Brăila: Giani Oltianu administrează cinci kilometri de documente

Directorul Direcţiei Judeţene Brăila a Arhivelor Naţionale este primul şef de instituţie, din prima promoţie de arhivişti de după căderea comunismului. Regretă că, după 20 de ani de la Revoluţie, românii nu au învăţat nimic din greşelile trecutului.

Profil

Născut:  29 noiembrie 1967, Brăila
Studii:  Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti – Facultatea de Arhivistică
Funcţia:  director al D.J.A.N. Brăila
Familie:  căsătorit, o fetiţă

Absolvent al primei promoţii de arhivişti din România postdecembristă, Giani Oltianu conduce un colectiv tânăr, 75 % din angajaţii Direcţiei Judeţene Brăila a Arhivelor Naţionale fiind tineri cu vârste cuprinse între 28 şi 35 de ani. E un paradox, dat fiind faptul că miile de metri liniari de documente administrate de D.J.A.N. Brăila au vârste venerabile.

„S-a întâmplat ca, în anul 2002, când am fost numit în funcţie, la 35 de ani, să fiu primul director din prima promoţie a proaspăt înfiinţatei Facultăţi de Arhivistică. Ca şef de instituţie, mi s-a părut importantă deschiderea Arhivelor către comunitate, în primul rând prin sala de studiu”, ne-a mărturisit Giani Oltianu.

Dacă până atunci vechea „Direcţie a Arhivelor Statului” era percepută ca o instituţie închisă, acum ea este considerată indispensabilă pentru cunoaşterea istoriei Brăilei.

Iniţial, în România a existat o Şcoală de Arhivistică, desfiinţată abuziv de către regimul comunist. Ulterior, marele istoric şi arhivist Aurelian Sacerdoţeanu, fost director general al Arhivelor Statului, a predat cursuri de arhivistică la Facultatea de Istorie, ulterior desfiinţate şi ele. Facultatea de Arhivistică s-a reînfiinţat în anul 1992, prin contribuţia prof. Univ. Ioan Scurtu, care a fost şi primul ei decan.

„În 1997, m-am ocupat de preluarea arhivei fostului PCR”

Giani Oltianu a lucrat în calitate de arhivist, apoi consilier în cadrul D.J.A.N. Brăila. În 1996, ca proaspăt arhivist, a participat la mutarea sediului Arhivelor, de pe Calea Călăraşilor în actualul sediu, modern şi mult mai încăpător.

„În doar cinci zile, am reuşit să mutăm patru kilometri de documente, inclusiv depozitul de la Făurei. Ne-au pus la dispoziţie camioane ale Jandarmeriei, precum şi subofiţeri, care să ne ajute. Un an mai târziu, în 1997, am fost desemnat de către conducere să mă ocup de preluarea arhivelor fostelor organizaţii ale Partidului Comunist Român – PCR”, povesteşte directorul Arhivelor. A fost vorba nu de câteva zeci, ci de câteva sute, mai precis 600 de metri liniari de documente, care zăceau la subsolul Prefecturii Brăila.

După preluarea documentelor, a fost nevoie de aşezarea acestora pe fonduri arhivistice şi colecţii. Concomitent, au fost preluate alte şi alte fonduri.

„Prelucrarea documentelor presupune stabilirea creatorului şi/sau destinatarului lor (fondarea), urmată de ordonarea pe structuri, inventarierea şi conservarea în dosar. Totodată, se realizează şi o prezentare a documentului”, ne-a spus Giani Oltianu.

Arhivele brăilene reprezintă un adevărat tezaur documentar pentru Brăila. Instituţia deţine mii de documente inedite care aşteaptă să fie studiate, o bibliotecă având în componenţă circa 8.000 de publicaţii, precum şi fotografii, vederi şi corespondenţă. Mare parte din trecutul Brăilei este concentrat aici, pe rafturile aranjate cu grijă de Giani Oltianu şi colegii lui arhivişti. 


Întrebări şi răspunsuri

Care este menirea arhivistului?

G. O. : "Punerea în circuit a documentelor din depozit, prin realizarea inventarelor şi evidenţierea principalelor probleme ce reies din acestea. E vorba de o cantitate uriaşă de informaţii. Concomitent, arhivistul publică lucrări în reviste de specialitate şi organizează expoziţii documentare".

Care a fost cea mai grea perioadă prin care aţi trecut, ca arhivist ?

G. O. : "Perioada 1997-1999, când am avut de rezolvat – eu şi colegii mei - foarte multe cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în jur de 13.000 de cereri. A presupus un volum uriaş de muncă. Îmi amintesc că, atunci când m-am căsătorit, am plecat la nuntă direct de la serviciu. Până atunci nici măcar nu-mi luasem concediu de odihnă".
 

Ce-i place

"Îmi place să citesc lucrări de istorie modernă şi contemporană. Citesc, de asemenea, cu mare plăcere, literatură română. Avem literatură foarte bună. Imi place totodată compania prietenilor. Îmi place sportul, săptămânal merg la câte un meci de fotbal amical cu prietenii".

Ce nu-i place

"Nu-mi place că, deşi au trecut 20 de ani de la revoluţie, nu învăţăm nimic din greşelile trecutului. Ca şi popor, repetăm greşelile din trecut, probabil că acesta e destinul nostru... Avem impresia că ceea ce ni se întâmplă nouă, nu s-a mai întâmplat niciodată, dar nu e aşa. Nu-mi place, de asemenea, că românii nu sunt „nemţi”, adică punctuali şi corecţi. Nu-mi place că nu suntem pragmatici, cum sunt nemţii".