De ce fug adolescenţii de-acasă. Psihiatru: „Multe ni se trag din epoca comunistă“

Dispariţia de acasă a unui adolescent în vârstă de 14 ani din Câmpina, după o ceartă cu părinţii lui care i-au interzis accesul la telefon pentru o perioadă de timp, readuce în discuţie consecinţele grave produse de conflictul dintre generaţii.

Carenţele de comunicare, de înţelegere, dorinţele absurde ale părinţilor care le cer copiilor să fie perfecţi, lipsa interesului adultului faţă de sentimentele copilului pot declanşa gesturi extreme din partea celor mici.

Fuga de acasă este întotdeauna un semnal de alarmă tras de copil, iar refugiul în telefon nu reprezintă altceva decât umplerea unui gol, atrage atenţia Irina Minescu, medic primar de psihiatrie pediatrică şi managerul Spitalului de Psihiatrie ”Voila” din Câmpina.

Mai mult decât atât, remarcă medicul, mulţi dintre copiii educaţi în epoca comunistă, deveniţi acum părinţi, nu pun accentul pe emoţii, pe sentimente tocmai pentru că aşa au învăţat de la părinţii lor.

”Epoca comunistă şi-a pus un accent destul de mare asupra noastră, asupra celor care suntem acum adulţi astăzi, părinţi. În acele vremuri nu aveai voie să vorbeşti despre sentimente, nu se punea accent pe aşa ceva, toată lumea se ascundea, nu aveai voie să vorbeşti nimic, ţi se interzicea să spui ce se întâmplă în casă. Cred că multe ni se trag de acolo. Avem impresia acum că, dacă le oferim diverse cadouri de care noi nu am avut parte în copilărie, compensăm lipsa de timp, de afecţiune de care are nevoie un adolescent, ceea ce este fals. Copilul are tot ceea ce-şi doreşte şi i se mai şi spune asta. <<Ai tot ce vrei, ce motive ai să fii supărat>> şi el poate a fost jignit la şcoală şi suferă”, explică medicul psihiatru Irina Minescu (foto jos).

Fuga de acasă sau mai grav actul suicidal este modul prin care copilul sau adolescentul încearcă să atragă atenţia printr-un gest extrem că ceva nu este în regulă şi că are nevoie de mai mult decât un telefon scump şi internet fără limită. Dacă nu va fi înţeles acasă, de către părinţii lui, de către apropiaţii lui, adolescentul va găsi un refugiu unde pentru moment va avea convingerea că-i este mai bine decât acasă.

Epoca comunistă şi-a pus un accent destul de mare asupra noastră, asupra celor care suntem acum adulţi astăzi, părinţi. În acele vremuri nu aveai voie să vorbeşti despre sentimente, nu se punea accent pe aşa ceva, toată lumea se ascundea, nu aveai voie să vorbeşti nimic, ţi se interzicea să spui ce se întâmplă în casă

”Gestul acesta extrem de a pleca de acasă este un semnal de alarmă, clar. Această familie ar trebui să intre într-un program de consiliere să accepte că ceva nu este în regulă, cel puţin pe partea de comunicare pentru că întodeanua copiii aceştia sunt la risc. Tensiunea intrapsihică creşte, ei se simt din ce în ce mai neînţeleşi şi se duc spre locuri unde găsesc înţelegerea, în găşti din acestea de <<neînţeleşi>> unde va consuma tot felul de substanţe sau poate culmina cu acte sucicidale”, spune dr. Irina Minescu.

Medicul psihiatru atrage atenţia că există o falsă impresie că în general fetele adolescente au tendinţa să recurgă la gesturi extreme. Şi băieţii deopotrivă sunt expuşi aceloraşi riscuri tocmai că de la ei se aşteaptă în mod nejustificat ”să fie bărbaţi”.

”Nu doar fetele sunt expuse acestui risc, dar şi băieţii. Emoţiile sunt aceleaşi, nevoia de acceptare este aceeaşi, chiar dacă eşti fată sau băiat. Poate uneori băieţii ajung mai repede la gesturi extreme pentru că lor li se spune aşa: <<tu eşti bărbat, nu ai voie să plângi>> şi atunci ei recurc la atitudini reprobabile . Eu sunt foarte mâhnită pentru că în ultima vreme văd foarte multe familii unde nu mai există această comunicare, este o criză şi din punctul acesta de vedere, dar ea nu se vede cu ochiul liber”, concluzionează medicul psihiatru Irina Minescu.

Aceasta îi îndeamnă pe părinţii care au copii ajunşi la vârsta delicată a adolescenţei să le valideze emoţiile şi să-i întrebe mai întâi cum s-au simţit la şcoală nu ce note au luat în ziua respectivă.

”Poate nu-ţi va răspune imediat, dar, dacă îl laşi, va veni singur şi-ţi va spune ceea ce simte”, spune Minescu.

Adrian Rusenescu, adolescentul din Câmpina căutat cu disperare de către părinţi şi prieteni după ce a plecat de acasă pentru că i s-a interzis accesul la telefonul mobil. A fost găist teafăr după trei zile FOTO Facebook

Adrian Rusenescu (14 ani) a dispărut joi, 11 iunie de acasă. După trei zile de căutări a fost găsit de către poliţişti în oraşul Buftea. Nu avea la el bani şi nici telefon, astfel că nu a putut fi localizat imediat de către părinţi şi nici de către poliţie. Adolescentul a ales să plece de acasă după ce părinţii l-au pedepsit pentru că folosea prea mult la telefonul şi internetul. Dr. Irina Minescu: ”Înainte să daţi o pedeapsă copilului puneţi-vă în situaţia lui. Ce aţi simţi dacă cineva v-ar interzice ceea ce-i interziceţi voi copilului”.