Ţinuturile mamuţilor din nordul României. Cercetările care au scos la iveală o lume fascinantă

În nordul judeţului Botoşani, încă de acum şase decenii au fost făcute descoperiri care demonstrează că acest teritoriu era străbătut de turme de mamuţi, urmărite de vânători paleolitici. Descoperirile sunt absolut fascinante şi unice în acelaşi timp.

În anul 1961, o echipă de specialişti condusă de reputatul arheolog Alexandru Păunescu începea cercetările pe malurile Prutului, în comuna Ripiceni, judeţul Botoşani. Acest loc, numit „La Izvor”, era cunoscut de către pionierii arheologiei din România încă din anul 1902. Apele Prutului scoteau la iveală unelte şi arme de piatră, dar şi oase foarte vechi. Au fost realizate săpături de mare amploare, mai ales că în zonă urma să fie amenajat un lac de acumulare, actualul lac de la Stânca-Costeşti finalizat în anii 70. Cercetările au fost deosebit de fructoase, realizându-se descoperiri unicat pentru zona est-central europeană.

Cimitirul uriaşilor stepelor

Cercetările de la Ripiceni-Izvor au durat în jur de 20 de ani, atât de bogat era situl din punct de vedere al materialului arheologic. Erau 16 niveluri de locuire care coborau prin nivelul de sedimente până la 13 metri, altfel spus, o pagină vie a paleoliticului european din nordul României de astăzi. „Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă  Europei de est şi de est-centrală”, preciza Păunescu în lucrarea sa ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic” din anul 1993. 

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri a fost legată de numeroasele defense şi oase de mamut. Pe scurt, mulţi fildeşi de mamuţi, acei uriaşi care stăbăteau stepele bătute de vânturi reci din nordul României de astăzi, Republicii Moldova, al Ucrainei şi Rusiei. O abundenţă uriaşă de material osteologic, aparţinând mamutului lânos. Oasele şi fildeşii de mamut se întindeau pe câteva sute de metri. Tot aici au fost descoperiţi şi cei mai mari fildeşi de mamut din toată Europa de sud-est. Tocmai de aceea specialişti bănuiesc că era vorba despre un adevărat cimitir al mamuţilor, vechi de 120.000 de ani. 

Vânătorii de mamuţi şi „abatorul” de la Ripiceni

Pe lângă numeroasele oase şi defense de mamut, în cele două decenii de cercetări, specialiştii au descoperit şi o aşezare unicat, cel puţin în această parte a continentului. Este vorba despre o tabără a vânătorilor de mamuţi, veche de câteva zeci de mii de ani. De altfel, nivelurile de locuire de la Ripiceni-Izvor arată o prezenţă de aproximativ 100.000 de ani. Alexandru Păunescu preciza că această tabără, mai mult un adăpost temporar, a fost utilizat de oamenii de Neanderthal, hominizi foarte puternici, rezistenţi la temperaturi scăzute şi deosebit de pricepuţi la vânătoarea de mamut. Aceşti vânători tenace şi robuşti preferau câmpiile cu loess din nordul judeţului Botoşani, de astăzi, tocmai fiindcă aici găseau din abundenţă vânatul lor preferat. Se presupune că se adunau din zonele învecinate şi porneau la vânătoare organizaţi în grupuri. Foloseau suliţa grea cu vârf din silex, dar şi tot felul de capcane. 

„Diversele comunităţi de paleantropi care au locuit atât în peşteri, cât şi pe terasele râurilor vânau cu predilecţie un anumit animal care era mai numeros în raport cu alte specii. Mamutul iubea mai multe zonele stepice cu loess. Cei din staţiunile de la Ripiceni Izvor şi Moldova I vânau mamuţi (...) Neanderthalienii de la Ripiceni Izvor foloseau suliţa. Dovada utilizării acestei arme sunt numeroasele vârfuri foliacee şi alte bifaciale. Ca tehnică de vânătoare, paleantropii de aici foloseau pentru prinderea vânatului mare, ca în cazul mamuţilor, gropile-capcană. Cu ajutorul lor, imobilizau animalul, după care uciderea lui se făcea fără riscuri”, preciza Alexandru Păunescu în aceeaşi lucrare. 

Tabăra acestor vânători era formată din locuinţe-paravan, realizate cu ajutorul fildeşilor de mamut, pieilor de mamut, beţelor groase şi a pietrelor de calcar care se găsesc din abundenţă pe malurile Prutului. ”Pereţii-paravan atingeau, se pare, o înălţime de circa 1,60-2,00 metri şi erau formaţi din oase mari, fildeşi de mamut şi, probabil, beţe groase de conifere fixate la bază cu pietre de calcar, pământ şi molari de mamut, peste care se aşterneau, bănuim, piei de animale. Aceste simple adăposturi-paravan erau făcute cu scopul de a proteja omul contra vânturilor aspre care băteau de la est-nord-est”, preciza reputatul arheolog român.

 În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia, că aceste adăpost de vânătoare servea şi ca un mic templu al oamenilor de Neanderthal, singurul loc în Europa, unde există dovezi că aceşti vânători îşi venerau prada. Pe scurt, asemenea multor populaţii tribale, aflate la nivelul epocii de piatră, oamenii de Neanderthal, de la Ripiceni, venerau mamutul. Drept dovadă stă o groapă circulară aflată în zona taberei, în care se aflau craniul spart al unui mamut, dar şi alte oase aparţinând aceluiaşi animal, trei bulgări de silex, dar şi o piatră din calcar sub formă de altar. Specialiştii cred că acest „cimitir” al mamuţilor de la Ripiceni nu era decât un adevărat abator. La anumite intervale aici se adunau cete de oameni de Neanderthal, vânau împreună mamuţi, aici îi tranşau şi împărţeau prada şi tot aici, probabil, făceau şi ritualuri. 

Muzeele botoşănene şi descoperirile de la Ripiceni

O bună perioadă de timp, cercetările lui Alexandru Păunescu au rămas strict în mediul academic. Nici astăzi nu sunt foarte bine cunoscute publicului larg, care ştie puţine lucruri sau deloc despre descoperirile uimitoare de la Ripiceni-Izvor. În muzeele botoşănene pot fi văzute cele mai importante artefacte de la Ripiceni. La Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani, se află două defense de mamut, dar şi câteva resturi osteologice de la aceste animale uriaşe. În plus, aici se află atât sub forma „in situ”, dar şi reconstituită grafic tabăra vânătorilor de mamuţi, arme şi unelte folosite de aceştia, plus imagini de la descoperirile de la Ripiceni. La Muzeul de Arheologie din Săveni, judeţul Botoşani, se află cele mai mari defense de mamut, dar şi alte resturi osteologice, inclusiv măsele de mamut, unelte şi arme paleolitice. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Rămăşiţele a nouă oameni de Neanderthal, descoperite într-o peşteră din apropiere de Roma

Sex cu Omul de Neanderthal. Descoperirea făcută într-o peşteră din România a schimbat istoria