Articole scrise de Florentina Tone

„E fantastic să începi Festivalul cu cea pe care o putem numi cea mai mare orchestră a lumii, care cântă Simfonia a IX-a acum, când sunt atâtea probleme în Europa. Aştept cu nerăbdare acest concert şi Festivalul în ansamblul său“. Lawrence Foster, la...

...căci e pregnantă senzaţia – evaluând oamenii, cifrele şi proiectele asociate – că Festivalul Enescu creşte, creşte, că te poţi bucura de atmosfera şi de energia lui şi dacă nu eşti, la propriu, în Sala Palatului şi la Ateneu, ci în alte săli, în a...

...ascult Andantino cantabile din Sonata enesciană nr. 2 în do major pentru pian şi violoncel şi Fata cu părul bălai a lui Debussy, în aula Palatului Cantacuzino, şi mă declar fericită....

Vă spun doar atât: nu mă cautaţi toamna asta pe-acasă. N-o să mă găsiţi. O să mă găsiţi în schimb, seri la rândul, la Ateneul Român – într-atât de impresionantă, de îmbucurătoare e lista invitaţilor. Iată: Anna Fedorova, Mischa Maisky, Valeriy Sokolo...

Nicicând în istoria Concursului Internaţional George Enescu nu s-a întâmplat ca patru violoncelişti – nu trei, cum e cutuma – să intre în finală. Decizia de anul acesta trimite, desigur, la calităţile extraordinare ale finaliştilor şi la nivelul arti...

Câştigător al Concursului Internaţional „George Enescu”, secţiunea Pian, în 2014, Josu de Solaun (36 de ani) s-a întors în România ca să deschidă ediţia de anul acesta a competiţiei, desfăşurată în perioada 1-23 septembrie la Bucureşti....

În anul în care comemorăm opt decenii de la dispariţia Reginei Maria, dar mai cu seamă în anul în care se împlineşte un secol de la facerea României Mari, „Historia Special” se opreşte, cu numeroase detalii, asupra activităţii suveranei în timpul Pri...

Nu ştiu să scriu despre lucruri triste. Nu pot, nu vreau, nu ştiu. Eu scriu despre lumină, despre entuziasm, despre emoţii care încălzesc inimi şi despre oameni buni – ca şi când toţi oamenii ar fi buni, ca şi când numai acestea ar fi lucrurile care ...

Regele Mihai I s-a născut la Castelul Foişor din Sinaia în ziua de 25 octombrie 1921, ca Principe al României. S-a stins din viaţă la 5 decembrie 2017, la reşedinţa sa din Elveţia – în chiar anul în care se împlinesc nouă decenii de la urcarea sa pe ...

Să asculţi „Şeherezada” cu inima în palmă, cu inima în gât. Asta nu se poate întâmpla decât atunci când cântă Orchestra Filarmonică din München condusă de Valery Gergiev. Iar mie îmi vine să-i sărut mâna stângă dirijorului acestuia – mâna aceea care ...

Nu mă întrebaţi când s-au întâmplat istoriile de mai jos – n-aş şti să vă mai spun. În mintea mea e un buchet de scene bucuroase şi emoţii, sprâncene ridicate, uimite, intrigate. Şi, în definitiv, datele sunt primele care se uită. Rămâne povestea, ră...

9 septembrie a fost un maraton muzical, mi-l amintesc, început la Sala Radio, cu vioara emoţionantă, străvezie, a lui Dmitry Sitkovetsky, şi sfârşit cu un Bruckner – Simfonia a IV-a „Romantica” – plin de viaţă, de corp, în interpretarea minunatei Mün...

Khatia Buniatishvili cântă la pian dumnezeieşte. Şi-atât să ştiţi, şi e suficient în pregătirea, în aşteptarea concertului de sâmbătă, în cadrul Festivalului Enescu....

Desigur, fiecare artist se cântă pe sine – dar senzaţia asta e cu atât mai pregnantă dacă îl asculţi pe Valentin Răduţiu. Laureat al Concursului Enescu în anul 2011, Valentin cântă Concertul nr. 1 pentru violoncel şi orchestră de Şostakovici – şi int...

Vi le-amintiţi? Erau dramatice. Şi, pe alocuri, stârneau teamă. Dar şi un soi de dependenţă greu de lecuit. Marea Morevna, Finist Şoimanul, Coşcei cel făr’ de moarte. Şi-aveau un ton anume, un fir, un aer – un ceva separator; într-un cuvânt, erau inc...

Anna Pavlova era deja o balerină cunoscută a Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg atunci când Mihail Fokin a creat pentru ea, în anul 1905, solo-ul „Moartea lebedei“, pe muzică din „Carnavalul animalelor“ de Camille Saint-Saëns. Iar baletul acest...

„Numai pentru concertul din seara asta şi pentru cel de-aseară [despre „Oedipe” e vorba], abonamentul la Festival îşi merită toţi banii”, zice, cu ochi sclipitori, doamna de lângă mine. E duminică, 3 septembrie, Joshua Bell şi Academy of St Martin in...

