Satu Mare: Mircea Deac face artă din muzică

Profil Născut: 5 mai 1966 satu Mare Studii: Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj Experienţă: cântă de 29 de ani Familie: căsătorit, 2 copii Prin mâna lui au trecut mai toţi chiatriştii talentaţi din noua generaţie. A făcut parte din Casino, ceea mai valoroasă trupă sătmăreană. Momentan este directorul Şcolii Populare de Artă.

“Ca mai toţi puştii din generaţia mea am început să cânt mai serios la Casa Pionierilor din oraş. Aveam 14 ani şi cântam la chitară bas. Un an mai târziu am studiat la Şcoala de Arte unde am cântat în trupa Nova Grup. Îmi aduc de aminte că de data aceasta am trecut la chitară solo deoarece cei din trupa cealaltă ziceau că n-am nici o treabă cu basul şi m-au pus pe liber” rememorează oarecum amuzat Mircea. A urmat o altă trupă, Arcis, care aparţinea de clubul tineretului şi cu care a participat la o serie de concursuri, festivaluri şi tabere de creaţie. În paralel cu aceasta a cântat şi în Quint Rock, prima trupă din România care a pus în scenă o operă rock.

Cele mai frumoase momente din viaţa muzicală le-a trăit în trupa Casino
“Din capul locului trebuie spus că de fapt evoluţia mea în muzică mi-am desăvârşit-o în trupa Casino, deoarece am avut şansa să cânt alături de oameni care aveau majoritatea Conservatorul toţi dintre ei fiind foarte aplecaţi asupra a tot ce făceau.” Trupa Casino este cunosctă ca una dintre cele mai valoroase trupe de muzică din Satu Mare, câştigătoare a numeroase festivaluri, cel mai important fiind Festivalul de Jazz de la Sibiu din 1984, socotit cel mai important festival de gen din România. Cu trupa Casino a participat la o seie de concursuri şi festivaluri iar după 1989 a plecat într-un turneu în Franţa.

“Am fost foarte apreciaţi în Franţa”
Au fost printre primii care au primit viza de plecare pentru Franţa. Erau momentele euforice de după Revoluţie când toţi artiştii doreau să plece afară pentru a-şi demonstra talentul.” A fost o adevărată aventură toată această călătorie cât şi obţinerea vizelor. Francezii au fost extreme de surprinşi de ce muzică le-am prezentat. Chiar a apărut un articol a unui ziar din Lorion, unde am fost primiţi, şi care titra mare pe prima pagină: „Ils sont venu. Ils sont tous la!” (Au venit. Sunt toţi aici!). Am fost aşteptaţi de primar însuşi la gară şi priviţi oarecum ca nişte ciudaţi. Asta până să începem să cântâm deoarece după aceea i-am uimit pe toţi. Acolo am înregistrat şi primul nostru album iar ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că deja oamenii din Lorion ne cântau piesele.” îşi aminteşte cu nostalgie Mircea. După şase luni a revenit în ţară unde a repus pe picioare trupa Arcis, atât de dragă lui. Din 1996 a pus bazele trupei No Comment care şi la ora actuală  este socotită cea mai valoroasă din Sătmar, stilul abordat fiind pop rock.

Director la Şcoala Populară de Artă
Din 2005 este directorul Şcolii Populare de Artă, instituţie la care se implică foarte mult. „ Am reuşit să ridicăm numărul elevilor de la 400 la 650 prin atragerea unui personal didactic de valoare. Am îmbunătăţit condiţiile de lucru în şcoală prin achiziţionarea de instrumente musicale şi aparatură audio de ultimă generaţie. Ce mă bucură însă cel mai mult este faptul că tot mai multă lume se îndreaptă spre artă” încheie Mircea.

Ce-i place
Muzica bună, în special jazz rock-ul este stilul pe care îi face plăcere să-l abordeze.” Ador  jam session-urile în care ne putem face de cap cu prietenii mei muzicieni.” Îşi iubeşte foarte mult familia, pe soţia Marcela şi cei doi fii, Vlad şi Eric şi regretă că timpul nu-i permite să stea mai mult împreună.
Ce nu-i place
Nu-i place muzica de proastă calitate şi faptul că sunt promovate tot felul de non valori. „ Văd pe la posturile de televiziune sau ascult pe la radiouri tot felul de aşa zişi pseudo artişti care, să mă ierte, dar n-au nici o treabă cu muzica. Nu ştiu exact care este criteriul de selecţie care-i propulsează.”

Unde se află muzica sătmăreană în momentul de faţă?
M. D – Undeva pe la mijloc. Se poate şi mai bine dar şi mai rău. Au fost totuşi câţiva cântăreţi de valoare pe care i-a dat Sătmarul muzicii româneşti. Totuşi cred că prea puţin, asta şi datorită faptului că suntem prea departe de Bucureşti.
Ce admiri cel mai mult la o femeie?
M. D  -Zâmbetul. Bine, ştiu că toţi bărbaţii o să răspundă la întrebarea asta cu „admir ochii“ sau „admir atitudinea“, dar hai să recunoaştem că ne uităm, de cele mai multe ori, prima dată la sâni. Eu inversez puţin ordinea şi încep cu zâmbetul...