Minunile naturii la Mehedinţi. Unde se află Podul lui Dumnezeu, ridicat de timp deasupra peşterii unde locuia Necuratul
0Multă vreme absentă de pe harta turistică a României, zona de nord a judeţului Mehedinţi atrage tot mai mulţi vizitatori, deşi e complet lipsită de promovare.
Nordul judeţului Mehedinţi este o zonă pretabilă pentru turism de recreere, rural, pentru cicloturism, sporturi extreme precum off-roadul, enduro sau parapanta, dar şi pentru agroturism şi pentru exploatarea unor peşteri. Dincolo de mirajul legendelor care dăinuie în această zonă, turiştii vin aici atraşi de mireasma liliacului şi a frăsinicii, dar şi pentru a admira priveliştea spectaculoasă. Principalele puncte de atracţie sunt oraşul Baia de Aramă şi comunele Ponoarele şi Isverna.
„Ponoarele este perla de nord a Mehedinţiului, o zonă cu multe obiective turistice. Aş aminti mai întâi Podul lui Dumnezeu, lacul Zaton, Peştera Ponoarele, Pădurea de liliac şi Peştera Bulba. Într-un spaţiu restrâns, în 120 de hectare, se găsesc foarte multe obiective turistice de importanţă naţională şi europeană“, spune Dumitru Borloveanu, profesor de limba română, autorul unor lucrări despre această zonă.
MIEL LA PROŢAP ŞI ŢUICĂ DE CIREŞE
Dumitru Borloveanu
Dumitru Borloveanu mai spune că turiştii sunt primiţi cu preparate tradiţionale, specifice zonei de munte, cum ar fi brânza de oaie şi mielul la proţap, udat cu ţuică de cireşe. Din meniul pensiunilor nu lipseşte nici păstrăvul, crescut în păstrăvăriile proprii. „Noi aşteptăm turiştii cu produse tradiţionale, pregătite în restaurantul nostru.
Preparatul principal este păstrăvul, pregătit la grătar ori afumat şi servit în frunze de brad, dar şi muşchiuleţ afumat sau slănină afumată“, spune Laura Martinescu, proprietara unui restaurant din Baia de Aramă. Cei care ajung pentru prima dată în zonă sunt de-a dreptul fascinaţi şi spun că autorităţile ar trebui să facă mai mult pentru promovare. „Totul este absolut fascinant în jur, aproape ireal. Păcat că voi, mehedinţenii, nu ştiţi să exploataţi ceea ce Dumnzeu v-a oferit cu atâta generozitate“, a spus un turist din Bucureşti, în vizită pentru câteva zile la Baia de Aramă.
„Zona mi se pare superbă, mai întâi ceea ce respirăm şi apoi, când te uiţi de jur împrejur, este atât de frumos tot ce vezi. Oamenii îţi zâmbesc şi te salută. Sunt încântată, le recomand tuturor să vină în zonă, să vadă acest loc“, a declarat o altă turistă.
PODUL LUI DUMNEZEU
Punctul de atracţie al zonei îl constituie Podul lui Dumnezeu, unul dintre cele trei poduri naturale existente în lume şi al doilea ca mărime din Europa. Situat în comuna Ponoarele, lângă Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi, este singurul pod natural pe care se poate circula, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.
Există mai multe legende legate de acest pod natural. Se spune că în peştera Ponoarele locuia Necuratul însuşi, ocupându-se liniştit de răutăţile sale. Însă oamenii l-au rugat într-o zi pe Dumnezeu să îi scape de diavol, iar acesta, ascultându-le ruga, a lovit tavanul peşterii, prăbuşindu-l peste intrare. Aghiuţă, priceput, a scăpat prin a doua ieşire a peşterii, agăţându-se cu ghearele de un deal şi formând astfel cele două câmpii denumite astăzi Afrodita şi Cleopatra. Se spune că el veghează asupra oamenilor care vizitează locul, fără a mai putea să-şi reia reşedinţa.