Mâna destinului, pe ecranul uriaş al Sălii Palatului. Mâna unui solist, în trecere, pe braţul unuia dintre violoniştii London Philharmonic Orchestra. Mâna lui Vladimir Jurowski deasupra tuturor – şi, la final, mâinile amândouă, ridicând în aer caietu...

„Solidaritate” e un cuvânt care s-a auzit des la Bruxelles în după-amiaza zilei de 21 iunie, în timpul unei conferinţe la nivel înalt, organizată la iniţiativa (şi cu găzduirea) Parlamentului European – conferinţă la care au participat peste 700 de p...

„Cea mai puternică amintire legată de violoncel nu e nici măcar una plăcută... Aveam vreo 6 ani şi ţineam în spate violoncelul, într-o husă din aceea uşoară, dar căram şi nişte lucruri în ambele mâini: un scaun de maşină, cred, şi mai aveam şi un scă...

Nici măcar nu-mi amintesc ce făceam eu la 16 ani – nimic ieşit din comun, asta e cert. Dumneavoastră ce făceaţi la vârsta asta? Vă spun eu ce face Donghyun Kim: cântă Concertul pentru vioară în re major op. 61 al lui Ludwig van Beethoven şi şlefuieşt...

Acesta va rămâne în istoria mea muzicală drept recitalul la care am ajuns întâmplător, după o zi lungă, foarte lungă, şi de la care am plecat verbalizând o dorinţă mai veche: vreau şi eu, în viaţa asta, să cânt la violoncel....

Să fie pianistul Mihai Ritivoiu, care atacă bucuros, cu zvâc, partitura, de parcă nişte nişte muguri s-ar desface aievea, cu forţă şi cu chef de viaţă, în faţa spectatorilor din Sala Mare a Ateneului Român? Sau dialogul vesel, continuu, dintre vioară...

Ştiţi deja: pe 3 septembrie începe bucuria, ediţia de anul acesta a Concursului Enescu, iar Ateneul Român a strâns ieri în braţele sale generoase sumedenie de oameni care-o aşteaptă.

Ateneul Român, 15 septembrie, puţin după ora 17:00. La soare te poţi uita, dar la David Garrett ba. Da, şi pentru că e frumos de pică (sau pici tu, cea care te uiţi), dar mai ales pentru că în spatele capului cu păr blond e un reflector puternic, răs...

În ultimele zeci de secunde ale Simfoniei nr. 4 de Şostakovici, interpretate de Berliner Philharmoniker sub bagheta lui Sir Simon Rattle, ai senzaţia că în faţa ochilor tăi se construieşte cu acribie, cu migală, o pânză străvezie de sunete; finalul a...

„Tot frumos e!”, exclamă cu entuziasm doamna în rochie albastră, de pe scaunul de lângă mine, atunci când Zubin Mehta, sprijinindu-se într-un baston negru, intră pe scena Sălii Palatului. Am fost deja anunţaţi că Maestrul va dirija stând pe scaun: a ...

Grozav mod de a începe Festivalul, cu Rapsodia lui Enescu, şi cu un dirijor energic, euforic, gata parcă să se prindă într-o horă imaginară în mijlocul scenei – sau să joace cu foc Căluşarii, în curtea lui Tudor Bălosu....

La Ateneul Român, pe parcursul desfăşurării Concursului Enescu, un personaj anume a stârnit interesul spectatorilor la fel de mult ca şi concurenţii: acordorul Arimune Yamamoto, sosit în ţară la începutul lui septembrie, cu sarcina de a se îngriji de...

Vă spun de pe-acum: paginile care găzduiesc povestea asta n-ar trebui să se numească „Hobby“, ci „Dependenţă“. Pentru că eu, Florentina Ţone, 32 de ani, sunt dependentă de patinajul artistic. Şi de dependenţa asta colorată, veche de vreo 20 de ani, n...

Luni, 9 septembrie, la 17.09 trecute fix sunt în faţa uşii laterale a Ateneului, cea pe care intră în mod normal instrumentiştii – şi, cu prilejul Festivalului Enescu, şi ziariştii. E şi uşa în dreptul căreia au loc zilele astea cele mai îndârjite di...

O frântură din cupola bogat împodobită, învăluită în penumbră, şi un medalion în care scrie mare, cu litere frumoase, „Chimie” – atâta pot să văd dacă ridic privirea. E 4 septembrie, sunt la Ateneul Român şi împart un spaţiu strâmt – de doi metri şi ...

Desigur, Yuja Wang şi Pittsburgh Symphony Orchestra sunt departe de Bucureşti acum: au dat, într-o săptămână şi ceva, alte cinci reprezentaţii, la Paris, Dusseldorf, Frankfurt, Lucerna şi Bonn. Eu, în schimb, n-am uitat încă spectacolul lor din 3 sep...