Cum a ajuns Camil Petrescu în spitalul de la Târgovişte. S-a vindecat şi s-a reîntors pe frontul Primului Război Mondial

Camil Petrescu (1894 –1957), unul dintre cei mai cunoscuţi romancieri români, dramaturg, nuvelist şi poet, a participat activ la Primul Război Mondial. Camil Petrescu a pus umărul la apărarea teritoriului român, luptând chiar în prima linie.

14-15 august 1916. România intră în vâltoarea Primului Război Mondial şi Armata Română trece Carpaţii în Transilvania în urma declararăii stării de război cu Imperiul Austro-Ungar. Datorită, însă, superiorităţii numerice şi tehnice a armatelor germane, care intervin pe frontul autro-ungaro-român din Transilvania, şi a ofensivei germano-bulgaro-turce din sud, Armata Română începe retragerea. 

După izbucnirea Primului Război Mondial, Camil Petrescu se înscrie la Şcoala de Ofiţeri. În 1916 este chemat la oaste.

Pe direcţia Târgovişte, de-a lungul Văii Dâmboviţei, în luna noimebrie, Divizia a 12-a bavareză, comandată de experimentatul general Morgen, se confruntă cu diviziile româneşti a 12-a şi a 22-a comandate de generali Razu şi Găiseanu, constituite într-un grup ofensiv. 

Regimentul III nr 22 Dâmboviţa, care a dus lupte grele în Transilvania (Dealul Măgura, Tohanul Vechi, Crihalm şi pe Olt), dar şi la Câmpulung, este decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”. Istoricii spun că scriitorul a lutpat în prima linie şi a fost rănit. Ajunge la Spitalul Judeţean din Târgovişte unde este tratat. Chiar dacă era rănit a avut grijă de alţi camarazi aflaţi în suferinţă. Experienţa Primului Război Mondial îi va fi sursă de inspiraţie pentru romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. În celebrul roman, Camil Petrescu descrie şi momente târgoviştene din perioada acestei spitalizări.

După ce se face bine, scriitorul s-a întors pe front, din nou în prima linie. În 1917, în timpul unui bombardament german îşi pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea îl va marca întreaga viaţă. Cade prizonier şi este dus într-un lagăr unguresc. După eliberare se confruntă cu un aspect nedorit: fusese declarat mort şi a fost nevoit să demonstreze că era viu. 

FOTO: istorie-pe-scurt.ro

“Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”

Romanul a apărut în anul 1930. "A fost o ardere continuă, mistuitoare, în care rândurile se chemau unele pe altele, fără nici un fel de răgaz, sfârşită după luni şi luni de trudă a condeiului, odată cu căderea ultimelor frunze în băltoacele ploilor de toamnă, lăsându-l pe autor bolnav în pat pentru multă vreme", spunea autorul despre celebrul roman, alcătuit din două cărţi. 

Prima carte cuprinde monografia analitică a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant în viaţa sufletească a lui Ştefan Gheorghidiu. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului împrumutat eroului din roman.