FOTO Peştera de la Podul lui Dumnezeu
O altă variantă a poveştii spune că Sfântul Nicodim căuta cascada ce i s-a arătat în vis şi deasupra căreia voia să construiască o mănăstire. În drumul său, a oprit la Ponoarele, unde a fost, însă, acuzat de furt şi alungat de săteni. Atunci, pentru a putea scăpa, Dumnezeu i-ar fi construit podul care să-i uşureze trecerea, printr-o mişcare arcuită a mâinii. Nicodim a fugit, însă nu fără a lăsa în urma lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apoi şi-ar fi continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind Mănăstirea Tismana. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsă la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lânga ea.
„După ce a ctitorit mănăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici, la Ponoarele, unde a dorit să facă o mănăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim, în momentul în care va ctitori la Ponoarele o mănăstire, vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci, socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, nu au primit cu bucurie această veste. În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşirea din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ“, spune preotul Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.
PĂDUREA DE LILIAC ŞI VIPERA CU CORN
Tot aici, la Ponoarele, turiştii pot vedea pădurea de liliac, cea mai mare rezervaţie botanică de acest gen din România. Se întinde pe 20 de hectare şi se află în apropierea platformei carstice Ponoare, la circa şase kilometri sud-est de oraşul Baia de Aramă din judeţul Mehedinţi. Pădurea este poziţionată la circa 3 kilometri sud de localitatea Ponoarele, între dealurile Băluţei şi Răiculeştilor, de o parte şi de alta a Văii Prislopului.
Pentru a ajunge la pădure pe jos, se poate pleca din centrul comunei, de la şcoală, pe Valea Morilor, urmând firul apei şi urcând apoi pe Dosul Mare până în Valea Prislopului, pe o potecă marcată turistic. În acest traseu pot fi admirate moara Crăcucenilor şi bisericuţa de sub Stei. Deplasarea se poate face şi cu autoturismul, plecând tot din centrul comunei, pe lângă căminul cultural, traversând cătunul Tihoi şi mergând apoi în direcţia Delureni. Influenţa climei submediteraneene a favorizat aici dezvoltarea unei flore specifice: liliacul, frăsinica, vişinul turcesc, mojdreanul, păducelul, cărpiniţa şi laleaua neagră. Şi fauna reprezintă câteva specii rare, ocrotite de lege: vipera cu corn, scorpionul şi broasca ţestoasă.
TRASEE ÎN ZONĂ
Cel mai important traseu amenajat în scop turistic, cu marcaje şi indicatoare, constituie de fapt un circuit al complexului carstic, cu plecare din Ponoarele către sud, cu două ramificaţii ce converg în acelaşi punct, pădurea de liliac, traseul continuându-se spre Băluţa, Cheile Băluţei şi ulterior se ajunge în localitatea Bala; un alt traseu este din Ponoarele, pe Valea Morilor.
Iulia Martinescu
Turiştii pot vizita la Ponoarele şi atelierul de confecţionat ii al Iuliei Martinescu. Aceste obiecte vestimentare ajung în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în Italia, Spania, Elveţia, chiar şi în America. „Lansez o invitaţie directă tuturor locuitorilor României să vină aici, la noi, la Ponoarele. Pot vedea efectiv cum se lucrează o ie“, spune Iulia.
Cum se ajunge la Podul lui Dumnezeu?
Din Târgu Jiu, urmând drumul naţional 67 spre Baia de Aramă (sunt până acolo în jur de 43 de km), se continuă apoi încă 6 km pe acelaşi drum până în comuna Ponoarele, pe raza căreia se află acest pod. Din Băile Herculane, urmând acelaşi drum, dar în direcţia Târgu Jiu, după 56 de km, veţi ajunge la Podul lui Dumnezeu. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 de metri lungime, 13 metri înălţime, 22 de metri lăţime şi 9 metri deschidere.
