Iaşi: Ovidiu Buruiană, Omul în dialog real cu istoria recentă

Este directorul executiv al Centrului de Studii asupra Comunismului şi cofondator al masteratului despre trecutul recent al României.

Tânărul intelectual consideră că pasiunea sa timpurie pentru istorie are o dublă origine. Pe de o parte, o pune pe seama unei structuri narative general umane, în sensul că cei mici sunt atraşi de poveştile cu lupte, iar istoria este înainte de orice naraţiune.

Pe de altă parte, curiozitatea intelectuală îi îndeamnă pe unii să încerce să depăşească condiţia de ascultător, să cerceteze şi adevărul din spatele poveştii. Aceştia sunt istoricii de mai târziu.

Ovidiu Buruiană a crezut ani în şir că istoria este doar un hobby pentru el, motiv pentru care a şi urmat un liceu sanitar, pe care l-a continuat cu o şcoală postliceală în domeniu. Pe aceasta a făcut-o însă în paralel cu Facultatea de Istorie, care treptat l-a sustras.

Lectorul universitar a păstrat în minte o imagine pozitivă perioadei studenţiei, dar nu numai. „Şcoala m-a marcat. Am fost unul dintre elevii care s-au bucurat de atenţia profesorilor. Asta datorită pasiunii mele pentru istorie, care ieşea în evidenţă prin comparaţie cu dezinteresul unor colegi“, îşi aminteşte tânărul ieşean.

Un student şi un profesor pasionat

Ovidiu Buruiană a fost un student eminent. A şi terminat, de altfel, ca şef de promoţie, în 1998. „Dacă vrei să fii cu adevărat bun trebuie să citeşti constant, să înveţi susţinut, nu-ţi permiţi să acumulezi doar în sesiune“, susţine profesorul. Există câteva calităţi ale studiului istoriei pe care intelectualul ieşean nu le uită. Îşi aduce aminte de seminariile care îl incitau la formularea unor întrebări, chiar personale.

Au fost apoi profesorii care au avut de transmis o metodă de abordare a faptului trecut, care au cultivat interdisciplinaritatea etc. „Un alt beneficiu al studiilor de istorie este acela că-ţi formează gândirea critică, este o şansă de a-ţi dezvălui luciditatea în raport cu evenimentele contemporane. Te ajută de asemenea în dobândirea unei responsabilităţi intelectuale“, completează istoricul.

Pentru Ovidiu Buruiană, pasiunea pentru trecut s-a transformat repede într-o profesie. Tot în anul licenţierii, doar că în toamnă, el intră preparator la facultatea absolvită. Se specializează în perioada interbelică, dar nu-i sunt străine nici istoria cotidiană, genealogia ideilor politice, partidele politice sau discursurile articulate în timpul comunismului.

Ca activitate ştiinţifică, lectorul universitar este coautor al unor volume din domeniu. Este secretar ştiinţific al „Analelor Ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»“, secţia istorie. De asemenea, este membru fondator al Societăţii de Studii Istorice din România şi al Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului. Anul viitor urmează să-i apară şi o lucrare personală, care materializează o parte din teza de doctorat, susţinută în 2008, despre Partidul Naţional Liberal în anii 1927-1933.

Lipseşte şcoala ieşeană de istorie

Şi totuşi, în acord cu alţi colegi de generaţie, Ovidiu Buruiană rosteşte un categoric „nu“ când este întrebat dacă există o şcoală de istorie la Iaşi.

„Nu există pentru că nu e vizibilă aici vreo preocupare de a impune o manieră nouă de a scrie şi a gândi trecutul. Există doar «insule», adică istorici care gândesc similar şi care pot construi un proiect la standarde occidentale, dar asta cu multe sacrificii personale şi cu investire de timp“, încheie istoricul ieşean.

Profil

Născut: 2 iulie 1974, Târgu Frumos, Iaşi.
Studii: Doctor al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“, Iaşi, 2008.
Familie: Căsătorit, are o fetiţă.

Întrebări şi răspunsuri

Care este eficienţa unui masterat asupra trecutului recent?
Poate fi discutat în două registre. Primul e academic. Nu ne propunem să schimbăm imediat mentalitatea asupra comunismului. Noi formăm cercetătorii care îşi vor permite să abordeze sistematic fenomenul şi astfel, în timp, şi imaginea asupra istoriei recente va fi mai obiectivă, mai temeinică, mai aproape de realitate. Al doilea plan este cel civic. Istoricul are obligaţia să ofere răspunsuri la întrebările despre perioada dictatorială care frământă spaţiul public. Acestea se pot produce prin studii aprofundate într-un domeniu, accesibile nu numai absolvenţilor de Istorie.

Ce-i place
Ovidiu Buruiană este pasionat de literatura rusă, dar în forma ei mai curând liberală, gen Cehov. Citeşte mult şi romane de factură psihologică şi beletristică minimalistă. Iubeşte, de asemenea, dialogul, pe care-l consideră modalitatea reală de comunicare între indivizi atunci când stabileşte valori sociale, când este constructiv.

Ce nu-i place
Lectorului nu-i plac discuţiile interminabile, care amestecă valorile, criteriile sau interesele. Asta pentru că este convins că există reguli valabile pentru oricine, după care toţi ar trebui să se ghideze. Se simte deranjat şi de privirea unilaterală, de „ochelarii de cal“, a unor oameni.