Portret/Elena Zăiceanu şi-a dedicat toată viaţa broderiei
0Are 53 de ani şi s-a îndrăgostit de broderit încă dinainte de a învăţa să citească. A lucrat timp de 18 ani în domeniul artizanatului şi a realizat mii de cusături. Pasiunea pentru brodat i se trage din copilărie, povesteşte Elena. A rămas uimită de frumuseţea unei cusături realizate pentru fereastră, lucrare pe care mama ei o primise de la prietenă. Nu avea nici şapte ani, însă deja ştia ce va deveni când va creşte mar
„Avea mama mea o broderie la geam, micuţă şi foarte drăguţă şi aşa mi-a plăcut de mult! Eram prin clasa I. Înainte de asta mie îmi plăcea să croşetez şi când am văzut cât de frumoasă e broderia şi că se poate face la maşină am vrut să învăţ şi eu. Mama avea maşină, dar nu de brodat, avea din asta veche de cusut şi i-am spus: Mama, vreau să brodez!“, îşi aminteşte botoşăneanca.
A început să-şi împlinească visul după absolvirea clasei a VIII-a. „Când am implinit 15 ani m-am dus la Gura Humorului, unde părinţii mei aveau nişte rude. La Frasin, una dintre ele ţinea un atelier de broderie. Mi-a fost aşa de drag acolo, încât am stat la ei aproape doi ani şi am făcut practică şi acolo am învăţat cum se fac broderii“, mai spune Elena.
Când încă nu împlinise 18 ani, a revenit în Botoşani. S-a căsătorit şi a început să lucreze ca brodeză. Comenzile curgeau atât la serviciu, cât şi acasă.
„Pe atunci era o firmă de artizanat şi se făcea broderie, se făcea lenjerie, de toate se făceau acolo. Existau la vremea aia foarte multe comenzi în ţară. Făceam mileuri, feţe de perne, draperii, lenjerii. Lucram la serviciu şi când veneam acasă tot broderii făceam pentru că a început să se ducă vestea şi pe atunci erau foarte căutate cusăturile astea“, continuă femeia.
Pasionată şi de croitorie
În timp, şi-a umplut casa de cusături decorative şi a făcut bucurii prietenilor de familie, la zile de naştere şi la sărbătorile mari din an. Elena Zăiceanu şi-a expus creaţiile inclusiv în biserici. După ce a lucrat 18 ani ca brodeză, timp de cinci ani şi-a desfăşurat activitatea în confecţii, furând meserie de mică, chiar de la mama ei. Acest lucru a ajutat-o enorm pe Elena Zăiceanu deoarece a reuşit să-şi facă atât pentru ea, cât şi pentru familie diverse articole de îmbrăcăminte.
„Mama mea era croitoreasă şi tot îmi spunea: învaţă ceva că o să-ţi prindă bine în viaţă, dar eu îi spuneam: lasă, că doar nu am să fac asta. Pe de altă parte, trăgeam cu ochiul şi aşa am învăţat croitorie. Făceam lucruri pentru mine, pentru casă, pentru copii şi toate după tipare“, povesteşte femeia.
Cea mai mare tristeţe pe care Elena o are este aceea că meseria ei nu mai este atât de preţuită. Deşi are trei copii, nepoţica Teodosia, de şapte ani, este singura care se arată atrasă de acest domeniu. „Nepoţica mea a împletit un şal. Poate va duce ea mai departe această tradiţie“, spune cu speranţă Elena.
_________________
profil
născută. 6 mai 1956, comuna Coşula, Botoşani.
studii. A terminat opt clase.
familie. Căsătorită, are trei copii.
întrebări şi răspunsuri
Ce însemnă broderia pentru dumneavoastră?
Este tot ceea ce mi-am dorit eu să fac. Am făcut din pasiune şi o sursă de venit. E o tradiţie pe care eu am vrut să o păstrez vie şi e păcat să se piardă. Se mai poartă acum lenjerii cu broderii, feţe de mese cu broderii. Mai mult la zilele mari din an lumea pune astfel de lucruri prin casă, de Crăciun şi de Paşte.
Ce pasiuni mai aveţi?
Îmi place să gătesc. Să stau în bucătărie să pregătesc mâncare sănătoasă din legume.
ce-i place
Frumosul, ordinea şi armonia. „Îmi mai plac mult cărţile religioase“, spune Elena.
ce nu-i place
„Pe mine mă deranjează că văd oamenii necăjiţi. Aş vrea ca toată lume să aibă motiv de bucurie“, mărturiseşte brodeza.