Mănăstirea Dealu, locul unde a apărut prima carte din ţară. Călugărul Macarie, primul utilizator al tiparniţei în Ţările Române

Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, este considerată vatra tipăriturilor din Ţara Românească. Acolo s-au aşternut pe o foaie de hârtie primele cuvinte cu ajutorul tiparniţei de pe teritoriul României. Totul se datorează călugărului sârb Macarie, care a fost adus în ţară de către domnitorul Radu cel Mare, pentru a consolida prestigiul Bisericii ca principal sprijin al statului.

Târgovişte a fost al patrulea centru tipografic de limbă slavonă după Veneţia, Cracovia şi Cetinje, şi primul în spaţiul sud-est european.

Călugărul Macarie s-a format ca meşter tipograf la Veneţia, unde tipărise deja cinci cărţi la Cetinje (Muntenegru), între anii 1493-1495. La Mănăstirea Dealu Macarie a instalat prima tiparniţă din ţările române, din ale cărei teascuri a ieşit, în 1508, prima carte, un Liturghier.

Macarie (cca 1450-1455, cca 1521), apucase deja să tipărească unele cărţi, primele de acest fel în limba slavonă – Octoihul (două părţi 1493 şi 1494), Psaltirea (1495) şi Molitvelnicul (1493 1495), dar condiţiile politice şi culturale neprielnice, precum şi relaţiile cu românii de peste Dunăre, au făcut ca, în 1507, respectivul călugăr să-şi afle adăpost la Mănăstirea Dealu, din mila lui Radu cel Mare, unde îşi începe munca migăloasă de scriere a primei cărţi pe teritoriul ţării noastre.

Îndoieli privind locul în care s-a tipărit Liturghierul (1508)

Apariţia primei cărţi tipărite în spaţiul românesc a suscitat numeroase controverse, majoritatea plecate de la omiterea locului de tipărire în exemplarele editate. Au fost vehiculate de-a lungul timpului atât centre tipografice din afara ţărilor române, centre cu tradiţie în ceea ce priveşte această tehnică (Veneţia, Cetinje, Cracovia), cât şi de pe teritoriul românesc (Bistriţa olteană, Snagov, Govora, Târgovişte).

În lucrarea intitulată “Controverse privind tipărirea primei cărţi în spaţiul românesc. Liturghierul (1508)”, dr. Agnes Erich, de la Universitatea Valahia din Târgovişte şi dr. Niculina Vârgolici de la Universitatea din Bucureşti consideră că Liturghierul nu s-a tipărit în nici unul din centrele enumerate mai sus, ci la mănăstirea Dealul de lângă Târgovişte, loc de unde au pornit şi directivele reformelor feudale politice, culturale şi bisericeşti, fapt menţionat anterior prin încercarea domnilor români de a centraliza puterile statului în mâinile lor. 

“Considerăm că Liturghierul tipărit de Macarie în Ţara Românească nu putea găsi un loc mai propice decât la Târgovişte, cetatea de scaun a Ţării Româneşti şi locul de unde au pornit directivele privind reorganizarea pe principii moderne a Bisericii Ortodoxe Române. Importanţa tipăririi acestui Liturghier constă şi în faptul că este pentru prima dată când se tipăreşte această carte de cult care era esenţială pentru săvârşirea slujbei, dovadă că a circulat în tot spaţiul sud est European”, se arată în lucrare.

În tiparniţa de la Dealu, Macarie scoate trei tipărituri: un Liturghier (1508), un Octoih (1510) şi un Evangheliar (1512). Liturghierul macarian are o dublă însemnătate: este prima carte românească tipărită; este prima ediţie a acestei cărţi de cult în limba slavonă (se pare că traducerea în limba slavonă a fost făcută de patriarhul Nifon, în timpul şederii lui în Ţara Românească dar acest lucru nu a fost încă demonstrat).

Ce învăţăminte au fost scrise în Liturghier

La sfârşitul liturghiilor din Liturghier se află tipărite unele rânduieli: povăţuirea către preoţi a Sf. Vasile cel Mare; rânduiala proscomidiei (partea liturghiei în care preotul pregăteşte pâinea şi vinul 151 pentru împărtăşanie); liturghiile Sf. Ioan Gură de Aur (acest titlu lipseşte din tabla de materii, unde este reunit din greşeală sub un singur titlu cu capitolul precedent), a Sf. Vasile cel Mare şi a Darurilor înainte sfinţite şi alte câteva rânduieli obişnuite: rânduiala binecuvântării colivei, rugăciunile de la Vecernie, Utrenie etc. Trebuie, de asemenea amintite rânduiala litiei sau rugăciunea pentru apărarea ţării.  

Istoria Mănăstirii Dealu

Mănăstirea Dealu, un aşezământ de maici situat pe un deal din apropierea municipiului Târgovişte, este una dintre principalele atracţii pentru turiştii care vizitează judeţul Dâmboviţa. Aici există o adevărată necropolă domnească, fiind locul unde se află capul domnitorului Mihai Viteazu.

O aşezare monastică exista la Dealu în anul 1431, aşa cum reiese dintr-un document prin care Alexandru I Aldea îi făcea danie mănăstirii două sate.  

Se spune că mănăstirea a fost intemeiată iniţial de către Mircea cel Bătrân, însă Radu cel Mare este cel care a ctitorit-o în anul 1500. Biserica Sf. Nicolae, singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu, este unul din cele mai importante monumente ale evului mediu din Ţara Românească. 

Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti

La Târgovişte există un Muzeu al Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti. Acolo se regăsesc prima tiparniţă instalată la Mănăstirea Dealu, de călugărul sârb Macarie şi prima carte tipărită în Ţara Românească — "Liturghierul lui Macarie" (1508), precum şi "Octoihul slavon" (1510), "Tetraevanghelul slavon" (1512), ediţii princeps, cărţi rare, fiind o dovadă vie a dezvoltării culturii pe teritoriul celor trei provincii româneşti.

Tipărituri de Macarie:

-Octoih, Cetinje, 1494

-Psaltire cu tâlc, Cetinje, 1495

-Molitvenic, Cetinje, 1493-1495

-Liturghier, Târgovişte, 1508; prima tipăritură din Ţara Românească (în l. slavonă); editat de P. P. Panaitescu în 1961

-Octoih, Târgovişte, 1510

-Tetraevanghel, Târgovişte, 1512