Articole scrise de Florentina Tone

Desigur, fiecare artist se cântă pe sine – dar senzaţia asta e cu atât mai pregnantă dacă îl asculţi pe Valentin Răduţiu. Laureat al Concursului Enescu în anul 2011, Valentin cântă Concertul nr. 1 pentru violoncel şi orchestră de Şostakovici – şi int...

Vi le-amintiţi? Erau dramatice. Şi, pe alocuri, stârneau teamă. Dar şi un soi de dependenţă greu de lecuit. Marea Morevna, Finist Şoimanul, Coşcei cel făr’ de moarte. Şi-aveau un ton anume, un fir, un aer – un ceva separator; într-un cuvânt, erau inc...

Anna Pavlova era deja o balerină cunoscută a Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg atunci când Mihail Fokin a creat pentru ea, în anul 1905, solo-ul „Moartea lebedei“, pe muzică din „Carnavalul animalelor“ de Camille Saint-Saëns. Iar baletul acest...

„Numai pentru concertul din seara asta şi pentru cel de-aseară [despre „Oedipe” e vorba], abonamentul la Festival îşi merită toţi banii”, zice, cu ochi sclipitori, doamna de lângă mine. E duminică, 3 septembrie, Joshua Bell şi Academy of St Martin in...

Mâna destinului, pe ecranul uriaş al Sălii Palatului. Mâna unui solist, în trecere, pe braţul unuia dintre violoniştii London Philharmonic Orchestra. Mâna lui Vladimir Jurowski deasupra tuturor – şi, la final, mâinile amândouă, ridicând în aer caietu...

„Solidaritate” e un cuvânt care s-a auzit des la Bruxelles în după-amiaza zilei de 21 iunie, în timpul unei conferinţe la nivel înalt, organizată la iniţiativa (şi cu găzduirea) Parlamentului European – conferinţă la care au participat peste 700 de p...

„Cea mai puternică amintire legată de violoncel nu e nici măcar una plăcută... Aveam vreo 6 ani şi ţineam în spate violoncelul, într-o husă din aceea uşoară, dar căram şi nişte lucruri în ambele mâini: un scaun de maşină, cred, şi mai aveam şi un scă...

Nici măcar nu-mi amintesc ce făceam eu la 16 ani – nimic ieşit din comun, asta e cert. Dumneavoastră ce făceaţi la vârsta asta? Vă spun eu ce face Donghyun Kim: cântă Concertul pentru vioară în re major op. 61 al lui Ludwig van Beethoven şi şlefuieşt...

Acesta va rămâne în istoria mea muzicală drept recitalul la care am ajuns întâmplător, după o zi lungă, foarte lungă, şi de la care am plecat verbalizând o dorinţă mai veche: vreau şi eu, în viaţa asta, să cânt la violoncel....

Să fie pianistul Mihai Ritivoiu, care atacă bucuros, cu zvâc, partitura, de parcă nişte nişte muguri s-ar desface aievea, cu forţă şi cu chef de viaţă, în faţa spectatorilor din Sala Mare a Ateneului Român? Sau dialogul vesel, continuu, dintre vioară...

Ştiţi deja: pe 3 septembrie începe bucuria, ediţia de anul acesta a Concursului Enescu, iar Ateneul Român a strâns ieri în braţele sale generoase sumedenie de oameni care-o aşteaptă.

Ateneul Român, 15 septembrie, puţin după ora 17:00. La soare te poţi uita, dar la David Garrett ba. Da, şi pentru că e frumos de pică (sau pici tu, cea care te uiţi), dar mai ales pentru că în spatele capului cu păr blond e un reflector puternic, răs...

În ultimele zeci de secunde ale Simfoniei nr. 4 de Şostakovici, interpretate de Berliner Philharmoniker sub bagheta lui Sir Simon Rattle, ai senzaţia că în faţa ochilor tăi se construieşte cu acribie, cu migală, o pânză străvezie de sunete; finalul a...

„Tot frumos e!”, exclamă cu entuziasm doamna în rochie albastră, de pe scaunul de lângă mine, atunci când Zubin Mehta, sprijinindu-se într-un baston negru, intră pe scena Sălii Palatului. Am fost deja anunţaţi că Maestrul va dirija stând pe scaun: a ...

