Băsescu, preşedintele-torpilator

Coabitarea originară a lui Traian Băsescu a devenit iarăşi subiectul principal după ce a devenit evident pentru toată lumea că personajului îi place doar coabitarea celorlalţi, în timp ce el nu are de gând să adopte acest comportament faţă de nimeni. În schimb, preşedintele - jucător a devenit preşedintele - torpilator, o ecuaţie care înseamnă iscarea de conflicte permanente în decontul României.

Aşadar, în timp ce premierul Victor Ponta stabileşte parteneriate strategice pentru România în lumea largă şi în Europa, Băsescu face conferinţe de presă cu menirea de a-i convinge pe partenerii străini, dar şi populaţia, că ne scufundăm. O tehnică marinărească de speriat căpitănia portului pentru a le arăta tuturor ce important e marinarul care se luptă cu taifunul altfel imaginar. Paharul cu apă în care Băsescu stârneşte furtuni este însă imaginea României, pentru că în joc sunt şansele acestei ţări la câştigarea unui statut de membru important al comunităţii internaţionale. Asemenea aspiraţii sunt însă străine Cotroceniului pentru că înseamnă, din punct de vedere public, invalidarea politicii de ogradă duse de guvernele portocalii.

Dacă nu va exista un război, un duşman, o ameninţare, mişcarea din jurul lui Băsescu nu va clinti nici măcar colbul din drum. Şi atunci inventarea unor duşmani spectrali, a unor fantome, a unor pericole catastrofale, reprezintă ultima şi singura recuzită publică a Cotroceniului. 

Aşa încât totul este rău, vizitele în China, Rusia, Germania, Spania, totul este aruncat cu duşmănie în derizoriu pentru a arăta că nimic nu contează, numai declaraţiile de război ale cazarmei de la Cotroceni, devenită inutilă pe timp de pace şi de reconstrucţie. Şi atunci, singura soluţie de revitalizare este inventarea unui nou război, pentru ca toporişca prezidenţială să fie iarăşi băgată în seamă. Cu toporul nu poţi face nici agricultură, nici imagine externă, nici nu are valenţa de a atrage investitorii. Aşadar, pentru a construi ceva în România şi pentru România, Băsescu este perfect inutil. Pacea este cea mai mare ameninţare pentru personalităţile conflictuale. Şi tocmai de aceea, la intervale regulate, în funcţie de interesele electorale şi politice, Băsescu reapare ca ultimul mohican, gata să lupte pentru cauze inventate, pentru a da foc corabiei România, singura şansă de a se remarca profesional ca şi războinic. O logică în care bătălia este singurul sens şi unica preocupare. O viziune de căpetenie de trib care îşi face în fiecare seară socoteala violenţelor de peste zi. În niciun caz o atitudine de preşedinte al unei ţări normale care aspiră la respect şi bunăstare.

Ce să te faci cu un soldat care şi-a ratat cariera şi e incapabil să gândească pe timp de pace? Izolarea şi abandonarea lui este singura soluţie, după ce pericolul public reprezentat de agitarea necontenită a securii războiului este explicat cum se cuvine. Sper doar ca nimeni din afara României să nu-l mai ia în serios pe Traian Băsescu, pentru că, dacă te uiţi în gura lui, ai impresia că se prăbuşeşte cerul peste noi pentru că Guvernul duce România în marile cancelarii cu eticheta de ţară normală care vrea să facă treabă. Inadmisibil pentru aspiraţiile de conflict ale Cotroceniului. Exact această nouă prezentare a României reprezintă sfârşitul carierei politice a lui Traian Băsescu. Dacă nu va exista un război, un duşman, o ameninţare, mişcarea din jurul său nu va clinti nici măcar colbul din drum. Şi atunci inventarea unor duşmani spectrali, a unor fantome, a unor pericole catastrofale, reprezintă ultima şi singura recuzită publică a Cotroceniului.