Singurul român angajat la Metropolitan Opera din New York vine la Iaşi să dirijeze Lucia de Lammermoor, spectacolul lui Andrei Şerban

Lucia de Lammermoor, spectacol în regia lui Andrei Şerban, dă startul reprezentaţiilor din noua stagiune a Operei Naţionale Române din Iaşi.

Marţi, 23 septembrie 2014 şi joi, 25 septembrie 2014, începând cu ora 18.30, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, Opera Naţională Română Iaşi a programat spectacolul Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti, în regia lui Andrei Şerban.

Ambele reprezentaţii, şi cea de pe 23 septembrie, şi cea de pe 25 septembrie, cu un decor creat de Octavian Neculai şi costume  cu semnătura Liei Manţoc, sunt premiere, întrucât pe scenă vor evolua distribuţii diferite.

La pupitrul dirijoral al orchestrei care îi va acompania pe artiştii din Lucia di Lammermoor, Diana Ţugui, Adrian Mărcan, Călin Brătescu, Andrei Apreotesei, Octavian Dumitru, Maria Macsim Nicoară Alexandru Savin, în prima distribuţie şi Lăcrămioara Hrubaru Roată, Jean Kristof Bouton, Florin Guzgă, Andrei Fermeşanu, Sorin Drăniceanu, Laura Scripcaru, Tiberiu Rusu, în a doua distribuţie, se va afla în premieră naţională, invitat special de la Metropolitan Opera din New York,  Vlad Iftinca, singurul român angajat la opera de pe continentul american.

Legat de acest spectacol, jucat la debut de stagiune a operei ieşene, regizorul Andrei Şerban precizează  într-o carte care va apărea în curând la editura Nemira: “Poate din toate spectacolele mele de operă, Lucia a fost cel mai controversat. Unii comentatori au comparat cu ce i s-a întâmplat lui Patrice Chereau când a montat Tetralogia lui Wagner la Bayreuth. La fel ca el, am fost huiduit energic la premieră (deşi erau mulţi care scandau: Bravo!). Evoluţia oricărei montări care rupe tradiţia e menită să înfrunte tot felul de furtuni. Spectatorii “specialişti” de operă sunt în majoritate destul de conservatori, căci admiră tradiţia şi acceptă doar ce e cunoscut, sau mai bine zis ce vor ei să recunoască, dar refuză de la început ce e diferit. Poţi să-i surprinzi, dar surpriza trebuie să fie una relativă, le trebuie mult timp ca să se obişnuiască. Pe drept cuvânt spunea Nietzsche că “alegem din obişnuiţă şi comoditate să ne placă doar ceva cu care suntem familiari.”