6 august 1945 - ziua când lumea a intrat în era atomică

Un student din Mumbai participă la o ceremonie de comemorare a 68 de ani de la lansarea bombelor atomice asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, pe 6 august 2013 FOTO Reuters

În dimineaţa zilei de 6 august 1945, un bombardier B-29 (denumit „Enola Gay”, după numele mamei pilotului, colonelul Paul W. Tibetts) lansa deasupra oraşului Hiroshima prima bombă atomică din istorie.

Hiroshima era un oraş cu o importanţă semnificativă din punct de vedere industrial şi militar. Fusese ocolit de bombardamentele strategice cu bună ştiinţă, fiind considerat o potenţială ţintă pentru a se evalua nivelul de distrugere la care poate ajunge bomba atomică.

După un zbor de 43 de secunde prin aer, bomba a explodat la o înălţime de 600 de metri deasupra oraşului, ratând ţinta  cu aproximativ 240 de metri datorită vântului puternic. Deflagraţia a avut loc deasupra unui spital, Shima, devenit „ground zero”. Distrugerile au fost totale pe o rază de 1,5 km, cu incendii pe o suprafaţă de 11 km², circa 12 km² din oraş devenind una cu pământul. Autorităţile japoneze au estimat că 69% din clădirile oraşului au fost distruse. Pierderile în vieţi omeneşti au ajuns la 80 000 (30% din populaţia oraşului), dintre care 20 000 de militari. Un amănunt: în atac şi-au pierdut viaţa şi 12 piloţi americani, aflaţi în tranzit către un lagăr de prizonieri.

De atunci şi până astăzi, opiniile pro şi contra au născut numeroase polemici. A fost sau nu justificat, cel puţin din punct de vedere militar, acest atac?  Unii susţin că a fost singura modalitate de a salva vieţile soldaţilor americani. Pentru invazia insulelor arhipelagului nipon se estimează că şi-ar fi putut pierde viaţa aproximativ 500 000 de militari, opinie împărtăşită în memoriile sale de preşedintele american Harry Truman. În plus, se argumentează că japonezii ar fi opus o rezistenţă înverşunată: 99% din apărătorii din Iwo Jima au murit; din cei 117 000 de soldaţi japonezi din Okinawa pierderile s-au ridicat la 94%. Ultimii soldaţi japonezi au depus armele în...noiembrie 1949.

Pe de altă parte, cei care au considerat bombardamentele atomice inutile, printre care se numără experţi militari şi fostul preşedinte american Herbert Hoover, afirmă că acest atac nu a fost altceva decât o extensie a bombardamentelor convenţionale, care ar fi putut doar ele - dublate de o blocadă maritimă - să ducă la capitularea Japoniei.

Indiferent de opinii, din 6 august 1945 lumea s-a schimbat, iar ameninţarea nucleară, chiar dacă s-a estompat după tensiunile de la începutul anilor '60, e o constantă în politica mondială.