Focşani: Valeriu D. Cotea, Patriarhul vinului românesc

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Focşani: Valeriu D. Cotea, Patriarhul vinului românesc

Profil: Născut. 11 mai 1926, comuna Vidra, jud. Vrancea
Studii. Facultatea de Agronomie din Iaşi
Ocupaţia. Coordonator al Centrului de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română.



S-a născut în satul Căliman, într-o familie cu şapte copii, şi chiar dacă a plecat de-acasă în urmă cu 70 de ani, rămâne un om al meleagurilor vrâncene.

Valeriu D. Cotea este specialistul numărul 1 în viticultura românească, profesie pe care şi-a ales-o din dorinţa de a contribui la dezvoltarea  „ştiinţei vinului”

„Eram revoltat că sectorul de producţie vinicolă din acea vreme era dominat de foşti negustori de vinuri şi cârciumari cu cunoştinţe oenologice îndoielnice, dar stăpâniţi de convingerea că numai ei deţin anumite secrete de vinificaţie. Trebuia totuşi ca şi la Iaşi oenologia să-şi dobândească locul necesar”, îşi justifică academicianul alegerea meseriei.

Dorinţa aprofundării cunoştinţelor a venit în mod firesc, pe măsura participării la cercetarea în acest domeniu.

A scris sute de cărţi

Este autorul unei opere vaste, care înglobează peste 300 de titluri şi abordează o problematică variată. Prodigioasa activitate i-a adus  recunoaştere internaţională prin includerea sa în cel mai important for al vinului din lume.

Din1993, este membru titular al Academiei Române.
„N-am muncit pentru a ajunge acolo, ci am ajuns acolo, probabil, pentru că am muncit. Deşi nu toţi care muncesc ajung în Academie”, mărturiseşte cu umorul său caracteristic Valeriu Cotea.

În prezent, conduce Centrul de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română, cu sediul la Iaşi. Este de părere că viticulturii nu i se acordă atenţia cuvenită din partea statului.

Excelent orator, Valeriu D. Cotea este deopotrivă iubit de vrânceni, pentru că aparţine acestor locuri, şi de ieşeni, unde s-a dedicat muncii sale şi locuieşte în prezent, distanţa dintre cele două “ţări” fiind măsurată doar de sufletul său.

“Îmi cer iertare, atât de la vrânceni, cât şi de la ieşeni, dar vreau să declar, cu mâna pe inimă, că-mi este nespus de greu să spun că pentru mine acasă înseamnă atât Vrancea, cât şi Iaşi. Îi rog pe ieşeni să nu mă acuze că sunt prea vrâncean, iar pe vrânceni îi rog să nu mă acuze că sunt prea ieşean”.

Un liceu îi poartă numele

În urmă cu un an, pentru activitatea academică prodigioasă, conducerea Grupului Şcolar Agricol din Focşani a hotărât atribuirea numelui Valeriu D. Cotea acestei unităţi de învăţământ şi transformarea liceului în colegiu.

“O satisfacţie deosebită, trebuie să recunosc, mi-a fost prilejuită de atribuirea numelui meu Colegiului Tehnic din Focşani. N-am fost şi nu sunt avid de publicitate, dar acest gest m-a măgulit, pentru că asemenea acte au loc de obicei după dispariţia celui vizat”,  îşi arată gratitudinea academicianul, sperând că măcar o parte din realizările sale vor rezista în timp, prin intermediul celor tineri.

Întrebări şi răspunsuri

Ce loc ocupă satul natal în inima dumneavoastră?

Pentru mine, satul natal este un domeniu magic, aidoma cu Paradisul. Această asemănăre se datorează şi faptului că am crescut într-o casă cu  oameni ai dreptăţii, binelui şi frumosului. Cât casa părintească mai există, eu mă aflu acolo, alături de ei.

Care au fost cele mai mari satisfacţii profesionale?

 Participarea ca expert la Oficiul Internaţional al Vinului (O.I.V.) a fost o supremă împlinire, care mi-a dat posibilitatea să călătoresc pe unde n-aş fi crezut niciodată că voi ajunge. O.I.V. a fost pentru mine un loc al afirmării şi lansării.

Ce-i place

Îmi place să le vorbesc celor mici de astăzi despre ce a însemnat pentru mine copilăria. Am avut o copilărie idilică, trăită într-o regiune încărcată de legende şi balade, de frumuseţi naturale unice.

Ce nu-i place

Nu mi-a plăcut niciodată  să fac politică, nici măcar să aud acest cuvânt. Poate şi datorită acestui fapt simt o silă organică faţă de toţi neaveniţii în viaţa noastră politică, datorită atât incompetenţei, cât şi intereselor meschine de care sunt animaţi.