Grozav mod de a începe Festivalul, cu Rapsodia lui Enescu, şi cu un dirijor energic, euforic, gata parcă să se prindă într-o horă imaginară în mijlocul scenei – sau să joace cu foc Căluşarii, în curtea lui Tudor Bălosu....

La Ateneul Român, pe parcursul desfăşurării Concursului Enescu, un personaj anume a stârnit interesul spectatorilor la fel de mult ca şi concurenţii: acordorul Arimune Yamamoto, sosit în ţară la începutul lui septembrie, cu sarcina de a se îngriji de...

Vă spun de pe-acum: paginile care găzduiesc povestea asta n-ar trebui să se numească „Hobby“, ci „Dependenţă“. Pentru că eu, Florentina Ţone, 32 de ani, sunt dependentă de patinajul artistic. Şi de dependenţa asta colorată, veche de vreo 20 de ani, n...

Luni, 9 septembrie, la 17.09 trecute fix sunt în faţa uşii laterale a Ateneului, cea pe care intră în mod normal instrumentiştii – şi, cu prilejul Festivalului Enescu, şi ziariştii. E şi uşa în dreptul căreia au loc zilele astea cele mai îndârjite di...

O frântură din cupola bogat împodobită, învăluită în penumbră, şi un medalion în care scrie mare, cu litere frumoase, „Chimie” – atâta pot să văd dacă ridic privirea. E 4 septembrie, sunt la Ateneul Român şi împart un spaţiu strâmt – de doi metri şi ...

Desigur, Yuja Wang şi Pittsburgh Symphony Orchestra sunt departe de Bucureşti acum: au dat, într-o săptămână şi ceva, alte cinci reprezentaţii, la Paris, Dusseldorf, Frankfurt, Lucerna şi Bonn. Eu, în schimb, n-am uitat încă spectacolul lor din 3 sep...

„Iubiţi muzica?” Tânăra înaltă, frumoasă, îmbrăcată într-o rochie lungă, înflorată, mă fixează cu ochi mari, albaştri. Interogaţia scurtă, clară, fără echivoc, umple spaţiul dintre noi şi cere un răspuns rapid. Îngaim un răspuns neconvingător: „...că...

În 40 de pagini de revistă, Ion Cristoiu realizează o reconstituire detaliată a unui moment crucial pentru Mişcarea Legionară: procesul de la Turnu Severin, din mai 1925, în urma căruia Corneliu Zelea Codreanu e achitat, deşi împuşcase mortal un om ş...

Uneia ca mine, născută la începutul anilor ’80, Ecaterina Teodoroiu nu-i spune nimic; sau prea puţin. Ştiu atât, de la orele de istorie de după Revoluţie: a fost o fată care a luptat în Primul Război Mondial şi care-a murit pe câmpul de bătălie. O er...

Nu mai ştiu când se întâmpla povestea asta – dacă era înainte de ’89 sau la puţină vreme după – dar ştiu că primisem în ziua de salariu a mamei şi a tatei, profesori la şcoala din Jirlău (Brăila), trei Tudori verzi şi foşnitori....

Nu ştiu câţi ani aveam când a intrat cuvântul ăsta, „transformator”, în vocabularul meu. Ştiu însă altceva: că folosirea lui era însoţită de un mare, mare sentiment de frustrare. „A căzut transformatorul” – adică gata, nu mai e curent în colţul nostr...

Mare lucru din copilărie nu-mi mai amintesc; dar, curioasă treabă, despre Revoluţie mi-au rămas destule în minte. Revoluţia de la Jirlău, să ne înţelegem, nu cea de la televizor; revoluţia dintr-un sat din judeţul Brăila....

Nu, nu despre Revoluţie e vorba aici; e prea devreme pentru asta şi, de fapt, o mai fi ceva de zis? Să facem, cu voia Dumneavoastră, un salt în timp; dar nu în viitor. E toamnă; şi nu orice toamnă: e toamna lui 1939. Germania a invadat Polonia, a înc...