarea colaborării și integrării țării în nucleul european și în spațiul civilizațional occidental.
Nu mai e cazul să mai amintesc că aceste trei mari opțiuni sunt reprezentate în alegeri de Crin Antonescu (sistemul politic din ultimii 30 de ani, stagnarea politică, partidele decredibilizate, premierul Ciolacu), George Simion (extremismul izolaționist și xenofob, plin de ură la adresa direcției României, cu o violență nascentă), și Nicușor Dan (dorința de schimbare onestă, de reforme raționale, de aprofundare a apartenenței noastre la Europa occidentală și democratică și la apărarea de influențele hibride ale Rusiei).
Fiecare din cei trei candidați a acționat concret în trecutul său politic pentru a caracteriza perfect cele trei Românii politice. Avem exemple elocvente pentru toți trei, pe care toată lumea le cunoaște. Deci, nu avem niciun dubiu că au fost corect aleși în interiorul acestor trei Românii politice și că acești candidați exprimă fidel, luați în parte, Stagnarea, Ura, respectiv Reformele oneste.
Între „România-Stagnare” (România-Sistem) și „România Izolaționistă” (România antioccidentală) încearcă să se cuibărească, oportunist, un al patrulea candidat cu o anumită relevanță electorală, Victor Ponta. Pe vremuri, se credea Che Guevara, acum se prezintă ca Trump de România. Cu șapcă roșie de trumpist și crose de golf, se pozează sugestiv la clubul Mar-a-Lago, semnalând că aleargă și el pe culoarul aglomerat al trumpiștilor, printre Crin Antonescu și George Simion. Fostul premier și președinte al PSD ia masiv voturi de la primarii rurali și din straturile profunde ale PSD, nemulțumite că partidul nu are candidat „cu carnet PSD” la prezidențiale, pentru prima dată din 1990 încoace. El este, de fapt, pesedistul nr 1 al alegerilor, iar pesedistul nr. 2 este Crin Antonescu. Acest „dottore” al cercetării științifice românești prost nu e, limbaj politic și economic are, limbi străine vorbește, tupeu cât încape, plus o anumită spontaneitate șmecherească, ce le place unora. În același timp, s-a tot fâțâit în ultimele 3-4 luni și pe lângă stafia politică a pro-rusului Georgescu, încercând să ciugulească ceva și din acest bazin electoral mânios. Merge, se pare, spre un 10-12%.
Între „România georgistă” și „România europeană”, vrea neapărat să se facă de râs până la capăt Elena Lasconi, cu o incredibilă prăbușire în penibil în ultimele săptămâni, luptând practic numai pentru a-l bloca pe Nicușor Dan și a-l ajuta pe Crin Antonescu să intre în turul al doilea, respectiv pe Ciolacu să rămână premier. Lucrurile sunt atât de clare la 5-7%, cât îi dau toate sondajele, încât nici nu merită comentat mai mult. Lasconi este primul președinte de partid care va fi izgonit după alegerile prezidențiale, după ce USR i-a retras sprijinul politic acum patru săptămâni (prea târziu pentru a mai avea efecte pe buletinul de vot, dar în același timp foarte clar pentru a indica faptul că nu mai reprezintă voința politică majoritară a USR) însă ea a continuat să candideze împotriva propriului partid și mai ales împotriva opțiunii politice pe care se presupunea că ar fi reprezentat-o pe 8 decembrie, dacă CCR nu ar fi anulat alegerile din 2024. Să nu uităm că Elena Lasconi i-a trimis o scrisoare de un comic involuntar nebun anul trecut președintelui-ales al SUA, Donald Trump, „ca între noi liderii aleși de popor”, plângându-se de abuzurile CCR din România. Dar, firește, este dreptul tuturor celor validați de CCR de a candida iar responsabilitatea de a vota ne revine nouă, alegătorilor.
Acest articol nu este pentru a face predicții despre votul din 4 mai, altele decât că unul din locurile din finală va fi obținut de George Simion, cu un scor în jur de 30-35%, și că al doilea loc din finală va fi disputat la mică diferență de Crin Antonescu și Nicușor Dan, în jur de 20-22%.