Pensiuni pe fonduri europene
Dacă în urmă cu zece ani, în zonă nu găseai unde să dormi peste noapte, câţiva întreprinzători, mulţi dintre ei oameni ai locului, au ridicat în ultima perioadă mai multe pensiuni pe fonduri europene, unde turiştii sunt aşteptaţi cu bucate tradiţionale. Soţii Roxana şi Marian Balaci au spart gheaţa şi au deschis în 2015, la Isverna, prima pensiune din localitate, pe fonduri europene.
Pensiunea familiei Balaci din Isverna
Dragostea pentru aceste locuri i-a determinat să pornească afacerea. A fost de bun augur, pentru că la scurtă vreme s-a mai deschis o altă pensiune, tot pe fonduri europene.
„Mândria noastră este că toţi turiştii, când vin aici şi văd zona, se îndrăgostesc iremediabil de aceste locuri. Până la urmă, noi vindem aerul, mâncarea tradiţională şi obiceiurile, pentru că o pensiune poţi să o găseşti oriunde în lumea asta, însă liniştea şi peisajele de aici este mai greu să le găseşti“, spune Marian Balaci.
Dar proiectele familiei Balaci nu se opresc aici: în anul 2015 au reuşit să mai atragă 200.000 de euro fonduri europene, cu care acum ridică la Isverna cel mai mare teren de fotbal cu gazon sintetic (cu vestiare, cu tribună, cu nocturnă) din judeţul Mehedinţi.
Că în zona Baia de Aramă se construieşte masiv ne confirmă Fănică Bunceanu, constructorul care a ridicat în zonă aceste pensiuni pe fonduri europene: „Zona este foarte frumoasă, are potenţial. S-au construit mai multe pensiuni aici. Eu lucrez la a treia pensiune, la terenul de sport şi la stadionul de fotbal. Am avut foarte mult de lucru în ultimii ani“.
CINCI PEŞTERI PE O RAZĂ DE PATRU KILOMETRI
„Suntem în mijlocul naturii şi beneficiem de toate bogăţiile ei. De aici, pe o rază de aproape 4 kilometri sunt cinci peşteri, Balta, Cerna Vîrf, Ponoarele, Isverna şi Grota de la Isverna“, se mândreşte Marian Balaci, proprietarul pensiunii „Steaua Munţilor“. Turiştii pot face drumeţii la toate aceste obiective, dar se pot plimba şi cu căruţa trasă de cai.
Zona este plină de legende, iar cea care atrage cel mai mult atenţia turiştilor este cea legată de peştera de la Isverna. Se spune că aici este ascuns tezaurul Serbiei, îngropat în secolul al XIX-lea de către prinţul Milan Obrenovici, după ce fratele său a pus mâna pe tron. De-a lungul timpului, mulţi au încercat să exploreze peştera de la Isverna, însă doar într-o mică parte. Peştera a devenit celebră şi căutată de străini şi după ce Jacques-Yves Cousteau a realizat, prin galeriile ei, un film pe care l-a prezentat în secţiunea „Explorări ale secolului XX“ din serialul „Muzeul Smithsonian din Washington“.
Peştera Isverna
„A venit aici poate pentru faptul că are cele mai mari sifoane. Sperau probabil să treacă prin aceste sifoane şi să ajungă în alte galerii, să descopere altceva. Probabil a fost mirajul acesta al adâncimii. Cousteau avea cei mai buni profesionişti la acea oră, cele mai bune echipamente. A venit în vara anului 1991, aveam o tabără internaţională în apropiere şi printre participanţii din tabără erau şi nişte francezi. Una dintre fete a plecat la Isverna fiindcă un fratele de-al ei era cu Jacques-Yves Cousteau la Peştera Isverna“, îşi aminteşte Alexandru Popa, preşedintele Asociaţiei de Turism Montan „Speo Alpin“.
Citeşte şi: