Articole scrise de Deutsche Welle

Cum îi atrag tinerii ruşi de partea lor pe părinţii care justifică războiul Rusiei împotriva Ucrainei? Ruşii relatează despre dezbaterile aprinse care au loc în familiile lor.

Cuvântul pe buzele românilor este azi solidaritatea. O stare de spirit pe care până mai ieri nu o bănuiam. Am stat de vorbă cu trei intelectuali despre cum priveşte mediul academic războiul şi dramele refugiaţilor.

Războiul de agresiune declanşat în Ucraina de regimul Putin are puţine şanse de a se încheia în curând. Şi încă şi mai puţine, de a se termina pe cale negociată.

Profesorul moldoveano-american Vladimir Solonari de la University of Central Florida din SUA crede că dacă Odessa va ajunge în mâinile ruşilor, Republica Moldova ar putea cădea la rândul ei.

Indiferent ce face preşedintele rus Putin, fostul cancelar german Gerhard Schröder este de partea lui. Opinia publică nu înţelege ce se întâmplă, indignarea membrilor SPD creşte. O despărţire se prefigurează.

Există şi arme de ultimă generaţie mai redutabile decât orice armă nucleară tactică, decât orice dronă, bombă, avion pe bază de tehnologie stealth, decât orice tun, rachetă antiaeriană sau sistem antibalistic.

După lungi ezitări şi respingeri privind livrările de arme pentru Ucraina, guvernul german a decis sâmbăta trecută să trimită totuşi armament acestei ţări atacate de Rusia. Acum urmează noi livrări.

În primele şase zile de război în Ucraina, Moldova a primit aproximativ o sută de mii de refugiaţi ucraineni. Mai mult de jumătate dintre ei au rămas în Moldova. Ceilalţi au ieşit prin România în Europa.

Niciodată Europa nu a renunţat atât de uşor la principii politice fundamentale şi la tradiţii ideologice ca acum. UE pare a se afla în faţa unei uimitoare renaşteri.

În România, cinismul naţionaliştilor creşte odată cu nenorocirile provocate de război în Ucraina iar echivocul politic se accentuează.

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a ordonat trecerea în stare de alarmă a "forţelor de descurajare" nucleară. Între timp, Ucraina a acceptat oferta de dialog a Rusiei, iar Germania a decis sa livreze arme Ucrainei.

Rămânând împreună cu familia la Kiev, oraş care a respins tentativele de infiltrare ruseşti, Zelenski manifestă un curaj de care fostul preşedinte afgan Ghani n-a fost în stare.

Marele război a izbucnit. Rusia a invadat Ucraina. Această catastrofă putea fi prevenită, dacă Occidentul nu ar fi închis ochii deja din 2014.

Ce e de făcut în reacţie la războiul de agresiune declanşat total nejustificat de o Rusie condusă de un dictator de tip fascist în baza unor delirante acuze (de imaginar neonazism şi de agresiune NATO) adresate Ucrainei?

Ameninţarea de la graniţa cu Ucraina a dus la creşterea încrederii în NATO, la cote nemaiatinse din perioada entuziasmului aderării. Dar pe fondul fricii de război creşte şi naţionalismul şi teama de o recesiune.

Liderul de la Kremlin a pus sub semnul întrebării independenţa Ucrainei, trimiţând trupe în Doneţk şi Luhansk. Dacă Europa tolerează asta, un mare război devine inevitabil.

Nu doar libertatea Ucrainei e în joc. Şi în ţările NATO s-au erodat grav valorile liberale, baza şi forţa democraţiilor apusene. Le distruge mişcarea woke şi cultura anulării, atacându-le din stânga spectrului politic.

Utilizarea de mercenari, atacuri cibernetice, dezinformare ţintită: în Ucraina, Rusia nu se mai bazează doar pe strategia războiului clasic.

La Bucureşti este aşteptată decizia miniştrilor Apărării din NATO de trimitere a celor 1000 de militari sub comandă franceză. Instituţiile de forţă autohtone se mobilizează pentru situaţia în care Rusia devine agresivă.

Nu Putin e problema, ci vestul, delirul liderilor apuseni trăind în toxică dependenţă de dictatori, ca victimele terorizate faţă de bătăuşii ce-şi prefac căsniciile în teren de bullying, căci beneficiază de înţelegere.

Departamentul de Stat al SUA a cerut cetăţenilor americani să plece imediat „pe căi comerciale sau private” din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Numărătoarea inversă până la Conferinţa de Securitate de la München începe cu raportul de securitate. Anul acesta, documentul vorbeşte despre neputinţă, percepţia ameninţărilor şi crize reale.

Europa exportă de ani buni deşeuri ilegale: o afacere de miliarde. Natura nu este singura care are de suferit. Bucureştiul se îneacă în poluare, şi pentru că la marginea oraşului se ard ilegal deşeuri. Iar acestea provin şi din Germania.

Liderii NATO au dat mesaje puternice în România, în vreme ce Rusia agită apele nu doar în Marea Neagră ci şi în ţară prin mesajele tendenţioase ale ambasadorului Moscovei la Bucureşti.

În SUA, cancelarul Scholz a dat din colţ în colţ. Politica lui rusă e imposibil de explicat. Cum o văd intelectuali ca scriitorii Bernard-Henry Levy, Herta Müller şi colega ei Svetlana Alexievici? Ca una de ruşine.

Guvernul german respinge cererile Ucrainei de a-i livra armament. În motivaţie susţine că nu livrează din principiu arme în regiuni de criză. Dar faptele arată că acest principiu a fost ignorat în repetate rânduri.

Liderii AUR rămân rudimentari, iar atunci când nu mai au argumente, folosesc invectiva, minciuna, forţa şi pumnul. Lumea lor e mică, dar se poate dilata cu uşurinţă, dacă AUR e lăsat să meargă mai departe.

USR decide dacă este de acord cu programul de reforme propus de Dacian Cioloş, care condiţionează rămânerea sa în funcţie de punerea în aplicare a programului, pe baza căruia a fost, de altfel, ales lider al USR.

Politicieni şi diverse organizaţii din Germania au luat apărarea postului Deutsche Welle, după ce autorităţile ruse au ordonat închiderea biroului DW de la Moscova şi retragerea licenţei de emisie.

„Ceea ce se întâmplă la Marea Neagră nu rămâne în Marea Neagră”, a spus ministrul de Externe Bogdan Aurescu, după ce Rusia a anunţat exerciţii de amploare în Marea Mediterană.

În timp ce Amnesty International crede că Israelul ar practica ”apartheid” în tratamentul aplicat arabilor Ţării Sfinte, statul evreu acuză ONG-ul de antisemitism. Unul, evident, de stânga. De partea cui e dreptatea?

PSD face agenda guvernamentală, miniştrii social-democraţi sunt cei care vorbesc în numele executivului de mai multe ori pe săptămână, cele mai multe iniţiative sunt anunţate de şeful PSD.

Lista neagră împotriva presei care incomodează AUR se rostogoleşte în mediul virtual, încurajând linşajul verbal împotriva liderilor de opinie care arată panta periculoasă pe care urcă extremismul acestui partid.