O observație pentru cei doi care își dispută locul al doilea. Crin Antonescu, cu ditamai Sistemul în spate și o finanțare de opt ori mai mare, și Nicușor Dan, independentul atacat de Sistem pe toate canalele posibile, sunt la egalitate. Cum este posibil așa ceva? Este cât se poate de semnificativ pentru starea de spirit a societății românești că un candidat care reprezintă o coaliție de trei partide aflate la putere, cu guvernul, cu 3000 de primari, cu AEP care-l atacă pe Nicușor Dan cu prostii, cu toată floarea de sociologi și sondaje, cu toată presa plătită din bani publici și toată administrația statului în spate, este votat doar de jumătate din electoratul celor trei partide de guvernământ. Matematic, PSD, PNL și UDMR au 42% voturi primite la alegerile parlamentare. Doar jumătate, maxim jumătate, merg spre candidatul Coaliției! Cealaltă jumătate se împarte între Victor Ponta (alegătorii pesediști) și Nicușor Dan (alegătorii liberali). Asta spune ceva...
Două din aceste trei Românii politice își vor disputa așadar finala din 18 mai. Una se pare că este deja cunoscută: România furioasă, frustrată la maxim, care urăște puternic direcția pe care a mers țara în ultimele decenii, va ocupa un loc în turul al doilea. Nu sunt toți la fel în această opțiune politică – unii sunt antioccidentali (nu toți), unii sunt extremiști (nu toți), unii sunt ultranaționaliști și xenofobi (nu toți), unii sunt proruși (nu toți), unii sunt anti-UE (nu toți), unii sunt conspiraționiști anti-știință, certați cu școala (nu toți), unii sunt trumpiști și merg cu valul iliberal (nu toți), unii sunt duși cu pluta (nu toți), iar alții nu mai suportă partidele-sistem și pe Ciolacu. Dar toți se întâlnesc sub cupola acestui curent radical-contestatar eterogen.
Al doilea loc în finală va fi ori al României-Stagnare (România-Sistem, România structurilor de partid tradiționale), ori al României oneste, europene, pro-reforme. Diferența între cele două opțiuni va fi probabil de maxim 3-4 procente, adică sub procentajul pe care îl vor obține Victor Ponta sau Elena Lasconi, „pietrele de moară” pe care le cară la gât Crin Antonescu și Nicușor Dan. Oricare va ajunge pe locul 3 și va pierde finala va putea da vina pe locurile 4 sau 5 și va spune că a fost blocat de încrâncenarea cu care candidații care îi urăsc literalmente (Ponta pe Antonescu, respectiv Lasconi pe Nicușor Dan) au aglomerat inutil culoarul electoral respectiv.
Urmează trei zile de dezbateri televizate. Nu știu dacă dezbaterile vor fi decisive (de obicei, nu sunt), dar vor conta în mobilizarea celor trei Românii politice la vot.
Ca de obicei, cine va stârni valul de emoție (negativă sau pozitivă) cel mai bine conturat în ultimele zile de campanie va mai putea crește 2-3 procente, luate de obicei de la nehotărâți. Aceste procente vor înclina balanța.
Dincolo de victorie sau înfrângere, de procentele pe care le anticipăm corect sau greșit, să nu uităm de semnificațiile paradigmatice ale celor trei Românii politice și de consecințele pe care le va avea alegerea uneia sau alteia dintre opțiuni pentru viitorul nostru, probabil pentru 10 ani de acum înainte (2025-2035). Mult după după războiul din Ucraina, după Trump, după Putin, poate și după războiul din Asia (Taiwan), adică într-o nouă ordine mondială...
Pe vremuri, o generație înseamna 20-25 de ani, practic procesul de formare a unei cohorte și de așezare a ei în viață. Astăzi, timpul aleargă mult mai repede. Zece ani înseamnă astăzi, la accelerarea socială, politică și tehnologică actuală, o generație. Etapele istorice se succed cu o viteză mult crescută, dar totuși marchează viețile oamenilor pe timp îndelungat.
Gândiți-vă bine ce fel de om vreți să avem în fruntea statului român, căci așa ne va fi viața politică, cu toate consecințele economice, sociale, culturale și educaționale care decurg din ea! Președintele nu conduce efectiv și nu ia decizii executive majore, dar Președintele dă tonul.
Se încarcă comentariile...
