Hunedoara: Vasile Ţonea, cu degetul pe butonul roşu în ’89
0Fostul comandant al unităţii de rachete antiaeriene de lângă Deva a fost gata să tragă în bombardiere NATO în decembrie 1989.
Profil
Născut - 27 iulie 1953
Educaţie - Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti
Experienţă - Peste 25 de ani de carieră militară
Familie Văduv, un copil
Puterea fostului comandant al divizionului de rachete sol-aer de la Deva stă în capacitatea lui de a fi dus, zeci de ani, o mare răspundere, servind sub o armă care, până în 1987, oficial, nu exista. „Cuvântul rachetă a fost tabu în armata română până aproape de Revoluţie. Ca să nu se desconspire unitatea de rachete antiaeriene de lângă Deva, purtam însemnele altor arme, cum ar fi transporturi sau transmisiuni.
Odată ni s-a stricat maşina pe drum şi nişte cetăţeni se tot mirau că nişte militari presupuşi aşi ai garajelor se descurcă aşa de greu cu reparatul motorului unui camion. Abia din 1987 am purtat însemnul de armă: artilerie antiaeriană”, şi-a amintit Vasile Ţonea.
Putere de foc uriaşă
Sub comanda colonelului, acum în rezervă, s-a aflat o putere de foc uriaşă, 18 rachete sol-aer de 2,5 tone fiecare, plus o baterie de tunuri antiaeriene care putea transforma cerul într-un câmp minat al morţii. O singură dată în viaţă comandantul Ţonea a stat cu mâna pe butonul roşu, la un pas de lansarea primelor rachete în calea unor inamici adevăraţi.
Decembrie 1989
„În decembrie 1989 am fost anunţaţi de la comandamentul central că suntem atacaţi de bombardiere NATO decolate de pe un portavion din Marea Mediterană. A fost pentru prima dată când am ridicat toate cele trei trepte de siguranţă ale rachetelor. Stăteam cu mâna pe butonul de comandă a focului. Din fericire, bombardierele NATO nu au venit niciodată. Au fost în acea perioadă mai multe zboruri neidentificate pe care le-am urmărit. Am dispus să nu se tragă pentru că epavele în cădere ar fi lovit arii locuite din Deva şi Hunedoara. În 1989 nu fusese declarată stare de război ca să pot face acest lucru”,
a spus fostul comandant. Divizionul de rachete antiaeriene executa, din patru în patru ani, trageri în Uniunea Sovietică. În trenul care transporta militarii români, activiştii ruşi ai lui Gorbaciov plantau pliante în care se promova Perestroika şi Glasnost.
„Culmea, erau scrise în limba română. Înainte de a ni se permite să ne suim în garnitura venită de la Moscova, nişte băieţi cu ochi albaştrii ne-au interzis să urcăm în vagoane pe motiv că se face curăţenie. Când au coborât colegii lor am văzut că aveau în braţe un vraf de pliante pe care noi nu trebuia să le citim.
Întrebări şi răspunsuri
Cum priveau sovieticii armata română sub Ceauşescu?
Odată cu venirea lui Gorbaciov, ofiţerii sovietici au fost tot mai reci cu noi. Eram de multe ori luaţi la mişto. La un târg, într-un oraş de lângă Marea Caspică, o rusoaică, auzind că suntem români, a început să bată din palme şi să strige maimuţărindu-se „Ceauşescu, Ceauşescuuu!”
E complicată lansarea rachetelor sol-aer?
Sunt multe ştiinţe care concură la bunul mers al unei baterii de rachete. Eu zic că sunt un profesionist. Cu toate acestea, nu ştiu mai mult de 30 la sută din totalul informaţiilor necesare pe care le stăpânesc împreună cadrele militare care deservesc o astfel de armă.
ce-i place
„Să citesc cărţi de istorie şi de geografie. Pensia nu îmi permite, dar aş fi încântat să vizitez multe locuri despre care doar am citit în cărţi”, a mărturisit Vasile Ţonea.
ce nu-i place
Nerespectarea cuvântului dat, dezordinea, necinstea care dezonorează omul de o manieră ireversibilă.