Metalurgiştii, şi ei în sărbătoare de Sfânta Maria, dar în familie. Lider sindical: „Au fost ani în care sărbătoream în mijlocul oraşului, ne bucuram cu toţii“
0Nu doar marinarii, ci şi metalurgiştii sărbătoreau cu fast, cu ani în urmă, de ziua Sfintei Marii, Slatina găzduind spectacole cu artişti în mare vogă. Salariaţii de pe platformă se bucură, însă, că au rămas cu primele.
Ziua Metalurgistului se sărbătoreşte la Slatina, din primii ani după 1990, pe 15 august, o zi cu o semnificaţie deosebită pentru creştini. Spectacolele de altădată lipsesc de peste 10 ani, însă salariaţii principalei societăţi metalurgice, ALRO S.A., se bucură de beneficiile financiare obţinute la negocieri şi petrec fiecare pe unde doreşte şi cu cine-i face plăcere.
În urmă cu 45 de ani, prin decret, era instituită Ziua Metalurgistului, care urma să se sărbătorească în a treia duminică din septembrie în toate întreprinderile metalurgice din ţară. După 1990 fiecare întreprindere a stabilit când să se bucure de rezultatele muncii, zilele de 15 august, când se prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, şi 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, fiind preferate. Astăzi, după mai bine de jumătate de veac de metalurgie românească, sunt societăţi închise, altele se luptă să supravieţuiască şi câteva de top.
Slătinenii de la ALRO se regăsesc, din fericire, la ultima categorie, însă atmosfera de Ziua Metalurgistului nu mai are nici pe departe farmecul de altădată. Salariaţii ALRO, puţin peste 2000 (faţă de aproape 8.000 în anii ’90, câţi numărau Alro şi Alprom la un loc), şi-au încasat primele reprezentând 45% din salariu şi s-au oprit în supermarket-uri. E singurul semn că va fi sărbătoare, asta doar pentru că fiecare are, în familie, un Mărin sau/şi o Mărie.
„Lucrurile s-au schimbat mult în 2007-2008-2009, dar a fost valabil pentru toată Europa. Înainte au fost însă ani în care petreceam în centrul oraşului, erau spectacole mari susţinute financiar de ALRO, se bucura toată urbea. Asta e, e bine că nu ni s-au tăiat drepturi şi e bine că la acel moment nu au fost convulsii sociale, s-a ales, atunci când se punea problema disponibilizărilor, soluţia plecărilor voluntare, susţinută de sindicate. Nu mai e ce-a fost, asta e clar! Se acordă această primă, care chiar a mai crescut puţin, avem trei prime pe an“, a declarat Ioan Popa, preşedintele Sindicatului Liber Alro, cel mai mare sindicat de pe platforma industrială slătineană.
„Ţi-e ruşine să comanzi trei mici, când patru-cinci copii morţi de foame se uită la tine“
Că lucrurile nu mai sunt cum erau, iar asta nu doar pentru salariaţii din metalurgie, e evident pentru toată lumea, spune şi liderul Sindicatului Aluministul din cadrul ALRO, Constantin Popescu. „Ţi-e ruşine să te aşezi la o masă şi să comanzi trei mici, când patru-cinci copii morţi de foame se uită la tine cum mănânci. Copii care mor de foame, pensionari care n-au bani de medicamente au ajuns să se chinuie în ţara lor condusă prost în care se încăpăţânează să rămână. Ăsta e sentimentul care mă încearcă, de revoltă. Noi suntem, de bine-de rău, în altă situaţie, avem un loc de muncă, avem salarii, dar părinţii noştri îşi drămuiesc puţinii bani din pensie, vecinii noştri n-au cu ce să se hrănească, nu să trăiască bine. Metalurgiştii au atât cât se poate în condiţiile astea în care preţul aluminiului a scăzut, s-au întâmplat atâtea. Îţi mai arde să chemi cu câteva zeci de mii de euro artişti în vogă, sau să te lupţi să se dea un bănuţ la salariaţi?!“, a reacţionat liderul de sindicat.
CITIŢI ŞI: FOTO Povestea mastodontului industrial Alro Slatina, ajuns la 50 de ani
Avioanele Airbus vor fi construite cu aluminiu de la Alro Slatina