Alegerile: ce eşti, aia votezi

Vom şti ce-ai crescut în aceşti 25 de ani, dar şi ce-ai votat femeie româncă de luni încolo.  Şi vom înţelege dacă pentru România mai există vreo speranţă sau a murit odată cu ultima Elisabeta Rizea din ţara asta.

Cred că mai mult ca oricând, România are nevoie de toate femeile sale, de acelea dintre noi care îşi pot ridica fruntea şi mintea să revendice viitorul. Ele vor face această revendicare nu doar în numele lor, ci în numele tuturor femeilor şi a bărbaţilor care se ascund în trupurile lor şi vor veni să construiască viitorul, dar şi al celor născuţi deja, al căror viitor se joacă zilele acestea la bambilicii politicii româneşti. Poate prea mult feministele din această ţară s-au ascuns şi în loc să-şi aducă aportul curat şi cinstit la binele societăţii şi al oamenilor, s-au ascuns în cafenele, ori în viaţa comodă de dincolo de zidurile relaţiilor lor.  Pentru ca da, poţi fi feministă şi să fii într-o relaţie de lungă durată, frumoasă, să creşti copii şi să educi viitorul lumii în care poate tu nu vei mai fi atunci când el, viitorul va fi fiind deja prezent. 

Zilele acestea, poate şi pe fondul turului I al alegerilor, tur în care două doamne şi-au disputat mai bine sau bizar rolul de lideri ai României, am scris şi am dezbătut intens pe tema feminismului cu interlocutori români de peste tot. Însă ajung să constat că feminismul e înţeles într-un mod oarecum primitiv, nu în conţinutul său, ci în spaimele pe care le-a generat la momentul afirmării sale şi peste care românii n-au trecut. 

Până şi Wikipedia vede în feminism un ansamblu de mişcări care vizează o viaţă ca om pentru femei şi nu o răsturnare vulgară a lumii. Totuşi, pentru că atinge interesele şi ordinea milenară a lumii, mişcarea feministă încă naşte monştrii de spaime şi respingere. 

Şi totuşi, dacă proporţia e una corectă, iar doamnele în România reprezintă 51% din populaţia ţării, sau pe-aproape, doamnelor nu doar viaţa în România ca perpetuare a speciei şi a naţiei vă revine, dar şi viitorul ei în termeni de calitate şi perspective. 

Nu vă îndemn să mergeţi la vot. Cred că sunteţi sătule de asta. Nu vă îndemn să răsturnaţi ordinea în familii şi să vă obligaţi soţii să fie mai atenţi la nevoile voastre. Ştiţi voi mai bine ce şi cum vă place. Însă priviţi atente la lumea din jur, aşa cum poate n-aţi făcut-o în ultimii 25 de ani şi judecaţi cu toate simţurile şi raţiunea de pedagogi înăscuţi ce sunteţi, doamnelor. 

Dacă în ultimii 25 de ani femeile din România şi-ar fi înţeles menirea şi ar fi fost prezente în viaţa societăţii ăsteia, orcii care ne târâie în mocirla lipsei lor de educaţie,  moralitate şi perspective n-ar fi avut nici o şansă. Pentru că tu, româncă nu-ţi educi fii să mintă, să fure şi să trădeze. Nu pot crede că este vreo mamă adevărată în ţara asta care să îşi înveţe fii că e bine să fie nişte nemernici. Cu toate acestea noi femeile şi mamele din ţara asta am acceptat ca nişte oameni de acest fel să ne fie lideri, şefi, n-am corectat deviaţiile de comportament ale fiilor, fiicelor şi ale soţilor noştri. Ne-am complăcut în manelizarea ieftină şi în loc să transmitem valori, ne-am zis că ”e bine şi aşa”, sau, şi mai grav că schimbarea va veni de la sine. 

Dacă România e un trup muribund, un amalgam de indivizi dezorientaţi şi fără principii e pentru că fermentul social care e femeia şi mişcările care ar trebui s-o însoţească au lipsit ori nu s-au simţit în viaţa naţiei ăsteia nici în învăţământ, nici în politică şi nici pe străzile noastre. 

Poate e vremea ca acum să înţelegem că principiile şi valorile nu sunt mofturi şi că nu putem permite nimănui să ni le ia ori să ni le siluiască. Nu putem permite unor fii ai noştri, preoţi să încalce valorile spirituale cu care i-am crescut noi, femei românce dacă astfel i-am crescut. Şi nu pot scăpa nesancţionaţi. Poate e vremea să înţelegem noi, româncele, că un fiu mincinos nu are milă faţă de părinţi. Ori dacă lucrurile stau astfel nu are cum să iubească o naţie şi să facă ceea ce e bine pentru ea. Poate e vremea să înţelegem că primele apărătoare ale viitorului românilor suntem noi, femeile pentru că noi educăm copii, noi stabilim seturi de valori şi principii pe care le dăm mai departe şi tot noi ar trebui să le şi apărăm.

Nu ştiu şi nu vreau să îţi spun cum şi ce să votezi duminică, femeie româncă, jumătate plus unu din genul acestei ţări. Aş vrea doar să te opreşti în dreptul tău şi să alegi în funcţie de valorile pe care le dai mai departe copiilor tăi. Minciună, prostituţie morală şi spirituală, vulgaritate, obrăznicie şi mercantilism le insufli fiilor tăi? Aşa să fie şi alegerile tale pentru viitorul nostru. Dacă însă predai copiilor tăi valori morale, respect, modestie, generozitate, aşa să alegi, chiar dacă asta înseamnă să alegi acum ”răul cel mai mic”. Vom şti ce-ai crescut şi ce-ai votat femeie româncă de luni încolo.