Ce au în comun psihologii cu bişniţarii sau asistentele TV?

Răspunsul e simplu. Nu sunt meserii. Nu te enerva, că n-o spun peiorativ, dar nici una dintre ele nu este în Codul Muncii. Mai exact meseria de „psiholog” nu mai există în COR fiind radiată de către Ministerul Muncii.

Probabil mulţi dintre voi o să-mi spuneţi că-i bine. Oricum la griji, probleme şi tristeţe românul se duce la preot-vrăjitoare-nuntă de manelişti-medic (în această ordine) pentru a-şi alina suferinţa. Psihologul e ceva demn de filmele americane la care ştim de la bunici că te duci când ai dat „în benga”.

Prin radierea meseriei de psiholog nu dispare profesia, ci latura care-ţi aduce bani, conform unor discuţii cu psihologi şi date adunate de pe blogurile acestora (precum Cristian Opariuc-Dan). Majoritatea-s de acord că se doreşte specializarea oamenilor pe diferite ramuri ale psihologiei, iar pe site-ul Colegiului Psihologilor din România (COPSI) se menţionează că măsura este foarte bună pentru că mulţi psihologi „fac mai mult decât trebuie” (am parafrazat). Ce uită Colegiul Psihologilor să spună este că în România angajatorul exploatează de cele mai multe ori angajatul. În orice domeniu. Dacă te-ai angajat dulgher, dar ţi se cere să faci şi cafele şi să xeroxezi foi, o să faci şi asta pentru că „trebuie”. La fel se-ntâmplă şi-n cazul psihologilor „prea munciţi”. Cumva din grijă pentru psihologi COPSI le-a făcut mai mult rău. Unde mai pui că-s „meseriaşi” în psihologie de 10-20 de ani care acum neavând specializare sunt practic buni de împărţit pliante pe stradă.

Ca să dau un exemplu mai uşor de înţeles e ca şi cum ar radia meseria de „jurnalist” pentru specializări în domeniu „jurnalism sportiv/economic/politic/ş.a.m.d.”. Fără specializare n-ai putea lucra nici măcar la cel mai scârbovnic tabloid. Şi asta nu-i neapărat ceva rău dacă...

... nu ar costa mii de euro. Anual psihologii plătesc bani grei către COPSI doar pentru a exista. E ca şi cum eu aş da bani anual Clubului Român de Presă pentru a putea să mă numesc jurnalist. Şi nu vă imaginaţi că de taxele alea plătite psihologii trec printr-un filtru fin astfel încât tu, beneficiarul, să fii sigur că psihologul la care mergi nu e ţăcănit. Sunt pur şi simplu taxe birocratice gândite astfel încât să îngroaşe nişte buzunare.

Din păcate, până la această oră psihologii afectaţi de geniul Rovanei Plumb şi avariţia COPSI n-au reacţionat şi nu se anunţă de vreun protest pentru că n-ai şti în faţa cărei clădiri să te aşezi. O să fie trist să vedem oameni cu facultate dând sfaturi în presă nevestelor disperate şi impotenţilor la rubrica „Tu întrebi, psihologul răspunde”.